Alcătuind pe om, dintru început, Dumnezeu a aşezat în el legea firească.
Ce este aceea lege firească? Dumnezeu ne-a înzestrat cu conştiinţa; a făcut aşa, fără să ne înveţe să avem cunoaşterea a ceea ce-i bine şi a ceea ce este rău.
N-avem nevoie să învăţăm că destrăbălarea este o stricăciune ÅŸi cumpătarea o virtute – ÅŸtim aceasta de totdeauna. Åži ca să ne arate că avem din totdeauna o asemenea cunoaÅŸtere, legiuitorul când -a dat după aceea legile, a zis „Să nu ucizi”, fără să adauge: „că uciderea este o crimă…” Ci a zis numai atât: „Să nu ucizi…” A pus numai opreliÅŸte păcatului, fără să arate care-i cuprinderea lui. De ce, dar, la învăţământul „Să nu ucizi” n-a adăugat „căci uciderea este o crimă”? Fiindcă el ÅŸtie mai dinainte că noi avem cunoaÅŸterea pe care ne-a dat-o conÅŸtiinÅ£a – ÅŸi că El îşi spune cuvântul unor oameni cu mintea limpede ÅŸi ÅŸtiutori. Când ne dă alte îndrumări pe care conÅŸtiinÅ£a încă nu ni le-a făcut cunoscute, nu se mărgineÅŸte să pună numai opreliÅŸtea, ci adaugă ÅŸi de ce. Hotărând asupra sabatului, după ce zice: „A ÅŸaptea zi nu veÅ£i face nici o lucrare…”, ne dă ÅŸi temeiul pentru care trebuie să stăm nelucrători. Care-i acest temei? „Pentru că în ziua a ÅŸaptea Dumnezeu s-a odihnit după toate lucrările ce a săvârÅŸit” – ÅŸi aiurea: „Pentru că aÅ£i robit în Å£ara Egiptului!”
SpuneÅ£i-mi, dar, pentru ce, cu privire la sabat, a adăugat temeiul opreliÅŸtei, ÅŸi n-a grăit nimic când a fost vorba de ucidere? Pentru că, la întâmplarea dintâi, nu era vorba de un învăţământ din cele dintr-un început, care ne-a fost descoperit de conÅŸtiinţă, ci de un învăţământ de mâna a doua, pentru un interes mai lăturalnic ÅŸi mai trecător, care, mai apoi, a fost ÅŸi lepădat. Dar porunci ca acestea: „Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi…” stau ca niÅŸte străji ale vieÅ£ii noastre. De aceea Domnul nu le îndreptăţeÅŸte ÅŸi nici nu ni le învaţă, ci numai ni le pune ca niÅŸte opreliÅŸti.
Dar grecii (adică neamurile) nu îngăduiesc asemenea temeiuri. Să ne întoarcem, aÅŸadar, către ei. Care le sunt temeiurile? Dacă ar fi să-i crezi, zic că nu se află în conÅŸtiinÅ£a noastră nici o lege pe care s-o cunoaÅŸtem, fără să o fi învăţat ÅŸi că Dumnezeu n-a pus nimic din acestea în firea noastră. Atunci, de unde se trag legile pe care legiuitorii lor le-au făcut cu privire la căsătorie, la ucidere, la testamente, asupra îndatoririi de a nu te pofti nimic din ce nu este al nostru ÅŸi asupra multor altele de acestea? Poate că legiuitorii de azi au învăţat acestea de la cei vechi, aceÅŸtia de la înaintaÅŸii lor – ÅŸi aceÅŸti înaintaÅŸi de la cei încă de mai înainte. Dar aceÅŸtia, la obârÅŸie ÅŸi înaintea tuturor, de la cine, oare, au învăţat? Nu aÅŸa că din conÅŸtiinÅ£a lor?…