Antiohia

din „Gura de Aur – Atletul lui Hristos” 

de Virgil Gheorghiu

Oraşul în care s-a născut Gură de Aur se numea Antiohia. Numele acestui oraş nu mai există astăzi pe nici o hartă. Pe locul Antiohiei se află un orăşel turcesc numit Antakiyah. Aşezat pe malurile râului Orontes din Asia Mică, el face parte din actuala republică turcă. Antiohia nu era însă un oraş al Asiei Mici, ci un mare oraş al Europei. Gură de Aur s-a născut într-unui din cele mai reprezentative oraşe ale Europei. Europa e compusă din totalitatea oraşelor care au moştenit cultura greacă. Pe vremea lui Gură de Aur frontierele Europei erau pe Eufrat, iar Egiptul, Siria, Asia Mică făceau parte integrantă din Europa.

Capitalele culturii europene erau Alexandria şi Antiohia. Acestea erau mai europene decât Atena. În ele înflorea tradiţia greacă. Europa a luat la cunoştinţă — pentru prima dată — de propria ei existenţă în lumea greacă, în secolul V înainte de Hristos. Frontierele europene au fost întotdeauna mobile. În timpul lui Alexandru Macedon ele s-au aflat în Asia. Apoi, Europa a început să se restrângă spre Occident. Asia a cucerit bucată cu bucată teritoriul european. Spiritul european a fost ars de Asia, cauterizat, am putea spune, pe întreaga suprafaţă a pământului.

Într-o bună zi Asia Mică şi-a dat seama că nu mai era în Europa, ci în Asia. Prin urmare, Asia s-a întins tot mai mult asupra Europei, iar Europa s-a retras tot mai mult spre Atlantic.

În Evul Mediu, frontiera Europei era pe Dunăre. O dată cu turcii Asia a ajuns până la Viena, iar frontiera europeană s-a aflat pentru o vreme la Viena. Astăzi , ea se află pe Elba, în inima Germaniei. Asia Mică este acum în plină Asie, inimaginabil de departe de Europa, de care e cu totul tăiată.

Pe vremea când Sfântul Pavel şi ceilalţi apostoli ai lui Hristos propovăduiau în Asia Mică, Capadocia, Antiohia, Efesul şi celelalte oraşe despre care citim în Noul Testament erau în plină Europă. Se scăldau în plină tradiţie greco-romană. Erau oraşe mai europene decât oraşele elveţiene sau belgiene de astăzi.
Faptul că Gură de Aur s-a născut în acest mare oraş european care era Antiohia a avut o profundă influenţă asupra vieţii lui.

În acea vreme, Antiohia era unul din cele mai frumoase oraşe ale lumii. Ea era construită pe malurile râului Orontes, pe şapte coline, la circa o mie o sută de kilometri de Constantinopol şi la treizeci kilometri de ţărmul mării.

În secolul IV după Hristos, adică în epoca în are a trăit Ioan Gură de Aur, contemporanii numeau Antiohia, „Oraşul de aur”, „Perla Orientului”, „Antiohia cea frumoasă”, „Voluptoasa Antiohie”, „Antiohia plăcerilor”, „Senzuala Antiohie”.

Oraşul de aur avea în jur de jumătate de milion de locuitori; avea o iluminaţie feerică, amfiteatre, băi, edificii grandioase. Avea tot ceea ce o metropolă din acel secol trebuia să aibă. Antiohia era unul din minunatele oraşe ale imperiului roman.

Toţi împăraţii Romei au vizitat-o şi i-au făcut cadouri. Cezar a vizitat-o în anul 47 î. Hr. Octavian, Tiberiu, Traian, Hadrian, Iustinian au petrecut o vreme în ea şi au înfrumuseţat-o construind monumente. Diocleţian a construit un palat, Constantin a ridicat o biserică. Titus a împodobit senzuala Antiohie cu serafimi aduşi ca pradă de război din Ierusalimul distrus. Împăratul Commodus a vrut ca jocurile olimpice să aibă loc la Antiohia. Irod, regele evreilor, i-a făcut în dar două porticuri şi un pavaj de marmură. Dar cea mai mare glorie a Antiohiei a fost că aici, pentru prima dată, ucenicii lui Hristos au luat numele de creştini. Aceasta s-a întâmplat în anul 42. Până atunci ei se numeau nazarineni sau galileeni.

În acest oraş au predicat Barnaba, Pavel şi Petru.

Biserica Antiohiei a fost întemeiată de apostolii lui Hristos înşişi. Era una din capitalele creştine ale lumii. Cu câţiva ani înainte de naşterea lui Gură de Aur, în 341, a avut loc la Antiohia un sinod de vreo sută de episcopi, sinod care a fixat un număr important de canoane ale Bisericii. Deşi acest sinod n-a fost unul strict ortodox, cele douăzeci şi cinci de canoane pe care le-a fixat sunt încă în vigoare.
Tocmai pe baza acestor canoane fixate la Antiohia cu puţin înainte de naşterea sa, viitorul sfânt va fi şi trimis la moarte. Ca şi cum ar fi fost stabilite anume pentru pierzania sa. Acest sinod n-a fost singurul care s-a ţinut în Antiohia. Alte treizeci de sinoade au avut loc în acest oraş care era împreună cu Roma, Constantinopolul şi Alexandria una din capitalele Bisericii. Majoritatea populaţiei era creştină. Faptul că Gură de Aur a văzut lumina zilei în Antiohia a avut o mare influenţă asupra vieţii sale. O parte a gloriei lui Gură de Aur e un reflex al gloriei Antiohiei, oraşul său natal.

Viitorii sfinţi suferă şi ei influenţele epocii şi ale locului în care s-au născut ca toţi ceilalţi oameni. Strălucirea de pe atunci a acestui oraş s-a păstrat neatinsă de-a lungul veacurilor în opera sfântului. Oraşul de aur şi de marmură a dispărut ca toate lucrurile pământeşti.

Pe locul unde se afla Antiohia, la o mie o sută de kilometri de Constantinopol, pe malurile râului Orontes, se află un mic oraş turcesc care numără douăzeci şi şase de mii de locuitori specializaţi în fabricarea săpunului şi a uleiurilor cu care femeile Asiei îşi ung faţa. La Antakiyah nu mai sunt astăzi decât patru mii de creştini. Asta-i tot.