Caci chiar si pentru aceasta bucurie vor da sama. Sa nu-ti închipui, ca precum aici a avea tovarasi la nenorociri îti aduce oarecare mângaere, tot asa va fi si acolo.
Oare tatal când vede pre fiul sau stând în aceiasi osânda, va simti el mângâiere, sau poate un adaos la durerile sale? Dara barbatul când vede pe femeia sa ? Dara oamenii când vad pe un om? Oare atunci nu ne vom misca înca mai mult ? Da, desigur, insa acolo nu vor fi suferinti de acestea, ci cu totul altele: plângere va fi, si scrîsnirea dintilor, vazându-ne unii pre altii, vaitându-ne cu totii. Cei ce sunt în saracie, oare vom simti vreo mângâere în ralelelor, din împartasirea altora la saraciea aceea?
Si ce va fi atunci, când si fiul, si tatal, si femeia, si nepotii vor lua aceiasi osânda ? Dara când noi vom vedea prieteni, vom mai simti oare vreo mângâiere? Nu vom mai avea, iubitilor, nici una, ci înca mai mult ni se vor mari ranele ce le vom suferi.
Pe lânga acestea apoi, sunt si rale de acelea, care nu pot avea nici o mângâere din împartasirea si a altora, prin marimea lor.
De pilda, cineva se gaseste în foc, si tot în acelasi foc se gaseste si un altul; ei bine cum se vor mângâe unul pe altul ?
Spune-mi te rog : daca vreo-data am cazut în friguri grozave, cum nu ni-a lipsit noua orice mângâere atunci?
Desigur, caci când stapânesc ralele pe cineva, sufletul lui nu va mai avea grija sa se mângâe. Sau nu vedeti pe femeile care si-au pierdut barbatii, pe cate alte femei înca nu pot numara, cum au patimit acelasi lucru? Dara cu toate acestea jalaniea nu a devenit mai mica.
Deci, iubitilor, sa nu ne nutrim cu asemenea sperante, ci o singura mângâere sa avem: aceea de a ne pocai pentru cele ce am pacatuit, si de a ne îndrepta pasii pe calea cea buna care duce la ceriu, ca astfeliu sa ne invrednicim de Imparatiea cerurilor, prin harul si mila Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cade slava si stapânirea în vecii vecilor. Amin