PROLOG

din „Diavolul si magia”

În ultimii ani se vorbeşte foarte mult – nu numai în Grecia,  ci şi în alte părţi – despre existenţa satanei şi a lucrărilor sale.

În ultimii 20 de ani,  toate câte s-au întâmplat pe pământul Greciei conving pe oricine este de bună credinţă că existenţa diavolului şi a lucrărilor lui nu este un simplu fapt sau doar o idee,  aşa cum mulţi vor să creadă,  ci o realitate dură,  pe care cu toţii trebuie s-o acceptăm.

Cartea aceasta se ocupă tocmai de un asemenea subiect arzător. Arzător nu numai pentru vremea noastră,  ci pentru toate vremurile.

Sfântul Ioan Gură de Aur,  acest mare învăţător,  sociolog,  economist,  pedagog,  mare cunoscător al dogmelor,  interpret al Scripturilor şi multe altele,  s-a ocupat în scrierile sale,  şi de vrăjmaşul cel neadormit al mântuirii.

În textele pe care le veţi citi în această carte,  Sfântul ne învaţă despre puterea aceasta netrupească care,  din pricina trufiei,  a căzut din cer şi care,  numai din pricina geloziei,  l-a împins pe om la răzvrătire faţă de Dumnezeul şi Părintele său. De atunci,  între om şi diavol există un război dur şi neîmpăcat şi o duşmănie neîmblânzită. Sfântul ne învaţă cum să dăm această luptă care are atâtea forme,  învăţăturile sale se îndreaptă spre aceia ce susţin că,  dacă n-ar fi diavolul,  mântuirea omului ar fi fost mai uşoară,  dar şi spre cei care spun că demonii cârmuiesc cele omeneşti.

De asemenea,  îi combate pe creştinii care vor să fie şi cu Hristos,  dar şi cu diavolul,  care vor să meargă la biserică,  dar care,  în acelaşi timp,  se duc şi la mediumuri când în viaţa lor apare vreo problemă.

Atunci Îl părăsesc pe Hristos şi părăsesc Biserica,  alergând la duşmanii Lui.

Se pare că şi în vremea Sfântului se întâmpla ceea ce se întâmplă şi astăzi. Prin urmare,  cuvântul lui este,  şi azi,  la fel de potrivit ca şi atunci.

Sfântul Ioan Gură de Aur le răspunde celor care întreabă cum de cunoaşte diavolul anumite taine şi cum de se adevereşte ce le-a spus lor „baba”. Astfel combate vrăjitoria şi şarlatania care şi atunci erau în floare.

Mai spune că ispitirile diavolului şi puterea lui de-a prevesti sunt neputincioase în faţa unui mădular credincios al Bisericii,  aşa cum diavolul însuşi este ca o vrabie în faţa aceluia care luptă pentru mântuirea sa…

Benedict Ieromonahul
Schitul Nou,  17 ianuarie 1996
Sfântul Munte Athos