Din „Cele dintâi omilii la Facere”
Editura Sophia
Bucureşti, 2004
Aceste nouă cuvinte la Cartea Facerii au fost rostite, după cum se presupune, chiar în cel dintâi an al lucrării de propovăduire desfăşurate de Sfântul Ioan Gură de Aur în Antiohia, şi anume 386.
În Patrologia Greacă editată de Migne ele sunt aşezate în urma celeilalte serii, a celor 67 de omilii, probabil fiindcă aceasta, mai completă, acoperă pe de-a-ntregul prima Carte a lui Moise. Cea din urmă este un comentariu κατά μέρος, altfel spus verset cu verset, spre deosebire de seria dintâi, în care tâlcuirea se concentrează asupra unor locuri alese, legate de problemele duhovniceşti cele mai importante: problema chipului şi asemănării, problema pomului cunoaşterii binelui şi răului, problema (extrem de importantă pentru vremea noastră) a ierarhiei sociale şi familiale.
Pentru cititor, consecinţa este o excelentă completare reciprocă a celor două serii în ceea ce priveşte abordarea exegetică.
Efortul nostru editorial urmăreşte să completeze prin această carte publicarea seriei mari a Omiliilor la Facere de către Editura Institutului Biblic şi de Misiune, aşa încît iubitorii operei Sfântului Ioan Gură de Aur să se poată bucura de o „integrală” a cuvintelor lui la Cartea Facerii, şi nădăjduim că în viitorul apropiat vom avea posibilitatea să completăm seria „Tâlcuirilor la Sfânta Scriptură” cu noi lucrări ale celui mai iubit dintre exegeţii Bisericii Ortodoxe.