BIBLIOTECA PĂRINŢILOR BISERICEŞTI
Nr. 6.
SCRIERI ALESE
ALE
SF. IOAN GURĂ DE AUR
VOLUMUL I
PREDICILE DESPRE STATUI
TRADUCERE DIN ORIGINAL DE
ŞT. BEZDECHI, PROFESOR DE LIMBA ŞI LITERATURA ELENĂ LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ
Editura Sfintei Episcopii a Râmicului-Noului Severin R. Vâlcii
1937
Cuprins
Introducere generala
I. Asupra versetului „Să te foloseşti de puţin vin din pricina stomacului tău şi a beteşugurilor tale” (I Tim. 5, 23)
II. Despre nenorocirea care s’a întâmplat oraşului după răscoala, în care au dărâmat statuite împăratului Teodosie şi despre spusa Apostolului: „Sfătuişte pe bogaţii din acest veac să nu se semeţească” (l Tim. 6, 17) şi împotriva lăcomiei
III. Pentru plecarea episcopului Flavian, care s’a dus ca sol la împărat din partea cetăţii; despre adevăratul post; e mai rău să calomniezi decât să mănânci carne omeneasca; despre cei măcelăriţi din pricina revoltei şi împotriva acelor care se
plângeau că au fost închişi mulţi nevinovaţi
IV .Despre răbdare şi stăruinţă după pildele lui Iov şi ale celor trei tineri; şi despre lepădarea de jurăminte
V. Nu trebue să ne temem de moarte, ci de păcat; ce înseamnă a muri rău; despre jurăminte, de care trebue să ne ferim din răsputeri şi despre cutremurul de pământ
VI. Teama de dregători e folositoare; povestirea celor ce s’au întâmplat pe drum solilor cari duceau împăratului vestea despre răscoală; cine rabdă ceva pe nedrept şi mulţumeşte lui Dumnezeu, care îngădue acest lucru, e deopotrivă cu cel ce rabdă ceva asemănator pentru Dumnezeu; iarăşi pilde despre cei trei tineri şi cuptorul babilonic şi despre lepădarea de jurăminte
VII. Întristarea e folositoare numai ca să desfiinţeze păcatul; despre cuvintele; „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”; istoria creaţiunii e foarte bun prilej de mângâiere; despre vorbele: „Adame, unde eşti?”; şi despre jurăminte
VIII. Îndemn către virtute; lămurire asupra textului „Se plimba Dumnezeu după amiază prin raiu” [Fac. 3, 8] şi despre înlăturarea jurămintele
IX. Lauda cuvenită celor ce s’au lăsat de năravul de a jura: nu trebue cineva să creadă că după masă nu se cade să asculţi cuvântări dubovniceţti; de ce s’au dat scripturile după multă vreme; desluşirea vorbelor : „Cerurile spun slava lui Dumnezeu”; icoana lumii şi la sfârşit datoria de a ne feri de jurăminte
X. Lauda acelora cari veniseră după masă la predică şi zugrăvirea firii lumei; aşijderea împotriva păgânilor cari se închină zidirei ca lui Dumnezeu şi despre lepădarea de jurământ