din „Parinti, copii si cresterea lor”
Iubirea de bani pe toate le rastoarna, le distruge si lipseste de frica de Dumnezeu sufletele oamenilor, asa cum un tiran, sa spunem, pune stapânire pe o cetate. De aceea suntem indiferenti si nu ne pasa nici de mântuirea copiilor nostri, nici de propria noastra mântuire.
Noi un scop avem: cum sa devenim mai bogati si sa ne lasam averea altora si acestia, la rândul lor, altora si cei de dupa ei celor de dupa ei si tot asa. În felul acesta nu mai suntem stapânii banilor si ai mosiilor noastre, ci tot ce facem este sa le lasam mostenire mai departe.
De aici vine toata nebunia: din cauza poftei de avere cei liberi, copiii nostri, au ajuns mai vrednici de dispret decât sclavii. Pe sclavi, cel putin, tot îi mai certam, nu pentru ei însisi, ci tot pentru folosul nostru, dar cei liberi, stapâniti de iubirea pentru bani, nu au nici macar acest privilegiu, ci, dupa parerea mea, sunt mai prejos decât sclavii. Dar, ce spun eu decât sclavii, pentru ca ne punem copiii mai prejos si decât animalele.