din „Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă – o prietenie – o corespondenţă”
Editura DEISIS
Sibiu 1997
Scrisoarea XIV – Scrisă în anul 405 [= XVI, PG 52].
1.a. Şi una şi alta se datorează nespusei iubiri de oameni a lui Dumnezeu: şi că îngăduie să vină peste tine atât de mari încercări şi atât de dese, ca să-ţi facă şi mai strălucitoare cununile, şi că te scapă iute de ele, ca să nu te strivească prin lunga lor durată. Aşa a chivernisit Dumnezeu şi viaţa bărbaţilor aceia vrednici, vorbesc de apostoli şi profeţi, când a îngăduit să se ridice valurile, când certând noianul relelor şi făcând vreme liniştită şi senină dintr-o groaznică furtună, încetează, dar, de a mai plânge şi de a cădea doborâtă de tristeţe. Nu te uita numai la necazurile care vin dese şi neîntrerupte peste tine, ci şi la grabnica scăpare şi la nespusa răsplată pe care o nasc ele.
b. Ce este pânza de păianjen, umbra şi fumul şi chiar ceva mai şubred decât acestea, aşa sunt toate suferinţele care au venit peste tine în comparaţie cu răsplăţile ce ţi se vor da. Ce lucru mare este să pierzi totul, să fii mutat din loc în loc, să fii izgonit de pretutindeni, să ţi se confişte averile, să fii dus înainte tribunalelor, să fii bătut, să suferi rele de la cei cărora le-ai făcut bine cu nemiluita, să fii duşmănit de slugi şi de prieteni, ce lucru mare sunt toate acestea, când răsplata lor este cerul, bunătăţile cele nestricăcioase, care nu pot fi tălmăcite cu cuvântul şi nu au sfârşit, ci ne desfată veşnic? Nu te mai gândi la duşmănii, la viclenii, la pagube de bani, la necontenitele surghiunuri, la statul prin străini! Calcă-le în picioare cum calci cel mai mic fir de praf şi uită-te la comorile pe care aceste suferinţe le-au născut în ceruri! Uită-te la câştigul care nu se pierde şi la bogăţia ce nu poate fi furată.
c. Spui că ti s-a şubrezit rău trupul din pricina acestor suferinţe şi necazuri şi că uneltirile vrăjmaşilor ţi-au mărit boala? Îmi spui iarăşi de altă pricină de câştig, mare şi nespusă. Ştiu, ştiu bine, cu câtă mulţumire şi curaj ai îndurat boala! Asta – ţi-am spus-o – l-a încununat pe Lazăr, a făcut de ruşine pe diavol când s-a luptat cu Iov şi a făcut mai strălucitor pe atletul acelei vestite răbdări! Aceasta l-a înălţat mai mult decât dragostea lui pentru sărăcie şi decât dispreţul banilor şi decât pierderea neaşteptată a copiilor şi decât acele mii şi mii de uneltiri! Asta a închis desăvârşit gura cea neruşinată a vicleanului demon.
d. Gândeşte-te şi tu necontenit la acestea, veseleşte-te, bucurate că ai dus la capăt lupta cea mai mare, că ai îndurat cu seninătate capul încercărilor şi că ai slăvit pe iubitorul de oameni Dumnezeu. Care deşi poate să le spulbere dintr-o dată pe toate, totuşi le îngăduie să fie, ca să-ţi facă şi mai strălucitoare această neguţătorie bună. De asta şi eu a te ferici nu încetez.
e. M-am bucurat că ai scăpat de proces, aşa cum ţi se şi cuvenea. Prin achitarea ta ai dus la sfârşit procesul în aşa fel încât în timpul lui nici n-ai fost fricoasă şi nici nu te-ai lăsat doborâtă de necazurile pe care le aducea judecata, ci ai mers pe calea de mijloc, câştigându-ti libertatea ce ţi se cuvenea. Ai arătat în toate multă pricepere, multă îngăduinţă şi îndelungă răbdare. Ţi s-a vădit înţelepciunea ta, care nu poate fi înşelată.