Sari la conținut

9. Neajunsurile îmbuibării

Să nu vă miraţi dacă Domnul numeşte îmbuibările spini. Nu vă daţi seama, pentru că patima vă îmbată. Dar cei sănătoşi ştiu că îmbuibarea strică mai mult ca spinii, că ea roade mai mult decât grija, că ea aduce grele suferinţe şi trupului şi sufletului.

Nu, grija nu sfărâmă atât de mult ca îmbuibarea. Când cel care trăieÅŸte în îmbuibare este forfecat de nesomn, când tâmplele îi zvâcnesc, când capul îi este greu ca de plumb, când măruntaiele îi clocotesc – vă puteÅ£i da seama cum aceste dureri sunt mai groaznice decât spinii. Spinii, ori cum i-ai apuca, însângerează mâna – asemenea îmbuibările rănesc picioarele, mâinile, capul, ochii, adieă întreg trupul. Ele sunt searbădc ÅŸi uscate, ca ÅŸi spinii, aduc stricăciuni însă ÅŸi mai grele ÅŸi, mai ales, în miezul lucrurilor.

Aduc o îmbătrânire timpurie, veÅŸtejesc simÅ£urile, întunecă mintea, orbesc duhul care era clarvăzător, fac trupul moale ÅŸi tară viaţă, sporind patimile, îngrămădind relele, îngreunându-l peste măsură. De aici, acele numeroase ÅŸi repetate căderi – nenumărate naufragii…