Nu trebuie să facem nimic zadarnic, fără ţintă; în toate, după îndemnul lui Pavel, trebuie să lucrăm spre slava lui Dumnezeu.
„Fie că mâncaÅ£i – zice el – fie că beÅ£i, fie că faceÅ£i orice ar fi, săvârÅŸiÅ£i totul spre slava lui Dumnezeu”.
Dar cum e cu putinţă – veÅ£i zice – să bem ÅŸi să mâncăm spre slava lui Dumnezeu?
ChemaÅ£i un sărac – puneÅ£i la masă pe Hristos – ÅŸi veÅ£i fi mâncat ÅŸi veÅ£i fi băut spre slava lui Dumnezeu.
Dar nu numai a mânca ÅŸi a bea, este ceea ce ne îndeamnă Pavel să facem spre slava lui Dumnezeu. Ci toate celelalte fapte, că a merge să ne întâlnim cu alÅ£ii sau a rămâne acasă – ÅŸi una ÅŸi alta trebuiesc făcute pentru Dumnezeu.
Cum e cu putinţă?
Când mergeţi la biserică, sau vă duceţi să ascultaţi o rugăciune sau la o altă lămurire duhovnicească, fapta voastră-i pentru slava lui Dumnezeu.
Tot aşa e cu putinţă să rămâneţi acasă pentru Dumnezeu, în cel fel?
Când aflaţi tulburări, zavistii, petreceri diavoleşti, când ştiţi că străzile sunt pline de oameni răi şi stricaţi, staţi acasă, ţineţi-vă departe de această tulburare; veţi fi stat acasă pentru Dumnezeu.
Ca şi ieşirile şi rămânerile, sunt şi laudele şi dojanele.
Ei bine, cum poţi lăuda sau dojeni pentru slava lui Dumnezeu?
StaÅ£i adesea în faÅ£a caselor voastre – ÅŸi vedeÅ£i trecând oamenii răi, care-ÅŸi încruntă sprâncenele, care se umflă de mândrie, ducând cu ei mulÅ£ime de linguÅŸitori ÅŸi de pierde-vară. Åži dacă auziÅ£i zicându-se: „Omul acela nu-i de invidiat? Nu-i el cu desăvârÅŸire fericit?”; ei bine, opriÅ£i pe cel ce grăieÅŸte astfel, Å£ineÅ£i-l pe loc, închideÅ£i-i gura, dojeniÅ£i pe cel pe care el îl admiră, plângeÅ£i chiar.
Iată ce înseamnă a dojeni pentru dragostea lui Dumnezeu. De asemenea, când vedeţi pe un sărac, dispreţuit, dar trăind în sărăcie şi în virtute, considerat ca nenorocit de cei din jurul lui, lăudaţi-l şi lauda ce veţi face acestui trecător, va fi o învăţătură, un îndemn spre trai cinstit şi spre bine.
Atunci când vă alegeţi prieteni, alegeţi-i pentru dragostea lui Dumnezeu. Şi cum vom alege pentru dragostea lui Dumnezeu, prieteni? Necăutând prieteniile care pot aduce bani, legături de chefuri, protecţii omeneşti, ci urmărind în prietenie pe cei ce sunt în stare a ne da totdeauna un bun îndreptar sufletului, a ne sfătui de bine, a ne atrage atenţia când am greşit, a ne învinui când am păcătuit, a ne ridica dacă am căzut, şi, prin puterea părerilor şi rugăciunilor lor, să ne ducă la Dumnezeu.
Tot aÅŸa, putem să ne facem duÅŸmani pentru dragostea lui Dumnezeu. Dacă vedeÅ£i un om stricat, întinat, plin de răutate, care încearcă să vă facă să cădeÅ£i sau să deprindeÅ£i vreo stricăciune, depărtaÅ£i-vă de el, fugiÅ£i de el, aÅŸa după cum a poruncit Hristos, când a zis: „Dacă ochiul vostru drept vă aduce poticnire, scoateÅ£i-l ÅŸi-l aruncaÅ£i departe!” Vorbind astfel, el poruncea să rupem cu aceÅŸti prieteni, tot aÅŸa de scumpi ca ochii ÅŸi preÅ£ioÅŸi în treburile cele lumeÅŸti, de a ne depărta de ei, dacă contravin mântuirii sufletului nostru.
De veţi sta în adunări şi veţi vorbi despre multe, faceţi-o pentru Dumnezeu. Iar de tăceţi, tăceţi tot pentru Dumnezeu.
Cum vom lua parte la o adunare pentru Dumnezeu? Infrânându-vă, când vă aflaţi laolaltă cu alţii, de a vorbi despre treburile lumii, despre lucruri zadarnice, nepăsătoare şi fără un interes pentru voi, vorbind despre înţelepciunea creştină, despre iad, despre împărăţia cerurilor, evitând lucrurile nefolositoare.
Cât despre tăcere pentru dragostea lui Dumnezeu, ea se realizează, de pildă, atunci când jigniţi fiind, insultaţi fiind, suferind şi de alte multe rele, le îndurăm cu vrednicie, fără să cârtim împotriva celui care ne-a asuprit.
Ca laudele ÅŸi dojanele – ca ieÅŸirile ÅŸi rămânerile acasă, ca tăcerile ÅŸi vorbirile – tot aÅŸa putem întoarce spre slava lui Dumnezeu lacrimile ÅŸi suspinările, bucuriile ÅŸi înveselirile…
Dar pentru ce să vorbim despre laude şi dojane, despre întristări şi bucurii?
Faptele cele mici, cele neînsemnate, pot să ne aducă roadele cele mai alese, dacă le săvârÅŸim pentru dragostea lui Dumnezeu…
Ce poate fi mai neînsemnat decât a ne pieptăna? TotuÅŸi, este un mod chiar de a ne pieptăna pentru dragostea lui Dumnezeu. Dacă nu vă potriviÅ£i părul pentru ca să vă înfrumuseÅ£aÅ£i, sau pentru a încânta ÅŸi a înÅŸela pe cei care vă privesc, ci cu toată simplitatea, fară căutare – ÅŸi numai atât cât cere nevoia, atunci aÅ£i făcut aceasta pentru dragostea lui Dumnezeu – ÅŸi răsplată, desigur, veÅ£i avea, fiindcă aÅ£i înăbuÅŸit o dorinţă nevinovată ÅŸi aÅ£i tăiat scurt o ambiÅ£ie nelalocul ei.
Dacă acel care, pentru dragostea lui Dumnezeu, dăruind un simplu pahar cu apă  proaspătă,  primeşte  drept  moştenire  împărăţia cerurilor, cugetaţi ce răsplată va fi dată aceluia care săvârşeşte toate pentru dragostea lui Dumnezeu.
Poţi merge pentru Dumnezeu, poţi privi pentru Dumnezeu.
Cum aÅŸa? Când nu alergaÅ£i după stricăciune, când nu admiraÅ£i frumuseÅ£ile femeilor „străine”, când, văzând o femeie venind spre voi, vă înfrânaÅ£i ochiul ÅŸi vă faceÅ£i din teama lui Dumnezeu un zid care vă opreÅŸte privirile, atunci lucraÅ£i pentru Dumnezeu. Åži tot aÅŸa, când în loc de a ne îmbrăca cu veÅŸminte arătoase, luăm pe noi numai  veÅŸmintele  care  ne  protejează.
Chiar  şi  la încălţăminte putem extinde regula aceasta… Putem să ne slujim de încălţămintea noastră pentru dragostea lui Dumnezeu, când avem în vedere numai folosinÅ£a ÅŸi când facem din ea măsura bucuriilor noastre. Åži faptele ÅŸi întâmplările pot fi extinse.