55. Despre dragoste

Să  cugetăm   la  tot  binele  ce   s-ar  săvârşi   dacă dragostea ar fi stăpâni peste tot… N-ar mai fi trebuinţă de legi, de tribunale, de pedepse, de temniţe – şi de toate de felul acesta. Dacă toţi ar iubi şi ar fi iubiţi, nimeni nimănui n-ar face vreun rău. Ucideri, vrajbe, războaie, tâlhării, ruperi, zgârcenii, tot …

55. Despre dragosteRead More »

56. Milostenia nu-i mai mult sau mai puţin merituoasă,după însemnătatea darurilor

după însemnătatea darurilor Vă spun din nou aceea ce, adesea, v-am spus: nu după însemnătatea darurilor se măsoară milostenia, ci după duhul celui care dă. Ştiţi povestirea văduvei. Bine-i să pomenim mereu această pildă. Săracul, nu mai mult ca altul, nu va deznădăjdui de sine însuşi, având sub ochi pe această femeie care a dat …

56. Milostenia nu-i mai mult sau mai puţin merituoasă,după însemnătatea darurilorRead More »

57. Furtul nu-i mai mult sau mai puţin grav după însemnătatea lucrurilor furate

A fura, a dori lucrul altuia, este o greşeală tot atât de grea, fie că-i vorba de aur, fie că-i vorba de argint sau de altceva, în toate cazurile, ea provine de la aceeaşi înclinaţie. Cel ce a furat puţin nu se va da în lături să fure mai mult. Dacă prilejul îi lipseşte, aceasta …

57. Furtul nu-i mai mult sau mai puţin grav după însemnătatea lucrurilor furateRead More »

58. Intenţia poate fi merituoasă, chiar când fapta nu-i urmează

Să nu vă miraţi, dacă începându-mi vorbirea întru lauda sfântului Eustaţiu, i-am spus mucenic sfântului. El a murit de o moarte firească; cum, aşadar, este mucenic? Adesea v-am arătat că ceea ce face pe mucenic, nu-i numai moartea, ci, de asemenea şi intenţia. Cununa muceniciei nu-i împletită numai când întâmplarea vine după faptul voinţei ci …

58. Intenţia poate fi merituoasă, chiar când fapta nu-i urmeazăRead More »

59. Aceeaşi faptă poate fi bună sau rea,după cum e săvârşită, cu bun sau rău

Nu v-am spus, fără să mă fi întrebat, că folosirea pedagogică a înşelării nu se cade numai în război şi împotriva duşmanilor, ci şi în vreme de pace şi cu privire chiar la cei mai buni prieteni? Ea poate fi de folos, în adevăr, nu numai celor ce înşeală – ci şi celor înşelaţi. Ca …

59. Aceeaşi faptă poate fi bună sau rea,după cum e săvârşită, cu bun sau răuRead More »

60. O faptă e cu atât mai încărcată de merit, cu cât a fost săvârşită cu mai multă trudă

Dar, oare, de ce stricăciunea-i încărcată de atâta plăcere, iar virtutea de-atâta trudă şi sudoare? Şi ce răsplată vi se va da dacă virtutea nu-i întovărăşită de trudă? Aş putea arăta de îndată o mulţime de oameni care, din firea lor, dispreţuiesc legăturile cu femeile şi care fug de ele ca de ceva dezgustător. Oare, …

60. O faptă e cu atât mai încărcată de merit, cu cât a fost săvârşită cu mai multă trudăRead More »

61. O greşeală e cu atât mai grea, cu cât i s-a atras atenţia aceluia care a săvârşit-o

Pedepsele păcatelor nu sunt aceleaşi, totdeauna. Sunt multe şi deosebite, după vremuri, după oameni, după ranguri, după învăţătură şi după alte şi alte lucruri. Ca să limpezesc mai bine ce am grăit, să luăm spre pildă un păcat, pofta trupească – şi vom vedea câte pedepse deosebite poate aduce, nu de acele închipuite, ci scoase …

61. O greşeală e cu atât mai grea, cu cât i s-a atras atenţia aceluia care a săvârşit-oRead More »

63. Urmările lăcomiei

„Rădăcina tuturor relelor – zice Apostolul – este iubirea de arginţi”. De aici, neînţelegerile, duşmăniile şi războaiele: de aici, certurile, jignirile, bănuielile , ofensele; de aici, uciderile, tâlhăriile, profanarea mormintelor. Din pricina lăcomiei oraşele şi satele, drumurile, pustietăţile, munţii, văile, colinele, totul, într-un cuvânt, e plin de sânge şi de crimă. Flagelul nu cruţă nici …

63. Urmările lăcomieiRead More »

64. Bogaţii sunt răspunzători de decăderea celor săraci

E o nebunie, o adevărată sminteală, să umpli lăzi întregi cu veşminte şi să te uiţi cu nepăsare la o fiinţă făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, goală, tremurând de frig, abia mai putând să se ţină pe picioare. „Dar   sunt   o   prefăcătorie,   acest   tremur   şi   această slăbiciune…” Şi ce? Nu vă temeţi că …

64. Bogaţii sunt răspunzători de decăderea celor săraciRead More »

66. Bunurile noastre nu ne sunt date decât cu împrumut

N-aţi primit bunurile ca să le cheltuiţi în desfătări, ci pentru a le hărăzi milosteniei. Credeţi că sunt ale voastre? Sunt ale săracilor, iar voi sunteţi păstrătorii, chiar atunci când le stăpâniţi de pe urma unei munci cinstite sau prin moştenire. Dumnezeu n-ar fi putut să vi le răpească? El nu face aceasta, tocmai ca …

66. Bunurile noastre nu ne sunt date decât cu împrumutRead More »

68. Puterea milosteniei

Mare lucru-i milostenia… De aceea, Solomon zicea: „Omul e mare, omul milostiv e nepreţuit…” Milostenia are aripi mari, ele străbat văzduhul, depăşesc luna, străbat prin razele soarelui şi se ridică până în înaltul cerului. Nici acolo nu se opresc. Depăşesc cerul. Lasă în urmă legiunile de îngeri, carele arhanghelilor şi toate puterile cele înalte, nu  …

68. Puterea milostenieiRead More »

69. Milostenia trebuie făcută din plin şi cu bucurie

Nu-i de ajuns să săvârşim milostenia. Trebui s-o săvârşim din plin şi fără părere de rău. Fără părere de rău este puţin spus, ci cu bucurie, cu grăbire. Fără părere de rău şi cu bucurie nu sunt, într-adevăr, acelaşi lucru. In una din epistolele către Corinteni, Apostolul punea accent pe această învăţătură, îndemnând pe credincioşi …

69. Milostenia trebuie făcută din plin şi cu bucurieRead More »