Când vedeÅ£i pe un bogat, gândiÅ£i-vă la unul mai bogat ca el – ÅŸi veÅ£i vedea că el ÅŸi voi sunteÅ£i totuna. Apoi, priviÅ£i pe unul mai sărac decât voi, cugetaÅ£i la toÅ£i cei care s-au culcat înfometaÅ£i, la cei care ÅŸi-au pierdut tot avutul, la cei care zac în închisoare, ÅŸi-ÅŸi cheamă necontenit moartea.
Şi nici sărăcia nu-i aceea care zămisleşte tristeţea, după cum nici bogăţia, bucuria. Strângătorul de gunoaie suferă şi geme fiindcă-i legat de o îndeletnicire, care-i pare ticăloasă şi ruşinoasă. De-l veţi dezrobi de ea şi de-1 veţi face să aibă ce-i trebuie, în îndestulare şi în toată siguranţa, el va suferi din nou că nu are încă mai mult peste nevoile lui. De-i daţi încă, el de două ori mai mult va vrea şi, neavând, nu va geme mai puţin ca înainte. Daţi-i de trei ori, de patru ori mai mult, el se va jelui că nu are nici o părtâşie la treburile obşteşti. Daţi-i această părtăşie, el se va socoti nefericit că nu-i în rândurile celor dintâi ale celor ce se îndeletnicesc cu aceasta. De va căpăta această învrednicire, se va plânge că nu-i el care conduce. De va conduce, se va jelui că nu conduce întreg poporul. Când va conduce întreg poporul, că nu conduce mai multe popoare. Iar când va conduce mai multe popoare, că nu le conduce pe toate. Păşind astfel până la nesfârşire, cugetul nu-i va îngădui să guste nici o bucurie. Vedeţi în felul acesta că urcând pe tron împărătesc pe un om de rând, pe un cerşetor, nu ucideţi deloc tristeţea din el, de nu-i veţi fi îndreptat mai înainte duhul lui doritor să aibă necontenit mai mult.
Vă voi arăta acum că, dimpotrivă, de veÅ£i coborî pe cel înÅ£elept de la locul cel mai înalt la cel mai de jos, nu veÅ£i putea să-l aruncaÅ£i în descurajare ÅŸi în mâhnire. Să coborâm, de vreÅ£i, scara pe care am urcat-o adineaori. Să răsturnăm în gând pe înaltul dregător de pe jilÅ£ul lui ÅŸi să-l despuiem de învrednicirea ce i s-a încredinÅ£at. Dacă va Å£ine socoteală de cele ce-i vom spune, el nu va afla în sine nici o mâhnire, căci nu va cugeta la aceea ce i-a fost luat, ci la aceea ce-i rămâne, la bine-meritata slăvire pentru felul cum ÅŸi-a împlinit sarcina. De-i veÅ£i lua ÅŸi aceasta, el se va gândi la acei care niciodată n-au avut asemenea înalte însărcinări – ÅŸi această bogăţie îi va fi lui deajuns ca să-i dea o mângâiere deplină. Coborâţi-l ÅŸi din acest loc, el va cugeta la cei ce trăiesc în nevoie. LuaÅ£i-i ÅŸi aceasta – ÅŸi lăsaÅ£i-i numai ceea ce e trebuitor să trăiască, el va cugeta la cei care nu au nici chiar atât, dar luptă neîncetat cu foamea sau zac în temniţă. TrimiteÅ£i-l în această tristă locuinţă, el îşi va aduce aminte de cei sfâşiaÅ£i de boli fără leac, de dureri fără tămăduire, ÅŸi se va simÅ£i într-o prea bună stare.
Adunătorul de gunoaie ajuns împărat, nu va gusta pacea sufletului; înÅ£eleptul, chiar în închisoare, nu se va mâhni… Să avem aceste gânduri în duh – ÅŸi să purtăm privirile totdeauna spre cei mai de jos…