Cercetaţi cu băgare de seamă necazurile bogăţiei şi ale sărăciei, sau, mai degrabă, nu ale bogăţiei şi ale sărăciei, ci ale celor ce sunt bogaţi sau săraci.
Să vedem în care din aceste două stări suntem mai bine înarmaţi pentru mântuirea noastră. Care credeţi că este păcatul alipit sărăciei? Minciuna. Dar bogăţiei? Trufia, mama tuturor păcatelor, care a făcut pe diavol ceea ce este, ceea ce nu era la început.
Altă rădăcină a tuturor relelor este lăcomia; şi cine este mai aproape de aceasta, săracul sau bogatul? Vădit este că bogatul. Cu cât mai mult are, cu atât mai mult doreşte.
DeÅŸartă slavă, apoi, în stare a nimici o mie de fapte bune, ÅŸi, din nou, cel bogat, în preajma ei se află… Săracul nu doreÅŸte atât de mult ceea ce-i este de trebuinţă, pe cât de mult bogatul ceea ce-i este de prisos – ÅŸi ca să-ÅŸi săvârÅŸească răutatea, săracul n-are mijloacele pe care le are bogatul.
AÅŸadar, voind ÅŸi putând mai mult, bogatul va păcătui mai mult. Cel sărac nu se teme atât de mult de foame, pe cât cel bogat se înfricoÅŸează ÅŸi se frământă la gândul să piardă ceea ce are ÅŸi la acela că încă n-a pus la adăpost toate bunurile. AÅŸa că acesta stând aÅŸa de aproape de slava cea deÅŸartă, de trufie ÅŸi de lăcomie, ne întrebăm ce nădejde de mântuire va avea – ÅŸi cum va putea el intra pe uÅŸa cea strâmtă?