Sari la conținut

74. Cum să facem mustrările

Iată, mergeÅ£i la omul acela, care trăieÅŸte în neregulă cu o femeia… Mustrarea voastră fie aÅŸa…

Mai întâi aduceţi-i laudă pentru cele bune ale lui. Spălaţi-i, ca să zic aşa, rana, cu aceste laude, ca şi cu o apă călduţă, spre a-i micşora umflătura. Spuneţi-i că înşivă nu sunteţi decât un biet om, învinuiţi firea cea obişnuită a oamenilor, arătaţi-i că toţi trăim în păcat, cereţi-i iertare pentru că v-aţi luat o însărcinare peste puterea voastră, adăugând că dragostea îşi ia povara de a îndrăzni toate.

Aduceţi apoi, sfatul vostru, nu pe glas de poruncă, ci ca un frate. Când, prin mijloacele acestea, veţi fi micşorat rana, când veţi fi înmuiat mai dinainte durerea ce va veni, din pricina tăieturii mustrării ce-i veţi face, când vă veţi fi cerut, cu stăruinţă, iertare şi veţi fi rugat pe fratele vostru să nu se tulbure; când, mulţumită acestora, veţi fi înlănţuit într-un fel pe suferind, daţi-i lovitura, nici cu prea multă tărie, dar nici prea cu moliciune, ca nu cumva el, fie să nu se dea deoparte, fie să nu ţină socoteală de ea.

De nu veÅ£i lovi drept, nimic nu faceÅ£i – de loviÅ£i prea tare, voi sunteÅ£i pricina că el se va răzvrăti. De asemenea, când, spre isprăvire, ajungeÅ£i la reproÅŸuri, amestecaÅ£i-le cu laude – ÅŸi cum fapta lui, în ea însăşi, nu dă prilejul (traiul cu acea femeie în felul acesta nemeritând lăudare) aÅŸezaÅ£i-vă pe temeiul intenÅ£iei ÅŸi ziceÅ£i: „Åžtiu că ai făcut aÅŸa pentru dragostea lui Dumnezeu, pentru că ai văzut pe această necăjită, uitată de toÅ£i, fără ajutor, i-ai întins mâna”. VorbiÅ£i aÅŸa, chiar dacă acela căruia-i spuneÅ£i, n-ar fi avut gândul acesta – ÅŸi adăugaÅ£i apoi, mereu cerându-vă iertare: „îţi vorbesc în felul acesta nu ca să-Å£i dau poruncă, ci pentru a-Å£i aduce aminte ceva. Åžtiu, ai făptuit aÅŸa pentru dragostea lui Dumnezeu, dar bagă de seamă, ca din binele acesta, să nu iasă, în alt fel, vreun rău. Păstrează, de vrei, femeia la tine, măreÅŸte mai departe lucrarea de devotare pe care ai început-o, nimeni nu te împiedică, dar dacă poate ieÅŸi de aici o pagubă, mult mai mare ca profitul, trebuie să veghezi, te rog, la aceea ca grija ce-ai luat să aduci liniÅŸtea unui suflet, să nu fie pricină de poticnire pentru altele”.

Nu  adăugaÅ£i  aÅŸa,  dintr-odată,  care-s  pedepsele  pentru cei care pricinuiesc poticnirile. ChemaÅ£i chiar mărturisirea lui, zicându-i: N-ai nevoie să înveÅ£i din gura mea, ÅŸtii acestea fară să Å£i le spun, ce pedeapsă ameninţă pe oricine va face  să poticnească pe unul  din  aceÅŸtia,  mici…” îndulciÅ£i  astfel  vorbirea voastră -  faceÅ£i  neputincioasă mânia  -  ÅŸi,  acestea  săvârÅŸite,  daÅ£i   leacul  mustrării… Sfaturile să fie scurte; nu-i nevoie să daÅ£i lecÅ£ii lungi.

Dimpotrivă, semnele îngăduinÅ£ei voastre să fie dese ÅŸi repetate. ChemaÅ£i mereu dragostea – învăluiÅ£i mereu ceea ce e greu de primit în vorbirea voastră – lăsaÅ£i fratelui vostru slobozenia faptei, ziceÅ£i-i: „îţi dau numai o părere, un sfat, – eÅŸti stăpân să-l urmezi, – nu te silesc la nimic, las totul în mâna ta”.

De vom săvârÅŸi astfel mustrarea, vom reuÅŸi bine să îndreptăm pe cei ce păcătuiesc…