19. Stricăciuni legate de bogăţie şi de sărăcie

Cercetaţi cu băgare de seamă necazurile bogăţiei şi ale sărăciei, sau, mai degrabă, nu ale bogăţiei  şi ale sărăciei, ci ale celor ce sunt bogaţi sau săraci.

Să vedem în care din aceste două stări suntem mai bine înarmaţi pentru mântuirea noastră. Care credeţi că este păcatul alipit sărăciei? Minciuna. Dar bogăţiei? Trufia, mama tuturor păcatelor, care a făcut pe diavol ceea ce este, ceea ce nu era la început.

Altă rădăcină a tuturor relelor este lăcomia; şi cine este mai aproape de aceasta, săracul sau bogatul? Vădit este că bogatul. Cu cât mai mult are, cu atât mai mult doreşte.

Deşartă slavă, apoi, în stare a nimici o mie de fapte bune, şi, din nou, cel bogat, în preajma ei se află… Săracul nu doreşte atât de mult ceea ce-i este de trebuinţă, pe cât de mult bogatul ceea ce-i este de prisos – şi ca să-şi săvârşească răutatea, săracul n-are mijloacele pe care le are bogatul.

Aşadar, voind şi putând mai mult, bogatul va păcătui mai mult. Cel sărac nu se teme atât de mult de foame, pe cât cel bogat se înfricoşează şi se frământă la gândul să piardă ceea ce are şi la acela că încă n-a pus la adăpost toate bunurile. Aşa că acesta stând aşa de aproape de slava cea deşartă, de trufie şi de lăcomie, ne întrebăm ce nădejde de mântuire va avea – şi cum va putea el intra pe uşa cea strâmtă?