BIBLIOTECA PĂRINŢILOR BISERICEŞTI
Nr. 7.
SCRIERI ALESE ALE SF. IOAN GURĂ DE AUR
VOLUMUL II
PREDICILE DESPRE STATUI
TRADUCERE DIN ORIGINAL DE ŞT. BEZDECHI, PROFESOR DE LIMBA ŞI LITERATURA ELENĂ LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ
Editura Sfintei Episcopii a Râmnicului-Noului Severin R.-Vâlcii 1937
Cuprins
XI. Mulţumire lui Dumnezeu pentru scăparea de relele aşteptate de pe urma răzvrătirii şi pomenire despre cele ce s-au întâmplat atunci; apoi mustrare pentru acei ce bârfesc trupul nostru şi îndeobtşte, despre zidirea omului, iar la sfârşit despre felul cum trebuie să ne ferim de jurăminte
XII. Iarăşi mul|umire lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor făcute faţă de împărat; despre firea lumii şi despre aceea că Dumnezeu, zidind pe om, a pus în el şi legea firească şi apoi că trebuie să ne ferim din răsputeri de jurăminte
XIII. Iarăşi mulţumire lui Dumnezeu pentru înlăturarea nenorocirii şi pomenire despre cei cari, din pricina răzvrătirii, au fost daţi judecăţii şi pedepsiţi; apoi iarăşi lămuriri despre facerea omului şi cum că a primit lege de la fire; apoi despre aceea că obiceiul de a jura trebuie stârpit din rădăcină
XIV. După ce norodul fu scăpat de orice strâmtorare şi şi-a căpătat iar încrederea, unii s-au apucat iarăşi să turbure pacea cetăţii, plăsmuind zvonuri mincinoase, şi au foit daţi de gol; pentru acestea s-a ţinut predica şi pentru sfatul privitor la jurăminte. De aceea s-a înfăţişat şi povestea despre Ionatan şi Saul şi Jeftae şi s-a arătat câte călcaţi poate aduce după sine un singur jurământ
XV. Tot despre nenorocirea Antiohiei şi despre aceea că frica este peste tot folositoare şi că jalea e mai folositoare decât râsul şi despre zicerea aceea: „Să ştii că treci prin mijlocul curselor” şi că e mai rău să juri decât să ucizi
XVI. S-a ţinut când i s-a vestit cârmuitorului jaful şi toţi se gândeau să fugă, iar cârmuitorul a întrat în biserică şi a mângâiat poporul; totodată despre fereala de jurământ şi acea vorbă a Apostolului: „Pavel, cel băgat în temniţă pentru Iisus Hristos”
XVII. Ţinută cu prilejul sosirii la Antiohia a lui lebihos, mai marele oştilor, şi a lui Chesarie, logofăt al Curţii, dregători trimeşi de împăratul Teodosie spre a cerceta pe cei ce s-au făcut vinovaţi de răsturnarea statuilor împărăteşti
XVIII. Despre răscoala suspomenită din oraş, despre post şi despre zisa Apostolului: „Bucuraţi-vă întru Domnul pururea” (Fllip. 4, 4)
XIX. Ţinută în Dumineca „Mântuitei”, în faţa celor veniţi de la ţară; şi despre aceea că nu trebuie să jurăm
XX. Ca să ne pregătim de împărtăşanie nu e dea> juos postul, ci e nevoie şi de virtutea sufletului; cum trebuie să uităm supărările ce ni s-au făcut, lege la care Dumnezeu ţine foarte mult, pentru că cei ce ţin mânia sunt chinuiţi şi înainte de iad. Despre cum trebuie să ne ferim de jurăminte şi despre aceia care nu s-au desbărat de acest nărav
XXI. Pentru întoarcerea episcopului Flavian şi pentru împăcarea împăratului cu oraşul Antiohiei şi către cei ce s-au făcut vinovaţi de răsturnarea statuilor