Sari la conținut

58. Intenţia poate fi merituoasă, chiar când fapta nu-i urmează

Să nu vă miraţi, dacă începându-mi vorbirea întru lauda sfântului Eustaţiu, i-am spus mucenic sfântului.

El a murit de o moarte firească; cum, aşadar, este mucenic?

Adesea v-am arătat că ceea ce face pe mucenic, nu-i numai moartea, ci, de asemenea şi intenţia.

Cununa muceniciei nu-i împletită numai când întâmplarea vine după faptul voinÅ£ei ci adesea ea este răsplata faptului voinÅ£ei însăşi. Această desluÅŸire a muceniciei nu-i de la mine. Pavel a dat-o, când a zis: „Eu mor în fiecare zi”. Cum murim în fiecare zi?

Cum e cu putinţă, cu un singur trup muritor, să primim moartea de o mie de ori? MulÅ£umită intenÅ£iei -răspunde el – ÅŸi stând gata să pierim.

La fel grăieÅŸte ÅŸi Dumnezeu. Avraam nu ÅŸi-a umplut de sânge cuÅ£itul, n-a înroÅŸit altarul, n-a jertfit pe Isaac – ÅŸi totuÅŸi jertfa lui a fost deplină. Cine o spune? Chiar cel care a primit jertfa: „Pentru mine, nu Å£i-ai cruÅ£at fiul”. Åži, cu toate acestea, Avraam ÅŸi-a avut fiul viu ÅŸi 1-a întors acasă sănătos ÅŸi neatins – ÅŸi cum am putea, oare, spune că n-a fost cruÅ£at?

Este că – zice Domnul – eu nu judec jertfele de acest soi după cum se înÅŸiră întâmplările, ci după duhul hotărârii luate. Mâna n-a jertfit, dar a jertfit voia, cuÅ£itul n-a intrat în vâna copilului, gâtul n-a fost retezat, dar poate fi jertfă chiar fără să curgă o picătură de sânge.