din „Parinti, copii si cresterea lor”
Exista, e adevarat, oameni mai rai decât magarii salbatici, neîmblânziti, care traiesc, ca si ei, în desert si dau din copite. Asa este si cea mai mare parte a tineretului nostru.
Tinerii nostri au dorinte salbatice, sar ca magarii si dau din copite. Se învârtesc peste tot, neînfrânati si nepasatori, si nu cauta ce le-ar fi de folos. Vinovatii sunt parintii, în timp ce ei îi silesc pe îmblânzitorii de cai sa le domesticeasca armasarii cu cea mai mare grija, nelasând mânzul mult timp dupa nastere nestrunit si fara capastru, pe proprii lor copii îi neglijeaza si îi lasa multa vreme sa se tot învârteasca fara rost, fara haturi si pustii de întelepciune, îi lasa sa se faca de rusine cu prostituatele si la jocurile de noroc, la tot felul de spectacole de pierzanie, în timp ce ar trebui sa-i predea nu femeilor usoare, ci celor întelepte si cu multa minte.
O astfel de femeie cuminte ar putea îndeparta un barbat de petrecerea pacatoasa a timpului si ar putea fi ca un capastru pe capul unui mânz. Destrabalatele si femeile adultere n-ar putea exista daca tinerii n-ar fi lasati liberi.
Daca un tânar are o sotie inteligenta, atunci aceasta sotie va avea grija si de casa si de numele si reputatia lui si îi va atrage consideratia celorlalti.