Dumnezeu porunci Iudeilor să ţină numai trei sărbători. Nouă, să ţinem fără încetare, de vreme ce pentru noi fiecare zi este o zi de sărbătoare.
Ca să vă lămuresc că aşa este, vă voi arăta temeiul sărbătorilor noastre, şi veţi vedea cum că este sărbătoare în toate zilele.
Cea dintâi dintre sărbătorile noastre este Bobotează. Care îi este temeiul? Că „Dumnezeu a fost văzut pe pământ ÅŸi s-a amestecat cu oamenii…” cu alte cuvinte că Dumnezeu, singurul Fiu al lui Dumnezeu, a fost printre noi. Că El este necontenit cu noi. „Sunt cu voi – este scris – mereu, până la sfârÅŸirea veacurilor”. AÅŸadar, putem serba Bobotează în fiecare zi.
Åži sărbătoarea PaÅŸtilor ce înseamnă? Care îi este temeiul? Noi strigăm atunci moartea Mântuitorului, -aceasta alcătuieÅŸte Pastile. Dar aceasta, iarăşi, nu s-a săvârÅŸit pentru noi numai la o vreme anume arătată. Pavel vrând să ne dezrobească din lanÅ£ul datelor ÅŸi să ne arate că-i cu putinţă să sărbătorim Pastile necontenit, a zis: „De fiecare dată când veÅ£i mânca pâinea aceasta sau când veÅ£i bea din paharul acesta, veÅ£i striga moartea Mântuitorului”. De vreme ce noi putem arăta aceasta oricând, înseamnă că oricând putem sărbători Pastile.
Ca să înÅ£elegem bine că ne este la îndemână să fim totdeauna în sărbătoare, că pentru aceasta nu-i deloc nevoie de o zi anumită ÅŸi că nu putem fi încătuÅŸaÅ£i de vreme, ascultaÅ£i ce zice Pavel: „Astfel, să fim în sărbătoare…” Când scria acestea, nu era o zi de sărbătoare, ci el arăta că nu data este îndreptarul sărbătorii, ci curăţia gândului.
O sărbătoare, la drept vorbind, nu-i nimic altceva decât bucurie; dar bucuria duhovnicească n-are alt izvor decât gândul că ai săvârşit fapte bune. Cel ce are o conştiinţă bună şi este săvârşitor de fapte bune, poate fi necontenit în sărbătoare.
Cincizecimea a trecut, dar sărbătoarea n-a trecut deloc, căci orice sfântă adunare este o sărbătoare. Cu ce se dovedeÅŸte aceasta? Cu cuvintele Domnului, care zice: „Oriunde se vor găsi doi sau trei adunaÅ£i în numele meu, voi ÅŸi Eu cu ei”. Åži din clipa când InsuÅŸi Hristos se află în mijlocul credincioÅŸilor adunaÅ£i, cum ar putea mai bine să arate o sărbătoare? Acolo unde se întâlnesc rugăciuni ÅŸi învăţăminte, binecuvântarea preoÅ£ilor ÅŸi ascultarea legilor dumnezeieÅŸti, adunarea fraÅ£ilor ÅŸi legământul adevăratei dragoste, vorbirile oamenilor cu Dumnezeu ÅŸi ale lui Dumnezeu cu oamenii, cum nu va fi aceasta o sărbătoare -ÅŸi încă una aleasă? Ceea ce alcătuieÅŸte o sărbătoare, nu-i o numeroasă adunare, ci virtutea acelora care se adună. Nu sunt veÅŸmintele arătoase, ci grija de suflet.
Cea mai mare sărbătoare este o conÅŸtiinţă bună…  Cel  ce  trăieÅŸte săvârÅŸind dreptatea ÅŸi bunele fapte, se află în sărbătoare, fără să fie o sărbătoare anumită – pentru că el culege plăcerea cea curată pe care i-o dă conÅŸtiinÅ£a.
Ci acel care-ÅŸi petrece vremea în păcat ÅŸi în răutate, cel care are multe pe cugetul său, chiar de vine o sărbătoare, nu-i poate gusta bucuria. Ne este aÅŸadar, cu putinţă, de voim, să fim în sărbătoare necontenit, de vom căpăta îndemânarea virtuÅ£ii prin care ne vom curaÅ£i conÅŸtiinÅ£a…