83. Despre viaţa pustnică

Vedeţi pe pustnicii munţilor? Ei şi-au părăsit casa, familia, toate rangurile lor, s-au aşezat afară de lume, s-au îmbrăcat în sac, se culcă pe cenuşă, se închid în chilii strâmte – şi încă nemulţumiţi cu asemenea asupriri, ei îşi trimit asupră-le postul şi foamea.

De v-aş porunci să faceţi şi voi la fel, nu veţi da înapoi toţi? Nu mi-aţi spune că o asemenea viaţă e de nesuferit?

Dar eu nu vă spun că trebuie să trăiţi aşa; aş dori-o, dar nu vă silesc deloc.

Folosiţi baia, îngrijiţi-vă trupul, duceţi-vă în oraş, aveţi o casă, ajutaţi-vă cu servitori, mâncaţi şi beţi. Numai, în toate, feriţi-vă de prea mult, pentru că acest prea-mult zămisleşte păcatul. Căsătoriţi-vă, aveţi copii. Pavel a dat îndrumări, a scris epistole pentru cei ce duceau acest trai.

Bătălia ce se dă este grea, stânca e înaltă, vârful ei atinge cerul. Voi nu puteţi atinge înălţimile, staţi mai jos, urmăriţi o izbândă mai smerită.

Nu aveţi tăria să vă despuiaţi de avutul vostru? Nu doriţi pe al altuia – şi nu aduceţi nimănui vreo stricăciune.

Nu puteţi posti? Nu vă lăsaţi luaţi de îmbuibări.