Opt omilii impotriva iudeilor
OMILIA II
Împotriva acelora care postesc postul iudeilor si împotriva iudeilor însisi.
Omilie tinuta dupa ce s-a tinut cealalta omilie si cinci zile înainte de postul iudaic.
POSTUL CEL RAU SI NECURAT al iudeilor bate acum la usa noastra. Cu toata ca este vorba de post, nu va mirati ca l-am numit necurat. Ce se face contrar scopului lui Dumnezeu, fie ca este jertfa sau post, este cel mai urât dintre toate lucrurile. Postul lor cel rau va începe peste cinci zile. Acum zece zile sau poate cu mai multe zile în urma, am anticipat aceasta si am predicat cu nadejdea ca îi va ocroti pe fratii vostri. Sa nu socoteasca nimeni vreo greseala si sa spuna ca discursul meu a fost înainte de vreme fiindca l-am tinut cu atâtea zile mai devreme. Când ameninta vreo febra, sau oricare alta boala, medicii anticipa aceasta si cu multe leacuri vindeca si fortifica trupul omului care va fi cuprins de friguri; ei se grabesc sa-si smulga trupul din primejdiile care îl ameninta înainte ca pacientul sa experimenteze atacurile lor.
(2) Întrucât si eu vad ca vine asupra voastra o boala foarte grava, v-am avertizat, cu multa vreme înainte, ca sa puteti folosi masurile de îndreptare înainte de a va ataca raul. Pentru aceasta nu am asteptat sa va predic chiar înaintea zilelor de post. N-am vrut ca din lipsa de timp sa nu va opresc sa-i vânati pe fratii vostri; am nadajduit ca rastimpul de multe zile sa va permita sa depistati cu tot curajul pe cei care suferiti de aceasta boala si sa le restabiliti sanatatea.
(3) Oamenii care urmeaza sa sarbatoreasca o nunta sau sa pregateasca un ospat mare, fac acelasi lucru. Ei nu asteapta ziua propriu zisa. Cu multa vreme înainte, ei vorbesc cu pescarii si vânatorii de pasari pentru ca trecerea rapida a timpului sa nu prezinte nici o piedica în pregatirea pentru ospat. Fiindca si eu doresc sa întind un ospat înaintea voastra împotriva îndaratniciei iudeilor, m-am pornit sa va vorbesc voua, pescarilor, ca sa-i adunati pe fratii vostri mai slabi în plasele voastre si sa-i aduceti sa auda ce va spun eu.
(4) Aceia dintre voi care au pescuit si aveti captura în plasele voastre la adapost, ramâneti neclintiti si legati-i strâns cu cuvintele sfaturilor voastre. Aceia dintre voi care înca nu au luat aceasta prada potrivita, aveti destul timp în aceste cinci zile ca sa prindeti si sa va biruiti prada. Deci sa aruncam plasele învataturii; ca o haita de câini de vânatoare sa dam târcoale si sa încercuim prada; sa-i aducem laolalta din oricare colt si sa-i aducem în supunere fata de legile Bisericii. Daca socotiti ca este o idee buna, sa-i trimiteti sa-i urmareasca pe cei mai buni haitasi, fericitul Pavel, care odinioara a strigat tare si a zis: „Iata, eu, Pavel, va spun ca daca voi sunteti taiati împrejur, Hristos nu va va aduce nici un folos.”
(5) Când fiarele si animalele salbatice se ascund sub un tufis si aud strigatul vânatorului, ele sar în sus de frica. Strigatele mari le goneste din ascunzatoarea lor si, chiar împotriva vointei lor, strigatul vânatorului le sileste sa iasa afara si de multe ori ele cad direct în plase. Asadar, si fratii vostri se ascund în ceea ce as putea numi hatisul iudaismului. Daca ei aud strigatul lui Pavel, eu sunt sigur ca ei vor cadea cu usurinta în plasele mântuirii si vor îndeparta toate greselile iudeilor. Caci nu Pavel a fost acela care a vorbit, ci Hristos, care a miscat sufletul lui Pavel. Asadar, când îl auziti strigând si zicând: „Iata, eu, Pavel, va spun voua,” socotiti ca numai strigatul este al lui Pavel; cugetul si învatatura sunt ale lui Hristos, Care îi vorbeste lui Pavel din launtrul inimii lui.
(6) Dar cineva ar putea spune: „Este atât de vatamatoare taierea împrejur încât face întregul plan al lui Hristos nefolositor pentru mântuire? Da, vatamarea taierii împrejur este foarte mare, nu prin ea însasi ci prin îndaratnicia voastra. A fost o vreme când Legea era folositoare si necesara, dar acum ea a încetat si este neroditoare. Daca o primiti acum si acceptati taierea împrejur, când vremea nu mai este potrivita, lucrul acesta face darul lui Dumnezeu inutil. Caci voi nu voiti sa veniti la El, fiindca Hristos nu va fi de nici un folos pentru voi. Sa zicem ca cineva ar fi prins în fapta desfrânarii si a uciderilor celor mai ticaloase si apoi ar fi aruncat în temnita. Sa zicem, apoi, ca judecata urma sa fie îndreptata împotriva lui si ca el ar fi fost osândit. Sa zicem ca tocmai în clipa aceea ar veni o scrisoare de la împarat prin care îi slobozea pe cei tinuti în temnita, si-i stergea de pe oricare zapis ori cercetare. Daca întemnitatul ar nesocoti folosul iertarii, ar ramâne îndaratnic si ar prefera sa fie dus la judecata, sa i se dea socoteala si sa i se dea pedeapsa dupa aceea, el nu se va putea folosi de bunavointa împaratului. Caci atunci când el s-a dat pe sine judecatii, cercetarii si osândirii, el a încuviintat sa se lipseasca de darul cel împaratesc.
(7) Aceasta s-a întâmplat în cazul iudeilor. Iata cum stau lucrurile. Întreaga fire omeneasca a fost luata în relele cele mai ticaloase. „Toti au pacatuit,” zice Pavel. Ei au fost zavorâti într-o temnita prin încalcarea Legii. Osânda judecatorilor urma sa fie îndreptata împotriva lor. O scrisoare de la Împaratul a coborât din cer. Împaratul însusi a venit. Fara cercetare, fara sa ceara socoteala, El a slobozit din lanturi pe toti oamenii de pacatele lor.
II
(1) Deci, toti cei care alearga la Hristos sunt mântuiti prin harul Sau si iau folos din darul Sau. Dar cei care doresc sa gaseasca îndreptatire de la Lege vor cadea si din har. Ei nu se vor putea bucura de bunavointa plina de iubire a Împaratului pentru ca ei se straduiesc sa câstige mântuirea prin ostenelile lor; ei vor trage asupra lor blestemul Legii fiindca din lucrarile Legii nici un muritor nu va afla îndreptatire. Pavel zice: „Daca te tai împrejur, Hristos nu-ti va fi de nici un folos.” Caci omul care se straduieste sa câstige mântuirea din lucrarile Legii nu are nici o legatura cu harul. Aceasta a lasat Pavel sa se înteleaga atunci când a spus: „Daca esti în afara harului, atunci nu ai nici virtutea lucrarii; altfel harul nu mai este har. Dar daca esti în afara lucrarii, nu mai este har: altfel lucrarea nu mai este lucrare.” Si iarasi: „Daca dreptatea ar fi prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.” Si iarasi: „Voi care va îndreptatiti prin Lege sunteti cazuti din har.” Voi ati murit pentru Lege, ati devenit un stârv; mai apoi voi nu mai sunteti sub jugul ei, nu mai sunteti supusi necesitatii ei. Atunci, de ce va straduiti sa va faceti tulburare când nu are nici un scop si este în desert?
(2) Când Pavel a zis: „Iata, eu, Pavel, va spun voua,” de ce a adaugat numele sau? De ce nu a spus simplu: „Iata, va spun?” El a dorit sa le aminteasca despre râvna pe care o aratase el cu privire la iudaism. El spune aceasta: „Daca eu nu as fi evreu si nu as sti nimic despre problemele evreiesti, poate ca cineva ar spune ca, fiindca eu nu cunosteam puterea taierii împrejur, eu o resping din dogmele Bisericii.” De aceea si-a adaugat numele. El a dorit sa le aminteasca ceea ce facuse el în numele Legii. Este ca si cum ar spune: „Eu nu fac aceasta cu toata ura taierii împrejur ci în deplina cunoastere a adevarului. Eu, Pavel, spun aceasta, ca Pavel care a fost taiat împrejur în cea de a opta zi, care sunt israelit prin nastere, un evreu dintre evrei, din neamul lui Veniamin, fariseu dupa Legii, care a persecutat Biserica cu zel, care a intrat în case, a scos barbati si femei si i-a dat la temnita. Toate acestea i-au putut determina chiar si pe cei care sunt foarte prosti ca eu am asternut pe hârtie aceasta lege nu prin vreo ura nici din necunoasterea lucrurilor evreiesti ci în deplina cunoastere a adevarului fara de asemanare al lui Hristos. „Si marturisesc iarasi fiecarui om care este taiat împrejur, ca el este legat sa tine Legea.”
(3) De ce nu a spus el: „Eu sfatuiesc,” sau „eu poruncesc,” sau „eu zic”? De ce a spus el: „Marturisesc? Ca sa poata, prin acest cuvânt, sa ne aminteasca de judecata viitoare. Acolo unde se afla marturisitori care sa marturiseasca, sunt si judecati si osânde. El îl înfricoseaza pe cel care aude, apoi, amintindu-i de tronul împaratesc si aratându-i ca acele cuvinte vor fi martorul sau în ziua aceea când fiecare om va spune ce a facut, ce a spus si ce a auzit. Galatenii au auzit acele cuvinte în zilele acelea. Cei care au boala galatenilor sa le auda astazi iarasi. Daca nu sunt de fata, sa auda prin voi cuvintele pe care Pavel le-a spus si a zis: „Marturisesc din nou fiecarui om care s-a taiat împrejur, ca el este legat sa tina întreaga Lege.
(4) Sa nu-mi spuneti ca taierea împrejur este doar o porunca; aceasta porunca va impune întregul jug al Legii. Atunci când va supuneti regulii Legii, trebuie sa ascultati si poruncile pentru toate celelalte lucruri. Daca nu împliniti aceasta, trebuie sa fiti pedepsiti si aduceti blestem asupra voastra. Când o vrabie a cazut în plasa vânatorului, chiar daca îi este prins numai piciorul, îi este prins trupul întreg. Asadar, omul care împlineste o singura porunca a Legii, fie taiere împrejur, fie postire, numai prin acea singura porunca, a dat Legii putere deplina asupra sa; atâta vreme cât doreste si daca vrea sa îndeplineasca o parte a Legii, el nu poate ocoli îndeplinirea întregii Legi.
(5) Noi nu spunem aceasta ca sa acuzam Legea. Dumnezeu nu îngaduie aceasta! Spunem aceasta fiindca dorim sa aratam mai departe bogatiile fara asemanare ale harului lui Hristos. Caci Legea nu este potrivnica lui Hristos. Cum ar putea fi, când El este Cel care a dat Legea, când Legea ne duce la El? Dar noi suntem siliti sa spunem toate aceste lucruri din pricina pornirii spre cearta înainte de vreme a acelora care nu folosesc Legea asa cum ar trebui. Cei care încalca Legea sunt cei care ne poftesc nu numai sa o tinem mereu si sa venim la Hristos, si apoi ne spun noua sa tinem iarasi postul. Legea ne-a fost de mare folos naturii noastre. Eu sunt de acord cu aceasta si nu o voi tagadui niciodata. Dar iudaizatorii ramân credinciosi ei, dincolo de vremea potrivita si nu ne va lasa sa vedem cât de folositoare a fost ea.
(6) Ar fi cea mai mare sursa de lauda pentru un învatator, daca elevul sau nu ar mai avea nevoie de el ca sa-i supravegheze purtarea fiindca tânarul îsi sporise virtutea atât de mult. Asadar, ar fi cea mai mare lauda pentru Legea de al carui ajutor noi nu mai avusesem nevoie. Caci Legea a adus împlinirea acelui lucru pentru noi: ne-a pregatit sufletul ca sa primeasca o filosofie mai mare.
(7) Asa se face ca cel care sade la picioarele Legii si nu vede nimic mai important decât ceea ce scrie în ea, nu mai primeste nici un folos din ea. Dar eu am dat la o parte Legea si am alergat la învataturile mai înalte ale lui Hristos; cu toate acestea, am dat Legii cea mai mare însemnatate, fiindca datorita ei am putut sa trec dincolo de lucrurile neînsemnate pe care le cuprinde si sa ma ridic la învatatura care ne vine de la Hristos.
(8) Legea ne-a adus naturii noastre mult folos, dar numai daca ea ne-a dus în mod deschis la Hristos. Daca nu s-a întâmplat asa, ne-a vatamat, lipsindu-ne de lucruri mai importante din pricina concentrarii noastre asupra celor mai mici; ne mai vatama tinându-ne în relele fara de numar ale încalcarilor noastre. Sa zicem ca sunt doi doctori, unul mai slab, celalalt mai puternic. Daca cel mai slab a recomandat doctorii pentru ulcer dar nu l-a putut vindeca pe bolnav de durere, atunci ……
III
„De aceea, daca aduci darul tau la altar, si acolo îti aduci aminte ca fratele tau are ceva împotriva ta, lasa darul tau acolo înaintea altarului si mergi mai întâi sa te împaci cu fratele tau si dupa aceea vino înapoi si da darul tau.” Hristos nu a spus: „Da darul tau si pleaca,” ci „Lasa-l acolo fara sa-l dai si mergi mai întâi sa te împaci cu fratele tau.”
(2) Nu a facut aceasta numai aici, ci si în alta parte. Daca omul are sotie necredincioasa, adica, ne-evreica, el nu este silit sa scape de ea. Caci Sf. Pavel a zis: „Daca vreun om are femeie necredincioasa si ea vrea sa traiasca cu el, el sa n-o alunge. Dar daca el are femeie care este desfrânata si adultera, nimic nu-l poate opri pe el ca sa n-o alunge. Caci Hristos a zis: „Cine îsi alunga femeia în afara de pricina de desfrânare, o face sa savârseasca preacurvie. Si astfel lui îi este îngaduit sa o lase din pricina desfrânarii.”
(3) Vedeti bunatatea plina de dragoste si purtarea de grija a lui Dumnezeu? El zice: „Daca femeia ta este pagâna, n-o lasa pe ea. Dar daca este desfrânata, Eu nu te opresc sa faci aceasta.” El vrea sa spuna lucrul acesta: „daca ea faptuieste faradelege fata de Mine, sa n-o izgonesti; dar daca te urgiseste pe tine, nimeni nu te poate opri sa nu o lasi.” Deci, daca Dumnezeu ne-a aratat asemenea cinste, sa nu socotim noi ca suntem vrednici de aceeasi cinste? Sa lasam noi ca El sa fie necinstit de femeile noastre? Sa îngaduim noi aceasta, chiar daca ne dam seama ca pedeapsa si razbunarea cea mai mare se vor îngramadi asupra noastra, atunci când noi nesocotim mântuirea femeilor noastre?
(4) De aceea te-a facut pe tine cap al femeii. De aceea ti-a poruncit Pavel: „Daca femeile vor sa învete ceva, sa-i întrebe pe barbatii lor acasa,” astfel ca tu, ca învatator, pazitor, patron, sa o poti îndemna la evlavie. Când suna ceasul slujbelor care te cheama la Biserica, tu nu o ridici pe ea din nepasarea ei trândava. Dar acum, ca diavolul va cheama femeile la sarbatoarea trâmbitelor si ele raspund degraba acestei chemari, voi sa nu le opriti. Lasati-le sa se prinda în acuze de pagânatate, lasati-le sa se târasca în cai desfrânate. Caci, de regula, sunt desfrânatele, afemeiatii si întregul cor de la teatru care se grabesc la acea sarbatoare.
(5) Si de ce vorbesc eu despre desfrânarea care se petrece acolo? Nu te temi ca femeia ta se poate întoarce de acolo dupa ce un diavol i-a posedat sufletul? Nu ati auzit în cuvântarea mea anterioara argumentul care ne-a dovedit ca demonii salasluiesc în sufletele iudeilor si în locurile în care se aduna ei? Spuneti-mi, atunci. Cum aveti îndrazneala voi, cei care lucrati iudaizarea, dupa ce jucati cu demonii, sa va întoarceti la adunarea apostolilor? Dupa ce v-ati îndepartat si v-ati alaturat celor care au varsat sângele lui Hristos, cum nu va cutremurati sa va întoarceti si sa luati parte la ospatul lui sfânt, sa va împartasiti cu sângele lui de mare pret. Nu va cutremurati, nu va temeti când savârsiti asemenea încalcari? Aveti atât de putina pretuire pentru acel ospat?
(6) V-am spus aceste cuvinte. Sa le spuneti celor care iudaizeaza, iar ei femeilor lor. „Întariti-va unul pe altul.” Daca un catehumen este bolnav de aceasta boala, sa iasa afara din Biserica. Daca cel bolnav este credincios si este deja initiat, sa fie îndepartat de la sfânta masa. Caci nu toate pacatele au nevoie de povatuire si sfat; unele pacate, prin natura lor, cer vindecare printr-o taiere iute si ascutita. Ranile pe care le putem rabda reactioneaza la vindecari mai moderate; cele care puroiaza si nu pot fi vindecate, cele care se hranesc cu restul trupului, au nevoie de ardere cu fierul înrosit. Asa este si cu pacatele. Unele au nevoie de sfaturi îndelungate; altele au nevoie de mustrare usturatoare.
(7) De aceea Pavel nu ne-a poruncit sa sfatuim în fiecare caz ci si sa mustram usturator: „De ce sa-i mustri usturator?” De aceea, eu îi voi mustra usturator acum, asa încât ei sa se învinovateasca si sa se simta rusinati pentru ceea ce au facut. Atunci, ei nu vor mai fi niciodata raniti prin acel post pacatos.
(8) Astfel, eu voi lasa la o parte predicarea de acum, caci marturisesc si spun: „daca vreun om nu-L iubeste pe Domnul Iisus Hristos, blestem sa fie asupra lui.” Ce dovada mai mare ar putea fi ca un om nu-L iubeste pe Domnul nostru decât atunci când participa la sarbatoare cu cei care L-au ucis pe Hristos? Nu eu am aruncat blestem asupra lor, ci Pavel. Mai degraba, nu Pavel, ci Hristos, Care a vorbit prin el si a zis mai devreme: „Cei care sunt confirmati în lege au cazut din har.”
(9) Asa le vorbesc lor aceste cuvinte, le citesc aceste texte cu glas mare. Aratati-va zelul vostru întreg în mântuirea lor. Când i-ati însfacat din falcile diavolului, aduceti-i la mine în ziua postului evreiesc. Apoi, dupa ce mi-am tinut restul fagaduintei fata de voi, în deplina întelegere si într-un glas, alaturati-i pe fratii vostri în slavirea lui Dumnezeu si a Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos, caci a Lui este slava în veci. Amin.