36. Inrâurirea binefacatoare a temerii

Perspectiva nefericirii poate însemna mai mult decât toate sfaturile, decât toate cuvintele – si-i de ajuns ca sa ne întelepteasca, pe fiecare dintre noi…

Cuvântul nu poate împlini ceea ce poate savârsi teama… Daca teama n-ar fi un bine, parintii n-ar pune copiilor lor dascali – si nici legiuitorii, judecatori.

Ce poate fi mai rau decât iadul? Dar nimic mai de folos decât teama pe care el ne-o strecoara.

Temerea de iad ne aduce cununa împaratiei. Unde stapâneste temerea, nu se afla invidie; unde stapâneste temerea nu ne supara dragostea de bogatii; unde stapâneste temerea, pofta vinovata este înabusita, orice patima neînteleapta este alungata…

Acolo unde stapâneste temerea, stapânesc, de asemenea, râvna milosteniei, rugaciunea fierbinte, lacrimile arzatoare si fara oprire, regretul pentru tot raul tacut…

Nimic nu ameninta mai mult pacatul – si nimic nu face sa creasca si sa înfloreasca virtutea, ca o stare de temere neîntrerupta. Cel ce nu traieste în temere, nu va sti sa pastreze calea cea dreapta; cel ce traieste în temere, nicicând nu va rataci…