din „Parinti, copii si cresterea lor”
Sa cautam apoi sa-i oferim desfatari nevatamatoare. Sa-l ducem la oameni sfinti care-l pot face sa se simta bine. Sa-i aratam ce mult îl respectam si-l pretuim facându-i daruri, ca sufletul lui sa simta o mângâiere si sa nu creada ca nu-l respectam oprindu-l sa se duca la teatru. In locul spectacolelor acelora, ofera-i istorii sfinte, plimbari în parc si du-l sa viziteze marile monumente.
Apoi sa condamnam spectacolele de teatru spunându-i: „Fiul meu, spectacolele acelea nu sunt pentru oameni liberi. Ce sa vezi acolo? Femei dezbracându-se si spunând vorbe nerusinate? Fagaduieste-mi mie ca odata ce esti acolo nu vei asculta cuvintele acelea de rusine si ca dupa aceea nu le vei spune si tu, iar eu îti dau voie sa te duci. Dar, nu se poate sa fii acolo si sa nu auzi lucrurile acelea urâte. Tot ce se petrece acolo nu e pentru privirile tale, acelea nu sunt lucruri demne de tine”.
Spunându-i acestea, sa-l sarutam, sa-l îmbratisam si sa-l strângem în brate aratându-i în felul acesta iubirea noastra. Asa o sa-l linistim si o sa-l înmuiem.
Asadar, cum spuneam mai devreme, sa nu se apropie de el nicicând vreo fata, nici vreo servitoare tânara, ci numai cele în vârsta, vreo batrânica. Sa vorbim despre împaratia cerurilor si despre cei ce au stralucit în vremurile de demult prin întelepciunea lor, necrestini si crestini, si cu exemplul lor sa-i ferecam bine poarta auzului. Daca se întâmpla sa avem si servitori întelepti, sa-i dam de exemplu. Sa-i spunem ca nu e firesc ca un sclav sa fie atât de întelept si un om liber sa fie mai prejos, mai pervertit decât un sclav.