din „Parinti, copii si cresterea lor”
Daca un tânar n-a învatat desfrânarea, nici adulterul, le va învata si oricine se culca cu prostituatele si cu desfrânatele, repede va ajunge si la adulter. Si daca nu va ajunge sa pacatuiasca cu femei desfrânate maritate, atunci o va face cu desfrânate despartite.
Ce va sfatuiesc eu: ca sa taiati cu totul radacinile pacatului. Voi, care aveti baieti tineri, care se pregatesc sa înceapa viata, atrageti-i cât de repede în „jugul” casatoriei. Pentru ca multe sunt dorintele care pun la încercare înfrânarea unui tânar necasatorit si voi, ca parinti, trebuie sa-l tineti în frâu ba cu sfaturi, ba cu amenintari, ba speriindu-i, ba promitându-i una sau alta. Asadar, când vine vremea casatoriei, nu mai stati pe gânduri.
Uite, vorbesc ca o petitoare, dar copiii vostri trebuie sa se casatoreasca.
Nu mi-e rusine sa vorbesc astfel, pentru ca nici sfântul apostol Pavel nu s-a rusinat sa spuna: „Sa nu va lipsiti unul de altul …” (I Corinteni 7, 5), cuvinte care ne-ar face sa ne rusinam; si totusi el nu s-a rusinat. Nu la cuvintele în sine s-a gândit, ci la faptele cuviincioase la care duc astfel de cuvinte.