De se va întreba cineva, dacă trebuie ca poticnirea să vină, cum fugi de ea? Răspunsul este acesta: chiar dacă poticnirea va fi să vină, să nu cădem cu orice chip. Asemeni un doctor poate zice: „E nevoie ca cutare boală să vină, dar nu ca să-Å£i aducă numaidecât moartea, dacă vom fi cu băgare de seamă”.
Când Dumnezeu glăsuieÅŸte despre „trebuinţă” nu înÅ£elege, astfel glăsuind, să ne răpească neatârnarea lucrării noastre, nici slobozenia hotărârilor noastre, cum nici a supune viaÅ£a omenească unei constrângeri dinafară. El numai prezice ceea ce nu se poate să nu vină; ceea ce, cu alte cuvinte, a arătat Luca, atunci când a zis: „Nu se poate ca scandalul să nu vină…” Nu prezicerea lui Dumnezeu îl aduce, departe de noi acest gând, – nu pentru că mai dinainte le-a vestit, ele vin, ci el le-a vestit pentru că nu se putea să nu vină.
Dacă oamenii care pricinuiesc aceste scandaluri n-ar fi avut voia răului, ele n-ar fi venit – ÅŸi dacă n-ar fi trebuit să se petreacă, n-ar fi fost vestite. (…)