din „Parinti, copii si cresterea lor”
Dar noi nu facem nimic din toate acestea pentru ca le socotim inutile. Daca cineva vrea sa-si sfatuiasca copilul, propriul sau copil îl ia în râs. De aceea toate s-au întors pe dos si pe copiii pe care nu-i pedepsesc parintii, îi pedepsesc pâna la urma legile statului.
Nu ti se face rusine si nu rosesti, spune-mi, când judecatorul îl condamna pe fiul tau si îl întelepteste el, nu tu? Chiar trebuia sa-l îndrepte lumea? De ce nu l-ai îndreptat tu, pentru ca, lânga tine a trait atâtia ani, nu lânga straini? Nu te ascunzi de rusine? N-ai prefera sa te înghita pamântul mai bine decât sa dai ochii cu lumea? Si, spune-mi, mai cutezi sa te numesti parinte, dupa ce ti-ai tradat fiul si nu l-ai ajutat când a trebuit, ci l-ai lasat prada raului, sa-l corupa si sa-l piarda?