după însemnătatea darurilor
Vă spun din nou aceea ce, adesea, v-am spus: nu după însemnătatea darurilor se măsoară milostenia, ci după duhul celui care dă.
ÅžtiÅ£i povestirea văduvei. Bine-i să pomenim mereu această pildă. Săracul, nu mai mult ca altul, nu va deznădăjdui de sine însuÅŸi, având sub ochi pe această femeie care a dat cei doi dinari. Au fost ÅŸi de aceia care, când s-a ridicat templul, au adus în dar părul lor – ÅŸi nici aceÅŸtia n-au fost neÅ£inuÅ£i în seamă. Dacă ÅŸi-ar fi adus părul în vreme ce aveau acasă bani, ar fi fost blestemaÅ£i -aducând însă singura bogăţie ce aveau, au fost primiÅ£i.
Dacă, în ce-1 priveÅŸte, Cain a fost alungat, nu a fost din pricina puÅ£inătăţii jertfei, ci pentru că aducea ce avea mai de prost preÅ£. „Blestemat – este scris – acela care are o vită întreagă, ÅŸi aduce jertfă stăpânului, una beteagă”. Aceasta nu-i cu privire la cineva care nu aduce o jertfă întreagă, ci la acela care are una ÅŸi o cruţă.
Cel ce n-are nimic, nici o ocară nu i se poate face, ba mai mult, poate fi răsplătit. Ce poate fi mai de puÅ£in preÅ£ ca două drahme, mai neînsemnat ca un păr sau un căuÅŸ de făină? Åži totuÅŸi, aceste jertfe au fost tot atât de bine primite ca ÅŸi vitele ÅŸi banii. „Fiecare e bine primit după ceea ce are, nu după ceea ce nu are…” – ÅŸi aiurea: „Fă binele pe care-l poate face mâna taâ€.
AÅŸadar, vă cer, să dăm cu inimă bună ce avem, pentru săraci. Fie că dăm puÅ£in, noi vom primi aceeaÅŸi răsplată ca ÅŸi aceia care dau mai mult – ÅŸi chiar mai mult decât aceia care dau mii de talanÅ£i. în felul acesta, vom câştiga comorile cele fără de nume ale lui Dumnezeu.