Mare lucru-i milostenia…
De aceea, Solomon zicea: „Omul e mare, omul milostiv e nepreÅ£uit…”
Milostenia are aripi mari, ele străbat văzduhul, depăşesc luna, străbat prin razele soarelui şi se ridică până în înaltul cerului. Nici acolo nu se opresc. Depăşesc cerul. Lasă în urmă legiunile de îngeri, carele arhanghelilor şi toate puterile cele înalte, nu se opresc decât la picioarele tronului împărătesc.
Scriptura  însăşi  vă  învaţă  când  spune:  „Corneliu, rugăciunile ÅŸi milostivirile tale s-au ridicat până la faÅ£a lui Dumnezeu…”  Până  la  faÅ£a  lui  Dumnezeu,  aceasta înseamnă: Dacă ai săvârÅŸit multe greÅŸeli, dar Å£i-ai făcut apărător milostenia, nu te teme; nici o putere de sus nu i se împotriveÅŸte, ea cere ce i se datorează, Å£inând în mână zapisul datoriei, însuÅŸi Stăpânul a grăit: „Ceea ce aÅ£i făcut pentru unul din aceÅŸti mici ai Mei, Mie mi-aÅ£i făcut”. Oricare ar fi greÅŸelile voastre, milostenia le precumpăneÅŸte pe toate.
Nu înţelegeţi voi, în Evanghelie, pilda celor zece fecioare? Nu vedeţi, oare, cum cele care nu făcuseră milostenia, cu toate că erau părtaşe fecioriei, rămaseră afară din odaia nunţii?
„Este scris, erau zece fecioare, cinci nebune, cinci înÅ£elepte”, cele înÅ£elepte aveau untdelemn, cele nebune nu ÅŸi li se stinseră acestora, candelele.
Focul înfăţiÅŸează fecioria, untdelemnul, milostenia. Åži după cum focul se stinge dacă untdelemnul nu-l hrăneÅŸte picătură cu picătură, tot aÅŸa se stinge fecioria, dacă milostenia nu-i Å£ine tovărăşie. „DaÅ£i-ne untdelemn din candelele voastre”. Åži cele înÅ£elepte răspunseră: „Nu putem să vă dăm, de teamă că nici noi, nici voi nu veÅ£i avea… MergeÅ£i ÅŸi cumpăraÅ£i de la cei care vând…”
Cine-s negustorii care vând untdelemnul acesta? Cerşetorii care stau la uşa bisericilor ca să fie milostiviţi. Şi cu ce preţ? Cu acel pe care-l vreţi. Nu hotărăsc cât, ca să nu-mi scoateţi în faţă lipsa voastră. Daţi, spre a cumpăra, atât cât aveţi la îndemână.
Aveţi un dinar? Cumpăraţi cu el cerul, nu fiindcă cerul se poate cumpăra cu preţ mic, ci fiindcă Stăpânul e milostiv oamenilor.
N-aveÅ£i un dinar? DaÅ£i un pahar cu apă proaspătă: „Celui ce va da în numele Meu la unul din aceÅŸti prea neînsemnaÅ£i fraÅ£i ai mei un pahar de apă proaspătă ca să-i ostoiască setea, să nu-i fie teamă că-ÅŸi va pierde plata”.
Cerul se cumpără, cerul se câştigă – ÅŸi noi nici nu vrem să ÅŸtim de aceasta!…
DaÅ£i o pâine ÅŸi câştigaÅ£i raiul – daÅ£i puÅ£in ÅŸi veÅ£i căpăta mult; daÅ£i lucruri pieritoare ÅŸi veÅ£i primi în schimb din cele fără pieire, daÅ£i din cele ale putreziciunii ÅŸi veÅ£i avea din cele ale neputreziciunii.
Dacă ar fi un iarmaroc şi preţurile ar fi scăzute, fiind prisos de mărfuri şi multe din ele s-ar vinde pe nimic, nu aţi face avere şi n-aţi da deoparte toate celelalte treburi ale voastre ca să profitaţi de prilejul acesta?
AÅŸadar când e vorba de lucruri ce se trec, arătaÅ£i atâta pornire zeloasă, iar când e vorba să cumpăraÅ£i veÅŸnicia, atâta delăsare, atâta lenevire!…
DaÅ£i celui sărac, ÅŸi chiar de nu veÅ£i deschide gura, mii de guri ÅŸi vă vor lua partea, milostenia care-i răscumpărarea sufletului. Åži nu-¬mi vorbiÅ£i de lipsa voastră, văduva care era nici se poate mai săracă, dădu găzduire lui Ilie, aÅŸa că lipsa ei nu a fost nici o împiedicare. Ea l-a primit cu mare bucurie ÅŸi astfel a cules roadele pe care le merita – ÅŸi a secerat snopul milosteniei.
Poate unul din noi îmi va zice: „Dă-mi pe Ilie”. De ce cereÅ£i pe Ilie? Eu vă dau pe stăpânul lui Ilie -ÅŸi nu-1 hrăniÅ£i. De aÅ£i fi întâlnit pe Ilie, aÅ£i fi făcut altfel? Hristosul, Stăpânul a toate, a zis: „Ceea ce aÅ£i făcut unuia din aceÅŸti prea neînsemnaÅ£i fraÅ£i ai Mei, Mie mi-aÅ£i făcut…”
CugetaÅ£i la Hristos, chemând pe alesul Său, în ziua judecăţii, de faţă fiind îngerii ÅŸi toate puterile, zicând: „Acela, pe pământ m-a găzduit, acela m-a încărcat de binefaceri, acela m-a primit, când străin am fost”.
Åži mai gândiÅ£i-vă la temeiul vostru înaintea îngerilor, la izbânda de care vă veÅ£i bucura în faÅ£a neamurilor cerului. Cel pe care Hristos îl va mărturisi, cum oare, temeiurile lui nu-1 vor pune pe deasupra îngerilor? AÅŸadar, lucru mare este milostenia, fraÅ£ii mei. S-o îmbrăţişăm; nimic n-o ajunge, ea este în stare să ÅŸteargă toate greÅŸelile, în stare de a îndepărta judecata…