Cuvioasa Olimpiada: Scrisoarea XVI

 getimagedetailasp.jpg

din „Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă – o prietenie – o corespondenţă”
Editura DEISIS
Sibiu 1997

1.a. Nimic străin şi nepotrivit nu s-a întâmplat evlaviei tale, ci cu totul firesc şi potrivit cu şirul repetatelor încercări venite peste tine, ca să-ţi facă şi mai tari nervii sufletului, ca să-ţi mărească şi mai mult râvna şi tăria în lupte şi ca să culegi de aici multă bucurie. Aşa e natura necazului, când vine peste un suflet curajos şi tânăr; aceste rezultate are. Şi după cum aurul ajunge mai curat când e unit cu focul, tot aşa şi necazul, când vine peste suflete de aur, le face mai încercate, mai curate. De asta şi Sfântul Pavel spune: „Necazul aduce răbdare, iar răbdarea încercare”158. De aceea şi eu salt şi mă bucur, chiar aici, în această pustietate; curajul tău mă mângâie nespus. De aceea nu mă tem, chiar de-ar fi să te înconjoare lupi şi cete de viclenl. Totuşi mă rog să se stingă încercările de-acum şi să nu mai vină altele, împlinind porunca Stăpânului Care ne porunceşte să ne rugăm ca să nu cădem în ispite159.

b. Iar dacă Dumnezeu ar îngădui să vină peste tine iarăşi încercări, mă bizui pe sufletu-ţi de aur, care adună şi de-aici bogăţie mare. Cu ce-ar putea să te-nspăimânte cei ce îndrăznesc toate acestea împotriva propriului lor cap? Cu paguba de bani? Dar ştiu bine că pentru tine banii sunt pulbere şi-i socoteşti mai netrebnici decât lutuL. Cu alungarea din ţară şi din casă? Dar tu obişnuieşti să locuieşti

În oraşele mari cu oameni mulţi la număr ca şi în pustie, ducând tot timpul o viaţă liniştită, lipsită de griji lumeşti şi călcând în picioare tot luxul şi strălucirea omenească. Te ameninţă cu moartea? Dar tu şi aici le-ai luat-o înainte, gândindu-te de multă vreme la moarte, încât chiar dacă te-ar duce la junghiere, ar duce un trup mort.

c. Dar pentru ce e nevoie să vorbesc mult? Nimeni nu va putea să-ţi facă vreun rău, pe care tu să nu-l fi biruit de mult. Te-ai deprins cu toate acestea pentru că ai mers totdeauna pe calea cea strâmtă şi îngustă160. De aceea, deprinzând această minunată ştiinţă în şcoala vieţii tale, acum când dai lupta eşti şi mai strălucitoare! Departe de a te tulbura de cele ce ţi se întâmplă, eşti întraripată, salţi şi dănţuieştl. Foloseşti acum, într-un trup de femeie, mai şubred ca pânza de păianjen, cu multă uşurinţă, în luptele acestea, deprinderile ce le-ai dobândit mai înainte, călcând în picioare cu mare dispreţ furia unor oameni puternici, care scrâşnesc din dinţi şi eşti pata să suferi mai mult decât pun ei la cale.

d. Fericită eşti tu şi de trei ori fericită din pricina cununilor de-aici, dar mai bine spus, din pricina luptelor acestora. Aşa e natura unor astfel de lupte; primesc răsplată chiar în timpul luptelor, înainte de încununare; iar răsplata e plăcerea pe care o guşti acum, bucuria, bărbăţia, stăruinţa, răbdarea; răsplata e simţământul că eşti de nebiruit, că eşti mai presus de toate, că te-ai deprins atâta încât nu poţi suferi de la nimeni nici un rău, că stai pe stâncă, deşi sunt atât de mari furtuni în jurul tău, că pe o mare înfuriată eşti purtată de vânt bun cu linişte deplină. Acestea-s răsplăţile necazului, aici pe pământ, chiar înainte de împărăţia cerului.

e.  Ştiu, ştiu că acum întraripată de plăcere, te socoteşti că nici n-ai trup şi că dacă ar cere-o timpul îl lepezi mai uşor ca alţii haina. Bucură-te, dar, şi te înveseleşte şi pentru tine şi pentru cei ce au avut un sfârşit fericit, nu în pat, nici în casă, ci în temniţe, îh lanţuri şi în chinuri. Plânge şi jeleşte numai pe cei ce au făcut acestea. Că şi asta este o faptă vrednică de filozofia ta.

Dar pentru că vrei să ai ştiri de sănătatea trupului meu, află că am scăpat de boala care mă ţinea mai înainte şi că acum mă simt mai bine; afară numai dacă nu cumva, cu venirea iernii, să-mi vatăme din nou stomacul meu slăbit. Din partea isaurilor n-am mai avut nici o supărare.

157 Scrisă în iarna lui 406-407 [= XVH, PG 52].
158 Romani 5, 3-4.
159 Matei 26, 41.
160 Matei 7, 14.