Cel ce vrea să dea dovadă de omenie nu trebuie să ceară socoteală altora de cum îşi duc viaţa, ci trebuie numai să îndestuleze nevoia, să vindece lipsa. Nevoia, lipsa, iată ce trebuie să vă grăiască vederea unui sărac, nu-i cereţi mai mult.
Fie el cel mai râu dintre oameni, dacă n-are hrana care-i trebuie, să punem un capăt foamei lui!…
Aceasta ne-a poruncit Hristos, când a zis: „FiÅ£i asemeni Tatălui vostru din ceruri, El răsare soarele Lui ÅŸi peste cei buni ÅŸi peste cei răi ÅŸi lasă să cadă ploaia Sa ÅŸi peste cei drepÅ£i, ÅŸi peste cei nedrepÅ£i”.
Omul milostiv este un adăpost pentru toţi cei în lipsă, dar acest adăpost primeşte pe toţi cei care s-au rătăcit şi-l apără de alte primejdii.
Buni sau răi, oricine ar fi acei ce se află în primejdie, el îi primeşte în adăpostul său. Aşadar voi, când vedeţi pe cineva care-i primejduit de sărăcie, nu-l judecaţi, nu-i cereţi socoteală, ci puneţi mâna şi-i sfârşiţi necazul.
De ce să vă faceţi încurcături? Dumnezeu v-a scutit de orice cercetare amănunţită.
Alt lucru-i a judeca, alta-i lucrarea milei.
Milosteniei i se zice aÅŸa, pentru că o facem ÅŸi celor nevrednici. Pavel ne pofteÅŸte la aceasta, când zice: „Nu vă descurajaÅ£i de a săvârÅŸi binele, mai deosebit către cei ce vă sunt aproape prin credinţă…”
Dacă vom cerceta pe cei nevrednici, nici chiar cei vrednici nu vor mai vrea să vină, de bunăvoie, spre noi, să ne ceară; şi, dimpotrivă, dacă dăm chiar celor nevrednici, cei ce sunt vrednici de milă şi cumpănesc nevrednicia celorlalţi, vor veni la noi.
Aşa s-a petrecut cu preafericitul Avraam. Nu cerceta prea aspru pe trecători -şi iată că într-o zi îi fu dat să primească nişte oaspeţi, care nu erau cu mult mai prejos decât nişte îngeri.
Să ne asemuim lui ÅŸi totodată ÅŸi lui Iov, care cobora din el ÅŸi care zicea: „UÅŸa mea deschisă-i oriÅŸicui”. Nu deschisă unuia ÅŸi închisă altuia, el o lasă deschisă tuturor, fără deosebire. Să facem la fel, vă rog, fără să mai săvârÅŸim cercetări zadarnice…