din “Omilii si cuvantari”
De abia trecuseră timpurile persecuţiilor sângeroase când creştinii erau ucişi fără judecată şi fără milă. Religia creştină, interzisă şi blamată, apărea în ochii păgânilor ca o învăţătură a celor săraci şi slabi, a celor prigoniţi şi vrednici de moarte. Ura acumulată în decursul timpului şi calomnia care desfigura faţa sfântă a creştinismului trebuia corectată şi spălată cu prisosinţă. Adevărurile de credinţă, păstrate în secret, până atunci, trebuiau împărtăşite la toată lumea şi explicate într-o formă oratorică mult superioară filozofiei păgâne.
Era încă prea mult sânge păgân în venele poporului, mai ales în cele ale prinţilor. Mulţi doreau cu pasiune jocurile din circ, alergările de cai. Creştini nenumăraţi posedau întinderi de pământ pe care le munceau cu sclavi în condiţii inumane şi ei de multe ori erau tot creştini. În ciuda legilor foarte aspre, păgânii se dădeau la nenumărate vrăjitorii unde erau atraşi, din păcate şi unii creştini din rândurile celor mai de vază.
Pentru a corecta toate aceste păcate ale societăţii secolului al IV-lea, Dumnezeu, care conduce Biserica Sa cu o mână nevăzută, a ales pe Părinţii Capadocieni şi pe marele Ioan Gură de Aur să lucreze în ţarina sa. Într-adevăr creştinismul avea nevoie de aceşti bărbaţi sfinţi care să transforme societatea vremii lor, să schimbe vechile moravuri şi să dea creştinismului o faţă atractivă curată de orice întinăciune omenească.
Sfântul Ioan Gură de Aur face parte din elita marilor apărători şi propovăduitori ai credinţei creştine. Lucrările sale, virtuţile sfinte şi geniul său oratoric au fost puse la picioarele Mântuitorului şi în serviciul Bisericii. Tot ceea ce a trăit şi creat el au contribuit la dezvoltarea culturii creştine şi la purificarea moralei timpului sau şi a generaţiilor următoare până la sfârşitul veacurilor.
Secolul al IV-lea a strălucit.în arta oratorică datorită personalităţii Sfântului Ioan. El este pe bună dreptate una dintre cele mai mari „lumini ale pământului” cum îl numea Sfântul Nil, prefectul Constantinopolului. Personalitatea lui s-a impus ca lumina unui astru ceresc pe firmamentul Bisericii. Frumuseţea vorbei şi tăria cuvântărilor sale depăşea cu mult retorica stearpă a lumii păgâne din vremea sa. În zadar mai zvâcnea, ici şi colo, câte un filozof ca Libanius, Proheresius…, că Hristos biruia prin plăcuţii săi : Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nisa…
Niciodată poate istoria n-a pus într-un contrast atât de viu cele două lumi păgână şi creştină. Pe de o parte curăţenia sufletească a moralei creştine, de cealaltă parte decadentă şi ruina păgână. Niciodată, poate, Providenţa divină n-a făcut să înflorească atâta frumuseţe şi bogăţie, atâta strălucire şi splendoare ca în secolul al IV-lea. Pe drept cuvânt epoca aceasta a primit apelativul de „epoca de aur” a culturii şi civilizaţiei creştine.
Neobositul ostaş a lui Hristos a lucrat zi şi noapte la îndreptarea slăbiciunilor omeneşti şi la conducerea turmei duhovniceşti pe calea mântuirii. Dovadă acestei lucrări stau nenumăratele comentarii la Sfintele Scripturi, predici cu conţinut moral şi dogmatic, discursuri de o frumuseţe desăvârşită. Ioan biciuia fără milă obiceiuri şi superstiţii, orgolii şi vanităţi, practici magice şi abateri de la adevărata învăţătură a lui Hristos. El mustra, cearta şi îndemna, sfătuia şi mângâia ca un adevărat Apostol al lui Hristos care „îşi pune sufletul pentru oile sale”.
Era firesc, ca gloata nemulţumiţilor să facă tot ce-i era în putinţă să astupe izvorul darului şi limba cea limpede grăitoare. Dar cum vrăjmaşii adevărului nu erau la prima lor înşelare şi de această dată s-au prins în mreaja confuziei crezând că poate să astupe Gura de Aur a lui Ioan. Sfântul rămâne peste veacuri trâmbiţa Duhului Sfânt şi darul lui Dumnezeu pe pământ. Omiliile şi cuvântările sale sunt şi astăzi ca şi atunci surse de apă vie care adapă din destul Biserica lui Hristos.
Pentru acest fapt ne-am gândit să venim în sprijinul fraţilor noştri preoţi şi mireni şi să dăm pre limba noastră românească unele din picăturile de miere ale acestui mare Sfânt Ioan Gură de Aur. Menţionăm că ne-am servit la traducerea acestor cuvântări şi de unele tălmăciri mai vechi.
Ne mărturisim intenţia ca această primă lucrare din colecţia intitulată sugestiv „Vita teologisa et monastica” să fie deschisă tuturor celor ce doresc să sporească patrimoniul traducerilor şi lucrărilor de teologie din bogatul tezaur al Bisericii noastre Ortodoxe.
† IRINEU SLĂTINEANU