din „Parinti, copii si cresterea lor”
Avem un educator care ne ordoneaza si ne rânduieste viata cu cuvinte, îndemnuri si sfaturi. Cine este el ? Este tatal pe care Dumnezeu l-a harazit fiecaruia dintre noi. Tocmai de aceea a rânduit Dumnezeu sa fim iubiti de cei care ne-au dat nastere, ca sa avem lânga noi pe cineva care sa ne învete virtutea.
Tata nu este numai cel ce da nastere, ci si cel ce da o educatie si o crestere buna copilului sau.
Mama nu este numai cea care-si poarta pruncul în pântece, ci si cea care si-l creste cum se cuvine. Parintii ne-ar da sigur dreptate; ar marturisi ca nu natura, ci virtutea îi face sa fie parinti. De multe ori parintii îsi reneaga copiii si rup orice legatura de rudenie cu ei, înfiind, în schimb, altii, cu care nu sunt deloc rude.
Ce lucru mai absurd decât acesta poate exista? Sa-si alunge copiii pe care ei însisi i-au nascut si în locul lor sa-si ia altii, pe care nu ei i-au nascut?