din “Omilii la Epistola catre Romani”
Comentariul Sfântului Ioan Gură de Aur la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, redactat în greaca elenistică, excelând prin detalii de reflecţie şi sprijinindu-se în argumentare pe bogăţia limbii greceşti, constituie un monument de referinţă al literaturii exegetice creştine.
Textul Epistolei către Romani a Sfântului Pavel, utilizat de Sf. Ioan Gură de Aur, se regăseşte în Codicele C sau Codicele Sfântului Efrem Sirul. O mărturie în acest sens avem în Omilia XXVII, unde întâlnim un text ce figurează doar în Codicele C ca făcând parte integrantă din capitolul XIV al Sfintei Scripturi, pe când ceilalţi codici ai vremii îl menţionează la capitolul XVI.
Ediţia în limba română a textului omiliilor Sfântului loan Gură de Aur la Epistola către Romani apare în anul 1906 , prin strădania arhimandritului Teodor Atanasiu (viitor episcop de Roman, sub numele de Teodosie). Textul utilizat de traducătorul român este cel al ediţiei englezeşti de la Oxonia (1848). T. Atanasiu foloseşte în traducerea sa ediţia de la Buzău (1854-1856) a Sfintei Scripturi, care îl nemulţumea din pricina numeroaselor pasaje neconcordante cu versiunea folosită de Sf. Ioan Gură de Aur şi pe care se vede nevoit a le retraduce (din păcate, nu întotdeauna cu destulă acrivie).
Întrucât omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur la Epistolele pauline reprezintă deopotrivă o capodoperă exegetică şi un mare îndreptar al vieţii creştine, am considerat oportun, după aprox. 1600 de ani de la moartea Sfântului şi după 100 de ani de la prima lor traducere în limba română, să încercăm o revizuire a versiunii destul de greoaie a lui T. Atanasiu, aduse mai aproape de limba actuală şi îmbunătăţite prin recursul la alte ediţii critice ale textului din limbile moderne.
Elaborarea noului text s-a sprijinit în mod constructiv pe analiza comparativă a textului din ediţia românească cu cel din ediţia textului original al Sfântului Ioan Gură de Aur regăsit în colecţia abatelui J. Bareille, t. XV (435-642)/XVI (1-303), Paris, 1871. Ediţia bilingvă a textului, în greaca elenistică şi în franceză, ne-a ajutat la limpezirea multor locuri şi la îndreptarea multor erori din vechea traducere românească.
Pasajele care au lăsat loc interpretărilor, din ediţia de la 1906, le-am revăzut direct în limba greacă, iar pentru eliminarea oricărui dubiu în ceea ce priveşte traducerea lor, am consultat, pe lângă versiunea franceză menţionată, şi recenta ediţie în limba engleză coordonată de Philip Schaff, în format electronic: Books For The Ages. The Nicene and Post-Nicene Fathers, vol. 11, First Series, version 2.0, 1997, pp. 565-1016.
Textul scripturistic l-am redat din ediţia 1992 a Sfintei Scripturi, aprobată de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Am ales textul acestei ediţii atât pentru că este cel de cea mai largă circulaţie la noi, şi în rândul clerului, şi în rândul credincioşilor, dar şi pentru mai marea lui concordanţă cu textul folosit de Sf. Ioan Gură de Aur. Desigur, am consultat nu o dată şi textul biblic din Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod (2001), diortosit, redactat şi adnotat de Î. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului.
Cristian Untea
Comentariile sau explicarea Epistolei către Romani a celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolei, traducere din limba elină, ediţia de la Oxonia, 1848, de Arhim. Theodosie Athanasiu, Egumenul M-rei Precista Mare din Roman, Atelierele Grafice Socec, Bucureşti, 1906, 504 pagini. Celelalte 8 volume cu comentariile Sfântului Ioan Gură de Aur la celelalte 13 epistole pauline au apărut, în aceeaşi traducere, la diferite edituri ale vremii, între 1901 (Galateni) şi 1923 (Evrei).
Născut la Sascut-Bacău în 1851, episcop de Roman între 1912 şi 1923 (când s-a retras din scaun), trecut la Domnul în 1927, la Mănăstirea Neamţ.