Cuvantul al III-lea la SFANTUL APOSTOL PAVEL

Din
PREDICI LA SARBATORI IMPARATESTI SI CUVINTE DE LAUDA LA SFINTI
SFANTUL IOAN GURA DE AUR
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BOR
2002

Cuvantul al III-lea la SFANTUL APOSTOL PAVEL

Dupa ce fericitul Pavel ne a aratat ca ravna omeneasca este puternica si ca noi putem sa zburam  chiar in cer, lasa de o parte  pe ingeri, arhangheli si pe celelalte puteri si uneori ne porunceste  sa fim urmatorii lui Hristos , fiind urmatorii lui, zicand: fiti urmatorii mei , precum   si eu sunt al lui Hristos; iar alteori, fara sa se mai dea pe el ca pilda, ne urca la insusi Dumnzeu, spunandu-ne: ” fiti dar , urmatori  ai lui Dumnzeu , ca niste copii iubiti”.

Iar dupa ce a aratat ca nimic altceva nu ne face urmatori ai lui Hristos ca vietuirea pentru  binele obstesc si cautarea folosului fiecarui om, a adaugat: „umblati intru dragoste”. De aceea , dupa ce a spus |fiti urmatorii mei|, vorbeste indata de dragoste, aratand ca aceasta virtute, mai cu seama, ne face sa fim aproape de Dumnezeu.

De altfel, si celelalte virtuti, desi mai mici decat aceasta, au in vedere omul, de pilda lupta impotriva poftei, razboiul contra pantecelui, batalia impotriva iubirii de arginti, lupta impotriva maniei.

Dragostea insa este comuna si noua si lui Dumnzeu. Pentru asta si Hristos spunea:” rugati-va pentru cei ce va supara, ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri”. Stiind deci si Pavel ca dragostea este capul bunatatilor, o savarsea cu toata scumpatatea.

Intr-adevar , nimeni n-a iubit atat pe dusmani, nimeni n-a facut atata bine hulitorilor`, nimeni n-a suferit  atat pentru prigonitori. Nu se uita la cele ce suferea, ci se gandea ca si prigonitorii sai sunt oameni ca si el. Si cu cat se infuriau mai mult, cu atat mai mult ii era mila de nebunia lor. Si dupa cum se poarta un tata cu copilul cuprins de manie – caci tatal plange  si i se rupe inima de mila cu atat mai mult cu cat copilul bolnav il ocaraste si-l loveste mai cumplit – , tot astfel si Pavel se purta cu ei cu mai multa dragoste.

Asculta cat de bland, cat de dragastos ne vorbeste despre cei care l-au biciuit de cinci ori, care  l-au lovit cu pietre, care l-au legat, care  insetau de sangele lui si doreau in fiecare  zi sa -l sfasie! „le marturisesc, spune Pavel, ca au ravna pentru Dumnzeu, dar nu dupa cunostinta”. Iar pe cei ce se faleau fata de iudei, ii infrana spunandu-le”|nu te ingamfa, ci teme -te! Caci daca  Dumnzeu n-a crutat ramurile cele firesti, nu te va cruta nici pe tine.”

Dar cand a vazut ca hotararea dumnezeiasca s-a abatut asupra lor, a facut  singurul lucru pe care putea sa-l faca: plangea necontenit pentru ei, suferea, oprea pe cei ce voiau sa se arunce asupra lor si se straduia  sa le gaseasca , pe cat putea , macar o umbra de iertare.

Si pentru ca nu putea sa i induplece cu cuvantul din pricina indaratniciei si invartosarii inimii lor, se indrepta spre necontenite rugaciuni, spunandu-le:”fratilor , dorinta mea si rugaciunea mea cea catre Dumnzeu, pentru ei, este spre mantuire”. Le dadea insa si nadejdi  bune, spunandu-le:”Dumnzeu nu-si ia inapoi harurile si chemarea”,  pentru ca ei sa nu-si piarda cu totul nadejdea si sa piara.

Toate aceste cuvinte porneau din grija  si dragostea lui cea puternica pentru ei. Cuvintele lui Pavel se asemanau cu ale lui Isaia, care spunea:” va veni din Sion Izbavitorul si va intoarce pe Iacov de la paganatatile lui.” Iar alteori :”asa si acestia n-au ascultat acum, ca prin mila catre catre voi, sa fie si ei miluiti”.

Lucrul acesta l-a facut si Ieremia, silindu-se si cautand sa gaseasca oarecare cuvant de aparare pentru cei pacatosi. Uneori spunea:” daca pacatele noastre stau impotriva noastra, fa mila cu noi pentru numele Tau!”, iar alteori:” nu este voia omului calea lui, nici omul nu va merge si nu-si va savarsi calatoria lui!”; iar  in alta parte David spune: „adu-ti aminte ca tarana suntem”.

Cei ce se roaga pentru cei pacatosi au obiceiul sa izvodeasca o umbra de aparare, cand nu au nimic binecuvantat de spus intru apararea lor. Asta nu inseamna ca spusele lor sunt intarite de fapte sau ca pot fi luate drept dogme. Nu, ele sunt cuvinte de magaiere pentru cei ce sufera, pentru cei ce sunt pe calea pierzaniei.

Deci si noi sa nu luam intocmai cele spuse de Pavel pentru apararea iudeilor, ci sa vedem in ele sufletul sau indurerat, care cauta sa spuna ceva intru apararea celor pacatosi.

Dar oare Pavel a avut o astfel de purtare numai fata de iudei, nu si fata de pagani? Pavel era bland cu toti oamenii , si cu cei din neamul lui si cu cei din alt neam. Asculta ce-i spune lui Timotei: „un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie bland cu toti, invatator, ingaduitor, povatuind cu blandete pe toti cei ce-i stau impotriva, ca doar le va da lor pocainta, ca sa cunoasca adevarul si sa scape din cursa diavolului, in care erau prinsi de el, spre a-i face voia”.

Vrei sa-l vezi cum vorbeste cu pacatosii? Asculta ce spune scriind corintenilor: „ma tem ca nu cumva venind , sa va gasesc nu cum voiesc”. Iar  putin mai jos spune: „ca nu cumva venind iarasi, sa ma umileasca  Dumnzeul meu fata de voi si sa jelesc pe multi care au pacatuit si nu s-au pocait de desfranarea si necuratia ce au savarsit”. Iar galatenilor , scriindu-le , le spunea : ” copiii mei , pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi!”.

Iar pentru cel ce a facut desfranare, , asculta-l ca sufera tot atat de mult ca si el, si-i roaga pe corinteni, spunandu-le: „aratati-i dragoste”. Cand l-a alungat din Biserica, a facut-o cu multe lacrimi: „caci din multa intristare si cu strangere de inima v-am scris, nu ca sa va intristati, ci ca sa cunoasteti dragostea pe care cu prisosinta  o am pentru voi”. Si iarasi ” m-am facut pentru iudei ca un iudeu; pentru cei de sub lege , ca unul sub lege ; pentru cei neputinciosi ca un neputincios; tuturor m-am facut toate ca macar pe unii sa mantui”. Iar in alta parte, spune iarasi: ” ca sa infatisez pe tot omul desavarsit in Hristos Iisus”.

Ai vazut suflet care depaseste tot pamantul? Nadajduia sa infatiseze lui Dumnzeu pe tot omul; si in ceea ce-l priveste, i-a infatisat pe toti: ca si cum ar fi nascut el pe toti oamenii lumii, asa se framanta, asa alerga, asa se straduia sa-i duca pe toti in Imparatia cerurilor, ajutand, fagaduind, rugandu-se, cucerindu-se, infricosand pe draci, alungand pe stricatorii de suflete. Si toate acestea le facea prin viu grai, prin epistole, cu cuvantul, cu fapta, prin ucenicii lui, prin el insusi.

Indrepta pe cei cazuti, intarea pe cei ce stau in credinta, ridica pe cei ce ce zaceau la pamant, mangaia pe cei cu inima zdrobita, incuraja pe cei pe cei trandavi; striga infricosator catre vrajmasi, se uita cu asprime la dusmanul.

Ca un general, sau ca un prea iscusit doctor, el era  si om de corvoada, si purtator de scut, si aparator. Era totul in tabara. Arata multa purtare de grija si multa ravna nu numai in cele  duhovnicesti ci si in cele trupesti .
……………………..

Numai un singur lucru socotea Pavel cu adevarat rusinos: sa treaca cu vederea ceea ce trebuia indeplinit pentru mantuirea aproapelui.
……………………

fiind mare in dragoste, care e capul virtutilor, era mai arzator ca flacara….
fiind ca un tata obsetesc  al intregii lumi, se purta ca un parinte trupesc; dar mai bine spus , depasea pe toti parintii prin grija lui si de cele trupesti si de cele sufletesti. Dadea pentru iubitii lui copii: banii, cuvintele, sufletul , totul.

Din pricina asta numea dragostea plinire a legii, legatura a desavarsirii, mama a tuturor virtutilor, inceput si sfarsit  ale virtutii. De aceea si spunea: „iar tinta  poruncii este dragostea din inima curata si din cuget bun”; si iarasi, „poruncile sa nu preacurvesti, sa nu ucizi si orice alta porunca, se cuprind in acest cuvant, adica sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”.

Asadar, pentru ca draggostea e inceput si sfarsit in toate bunatatile, sa urmam pe Pavel si in aceasta. Caci prin dragoste  a ajuns pavel ceea ce a ajuns. Sa numi vorbesti de mortii pe care i a inviat, nici de leprosii pe care i a curatit. Dumnzeu nu ti cere astfel de fapte. Dobandeste dragostea lui pavel si vei avea o cununa desavarsita.

–    cine o spune?

–    El, tataal dragostei! El care a pus dragostea mai presus de semne, mai presus de minuni, mai presus de alte mii si mii . pt ca  savarsea in chip desavarsit, de asta ii si cunostea temeinic taria.

Prin dragoste a fost Pavel ceea ce a fost, si nimic nu l a facut pe el asa de vrednic ca puterea dragostei. De aceea si spunea:”ravniti harurile cele mai bune; dar va arat o cale si mai inalta’, adica dragostea, calea cea mai buna si mai usoara.

Pe aceasta cale deci sa umblam si noi neincetat, ca sa vedem si pe Pavel, dar mai bine spus , pe Stapanul lui Pavel, si sa dobandim cununile nestricacioase, cu harul si cu iubirea dde oamnei a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea , acum si pururea si in vecii vecilor, amin.