din “Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă – o prietenie – o corespondenţă”
Editura DEISIS
Sibiu 1997
1.a. În sfârşit am răsuflat, ajungând în Cucuz, de unde îţi şi scriu, în sfârşit mi-s ochii limpezi după fumul şi feluriţii nori de necazuri ce m-au lovit pe drum. Acum după ce au trecut necazurile, pot spune evlaviei tale acestea. Când eram în necazuri nu voiam s-o fac, ca să nu te întristez. Mai bine de treizeci de zile m-am luptat cu friguri groaznice; şi aşa bolnav am făcut această cale lungă şi anevoioasă, suferind şi de dureri cumplite de stomac. Gândeşte-te la cele îndurate pe cale! Să n-ai doctori, să n-ai băi, să n-ai cele de trebuinţă şi nici vreo altă înlesnire; să fii stăpânit mereu de frica atacurilor isaurilor şi a altor necazuri pe care le naşte greutate unei călătorii: grijile, supărările, lipsa celor care să-ţi dea o mână de ajutor. Dar acum toate acestea s-au terminat.
b. Ajuns în Cucuz am scăpat de boală şi de toate urmările ei, sunt deplin sănătos şi am scăpat de frica isaurilor; sunt aici mulţi ostaşi şi le ţin piept cu străşnicie. Am din belşug tot ce-mi trebuie şi toţi mă primesc cu toată buna-cuviinţă, deşi locul este tare pustiu. S-a întâmplat ca domnul Dioscor să fie aici şi a trimis pe slugă ca să mă roage să nu stau în altă casă decât a lui. Asta au făcut-o şi alţii mulţi. Dar am socotit să-l prefer pe el altora şi am tras la el. îmi pune totul la dispoziţie; ba adesea mă împotrivesc lui din pricina marii ospitalităţi şi belşugului pe care vrea să mi-l dea. Pentru mine s-a mutat şi stă la ţară ca să mă servească în orice chip; mi-a pregătit casa pentru iarnă şi în acest scop a făcut tot ce i-a stat în putinţă. N-a lăsat nimic deoparte ca să mă simt bine. Vin apoi la mine adeseori şi alţi mulţi admiratori şi iconomi trimişi de stăpânii lor prin ordine scrise, gata să-mi pună la îndemână toate înlesnirile.
c. Ţi-am spus toate acestea; de unele, de cele de mai înainte m-am plâns; ţi-am spus şi de cele bune, ca să nu mă scoată cineva de aici cu uşurinţă. Dacă unii vor să-mi facă un bine, apoi să mă lase să stau acolo unde vreau şi să nu-mi dea un loc pe care-l vor ei. Mulţumeşte-le pentru asta! Iar dacă e vorba să mă ridice de aici şi să mă trimită în alt loc, să călătoresc iarăşi, să fac alt drum, apoi asta e pentru mine lucru îngrozitor. Mai întâi, mi-i groază să nu fiu trimis într-un loc mai îndepărtat şi mai sălbatic decât acesta; apoi mai mult mă îngrozeşte călătoria decât surghiunul. Greutăţile călătoriei m-au coborât chiar până la porţile morţii. Acum locuiesc în Cucuz; şederea în linişte de aici mă întremează; tihna de aici îmi alină suferinţele îndurate atâta amar de vreme şi-mi vindecă oasele zdrobite şi trupul chinuit.
d. În aceeaşi zi în care am sosit eu, a venit aici şi doamna Sabiniana diaconiţa, zdrobită de călătorie şi obosită, pentru că este la o vârstă când e greu să te mişti; totuşi râvna a întinerit-o şi nu suferă deloc durerile. A spus că e gata să meargă şi în Sciţia, pentru că se răspândise zvonul că am să fiu surghiunit acolo. Este gata, după cum spune, să nu se mai întoarcă acasă, ci să locuiască acolo unde sunt eu. Oamenii Bisericii au primit-o cu dragoste şi râvnă mare. Era aici, mai-nainte, şi prea bine credinciosul preot, domnul Constanţie. Îmi scrisese rugându-mă să-l îngădui să vină aici; că, după cum spunea, fără învoirea mea, cu toată dorinţa lui cea mare, n-ar fi îndrăznit să vină şi că nici nu poate rămâne aici; trebuie să se ascundă şi să stea tăinuiţi; atât de multe primejdii îl pândesc, după cum spune.
e. În privinţa locului meu de surghiun te rog să nu faci altfel, decât cum ţi-am spus. Dacă se fac iarăşi încercări, să mă trimită în alt loc, tu să nu spui nimic; dar, după iscusinţa ta, caută să afli unde vor să mă trimită; că poţi. De afli că e vorba de vreun oraş apropiat, de pe lângă mare, sau în Cizic, sau aproape de Nicomidia, acceptă. Dar dacă e vorba de un loc mai îndepărtat decât acesta sau tot atât de departe, nu accepta. Că mi-ar fi foarte greu şi neplăcut. Deocamdată aici mă bucur de multă tihnă; în două zile am scăpat de toate oboselile călătoriei.
11 Scrisă la sosirea în Cucuz, septembrie 404 [= XIII, PG 52].