Nu-i de ajuns să săvârşim milostenia. Trebui s-o săvârşim din plin şi fără părere de rău. Fără părere de rău este puţin spus, ci cu bucurie, cu grăbire. Fără părere de rău şi cu bucurie nu sunt, într-adevăr, acelaşi lucru.
In una din epistolele către Corinteni, Apostolul punea accent pe această învăţătură, îndemnând pe credincioÅŸi la cât mai mare deplinătate, zicea: „Cine seamănă slab, va culege slab. Cine seamănă în binecuvântări, în binecuvântări va ÅŸi culege…” Åži ca să îndrumeze băgarea de seamă, adăuga: „Fără părere de rău ÅŸi nu de nevoie…”
Trebuie, când săvârşeşti milostenia, să se împlinească două condiţii: deplinătate şi bucurie.
De ce vă jeluiţi când daţi săracilor? De ce să fiţi întunecaţi când săvârşiţi  faptele milei lepădând, în felul acesta, de la voi roadele unei bune fapte?
De vă supăraÅ£i, nu mai sunteÅ£i milostivi, ci aspri ÅŸi neomenoÅŸi. De vă supăraÅ£i, cum veÅ£i ridica pe fratele vostru aflat în necaz? SocotiÅ£i-vă fericiÅ£i, chiar când îi daÅ£i cu bucurie, căci nimic nu pare oamenilor mai ruÅŸinos decât de a primi de la semenii săi. AÅŸa că dacă nu îndepărtaÅ£i orice urmă de regret prin marea bucurie pe care o arătaÅ£i, dacă nu faceÅ£i să se vadă că voi preÅ£uiÅ£i mai mult a primi decât a da, departe de a ridica pe cel căruia-i daÅ£i, îl veÅ£i doborî mai mult. De aici vorbele Apostolului: „DaÅ£i cu bucurie!…”
Cine   poate   fi  întunecat,  când  capătă împărăţia? Cine se poate da întristării, când îşi capătă iertarea greşelilor? Nu fiţi aşadar cu băgare de seamă la banul pe care-l daţi, ci la aceea ce el vă aduce în schimb.
Semănătorul, cu bucurie aruncă sămânţa, cu toate că nu ştie ce va culege. Cu atât mai bucuros se cade a fi acela care, în chip de ogor, cultivă cerul.
Dacă daÅ£i cu bucurie, daÅ£i mult, dând puÅ£in; de daÅ£i mult cu întristare, acest mult îl micÅŸoraÅ£i. Numai aÅŸa văduva care ÅŸi-a dat cei doi dinari, a întrecut cu mult pe cei cu talanÅ£ii. Ea dădea cu deplinătate de suflet. Dar dacă cineva e sărac – ÅŸi se despoaie de tot ce are, cum va face aceasta cu dragă inimă? IntrebaÅ£i pe văduvă, ea are să vă înveÅ£e modul: veÅ£i afla că mâna zgârcită nu-i urmarea sărăciei. Căci se poate fii mărinimos fiind sărac ÅŸi bogat fiind, să fii mână zgârcită…