Sari la conținut

16.Neruşinarea este o nerecunoştinţa faţă de Mântuitorul

Voi   sunteţi   mădularele   lui   Hristos,   voi   sunteţi templul Duhului Sfant.

Nu vă faceţi, aşadar, mădularele ca ale unei desfrânate. Nu trupul vostru va fi întinat atunci, căci  trupul  vostru nu este al  vostru, ci al  lui Hristos.

A zis acestea El, ca să arate că ne iubeÅŸte, pentru că l-a făcut al Său trupul nostru – ca să ne scoată din puterea care ne duce la rău.

Căci dacă trupul vostru nu este al vostru, n-aveÅ£i puterea – zice el – de a întina un trup care nu-i al vostru, mai cu seamă dacă el este al Domnului – ÅŸi nici de a întina templul Duhului.

Dacă cineva vine în locuinţa cuiva şi se poartă necuviincios, el va putea fi aspru pedepsit. Cel ce, din templul regelui face   spelunca   unui   bandit,   cugetaţi   ce   pedeapsă   îl aşteaptă!

GândiÅ£i-vă aÅŸadar, la acestea – ÅŸi respectaÅ£i pe cel ce locuieÅŸte în voi (…) Nu v-aÅ£i făcut toÅ£i mădulare ale lui Hristos? AduceÅ£i-vă aminte – ÅŸi aceasta vă va Å£ine în curăţie – ale cui erau aceste mădulare – ÅŸi ale cui sunt ele acum.

Aşa că, de aici înainte, putere nu mai aveţi să faceţi ce vreţi cu ele, ci să slujiţi celui ce v-a eliberat. Noi ne arvunisem carnea noastră diavolului, ticălosul domn al desfrânării, Hristos văzând aceasta a descătuşat-o şi a scos-o de la această afurisită tiranie. Ea, aşadar, nu mai e a noastră, ci a aceluia care a eliberat-o. Vreţi sa-i daţi cinstire ca unei mirese regeşti, nimeni nu vă împiedică. Iar dacă vreţi s-o scufundaţi iarăşi în viaţa cea de odinioară, veţi suferi cuvenita pedeapsa pentru asemenea nelegiuire.