din “Talcuiri la Epistola Intai catre Timotei”
Timotei era unul din ucenicii apostolului Pavel. Luca mărturiseşte acest lucru despre el , că era un tânăr minunat, fiind mărturisit astfel de către fraţii cei din Listra si Iconiu, şi că îndată ce a devenit ucenic, a devenit şi dascăl; că atât de înţelept era, încât, auzind pe Pavel propovăduind Evanghelia fără tăierea împrejur, şi aflând că pentru aceasta Pavel a stat şi contra lui Petru, a ales nu numai să nu propovăduiască altceva, ci încă să şi sufere. L-a tăiat împrejur apostolul — zice Luca — la o astfel de vârstă, şi în chipul acesta i-a încredinţat lui toată iconomia, fiindcă a fost de ajuns ca dragostea lui faţă de Pavel să arate pe bărbatul acesta ceea ce era în realitate. Căci şi în alt loc, mărturisind despre el, scrie: „Dar încercarea lui o cunoaşteţi, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său” (Filipeni 2, 22), iar corintenilor scriindu-le, zicea: „Am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul” (I Corinteni 4, 17), şi iarăşi: „Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie fără de teamă la voi, căci lucrează ca şi mine lucrul Domnului” (I Corinteni 16, 10), şi evreilor scriindu-le, zicea: „Să ştiţi că fratele Timotei este slobod” (Evrei 13, 23), şi, în fine, în multe locuri ar putea găsi cineva marea lui dragoste către Timotei. Chiar şi faptele minunate săvârşite acum, arată curajul lui.
Iar dacă cineva ar cerceta, de ce oare scrie numai lui Tit şi Timotei, deşi Sila era dintre cei încercaţi, şi Luca de asemenea — căci tot apostolul, scriind, zicea: „Numai Luca este cu mine” (II Timotei 4, 11); de asemenea şi Clement era unul dintre cei apropiaţi, căci zice despre el: „Clement şi cu ceilalţi împreună — lucrători cu mine” (Filipeni 4, 3); aşadar, de ce scrie numai lui Tit şi Timotei? Fiindcă numai acestora le încredinţase biserici, pe când pe ceilalţi îi purta încă cu el; pe aceştia deci îi rânduise în nişte locuri ştiute. Căci atât de mare era meritul acestui bărbat, încât nici tinereţea nu 1-a împiedicat.
De aceea, scriindu-i apostolul, zice: „Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale”, şi: „pe cele tinere, ca pe surori (îndeamnă-le)”. (1 Timotei 4, 12; 5, 2) Căci atunci când eşti virtuos, toate celelalte sunt de prisos, şi nimic nu ar putea să-ţi fie piedică.
De aceea, vorbind despre episcopi, şi multe însuşiri cerându-le, nicăieri el nu insistă asupra vârstei lor. Iar dacă zice: „având copii ascultători” şi „al unei singure femei” (1 Timotei 3, 4, 2), nu spune aceasta ca şi cum ar fi necesară naşterea de copii sau căsătoria cu o femeie, ci, de s-ar întâmpla să fie ridicat la vreunul din aceste ranguri, să fie dintre aceia care să se priceapă şi la case, şi la copii, şi la toate celelalte. Că dacă ar fi din lume, şi dacă nici în cele lumeşti nu ar fi fost folositor, cum i s-ar putea încredinţa îngrijirea Bisericii?
Şi de ce oare a trimis epistola ucenicului, rânduit în urmă spre învăţătura altora? Nu trebuia oare ca mai întâi el să fie desăvârşit, şi după aceea să i se trimită? Dar avea nevoie de învăţătură, nu de aceea pe care o au ucenicii, ci de cea cuvenită dascălului. Şi de aceea, priveşte cum în întreaga epistolă apostolul îi face învăţătura cuvenită celui ce se îndeletniceşte cu învăţarea altora. De aceea, încă de la început, nu i-a zis: „ca să nu dai ascultare celor ce învaţă în alt chip”, ci: „ca să porunceşti unora să nu înveţe o altă învăţătură”. (1 Timotei l, 3)