Aşadar, să nu ziceţi: Cheltuiesc ce este al meu, mă bucur de lucrul meu. Nu de aceea ce este al vostru, ci de ceea ce este al altuia. Al altuia, pentru că voi îl vreţi aşa, căci voia lui Dumnezeu ar fi ca bunurile ce v-a încredinţat pentru fraţii voştri să devină ale voastre cu adevărat. Iar bunurile altuia pot să devină ale voastre dacă le cheltuiţi pentru altul, iar dacă le cheltuiţi numai pentru voi, ceea ce vedeţi al vostru este al altora.
Pentru că-i daţi o folosinţă neomenoasă, pentru că ziceţi: „Am dreptul să cheltuiesc pentru propriile mele plăceri aceea ce-i propriu al meu”; şi tocmai pentru aceasta zic că aceste bunuri nu vă aparţin. Ele sunt, în egală măsură, ale voastre şi ale semenului vostru, după cum soarele, aerul, pământul – şi toate celelalte, în viaţa noastră trupească, este o slujbă a trupului întreg şi slujba fiecărui mădular în parte.
Vrea fiecare din aceste mădulare să se folosească numai pentru ele, îşi pierde propria lui tărie. Aşa ceva se întâmplă cu folosirea bogăţiilor. Stomacul va zice oare: Fiindcă am primit hrana, iată c-o păstrez toată pentru mine? Feriţi-vâ a ţine o astfel de vorbire când e vorba de bogăţie.
Rostul celui care primeşte este de a împărţi. Ar fi din partea stomacului o nechibzuinţă şi un pericol să păstreze pentru sine toată hrana primită şi a nu o mai împărţi întregului trup. Asemenea, este o răutate din partea celor bogaţi, care-i pierde, pierzând şi pe semenul său, aceea de a ţine numai pentru ei ceea ce au. Ochiul primeşte toată lumina, dar n-o ţine numai pentru el, ci cu ea luminează trupul întreg, căci atâta vreme cât îi este dat să fie ochi, nu-i este în fire să păstreze totul pentru el.
Urmaţi aceste pilde: nu păstraţi numai pentru voi ceea ce vi s-a încredinţat – ar fi aceasta ceva stricător pentru toţi, pentru alţii, ca şi vouă înşivă. Ceea ce am zis aici nu-i cu privire numai la mădularele trupului. Cel ce lucrează cu fierul, de n-ar vrea să se folosească şi alţii de ceea ce ştie el să facă cu fierul, repede s-ar ruina şi, dimpreună cu el, întreaga industrie. Cizmarul de asemenea, agricultorul, brutarul – şi fiecare din cei ce se îndeletnicesc cu vreo meserie de acestea trebuincioase, de nu vor vrea să facă părtaşi şi pe alţii la îndeletnicirea lor, se prăpădesc repede, laolaltă cu ceilalţi.