Sari la conținut

90. Putem, dacă vrem, să ajungem la virtutea sfinţilor

De vom vorbi despre apostoli ÅŸi îi vom preamări, ar trebui de îndată să plângem văzând ce depărtare ne desparte de ei. Dar noi adesea nu găsim că ar fi vreo greÅŸeală aceasta – ÅŸi trăim cu gândul că este peste putinţă să ajungem la o asemenea înălÅ£ime.

Iar dacă cineva ne-ar întreba de ce, de îndată vom argumenta aÅŸa: „Acela era Pavel, acela era Petru, acela era Ioan”. Ce înseamnă, oare, că acela era Pavel, iar acela era Petru?

Spuneţi-mi, oare, aceşti oameni nu erau părtaşi aceloraşi firi ca şi noi?

N-au intrat în viaţă prin aceeaÅŸi cale? N-au respirat acelaÅŸi aer? N-au folosit aceleaÅŸi lucruri? Nu se aflau printre ei ÅŸi din acei cu soÅ£ie ÅŸi copii? N-au avut anumite îndeletniciri ca să poată trăi? Iar unii din ei n-au fost robiÅ£i păcatelor? Dar ei au avut din belÅŸug învrednicirea harului lui Dumnezeu. Ei bine, dacă ni s-ar porunci să înviem morÅ£ii, să deschidem ochii orbilor, să curăţim pe leproÅŸi, să ridicăm pe ologi, să scoatem dracii, să tămăduim alte neputinÅ£e de acestea, desigur că acoperirea despre care grăim ni s-ar potrivi. Dar când este vorba să ne îndreptăm purtarea ÅŸi să dăm dovadă de ascultare, ce legătură este între una ÅŸi alta? Voi, de asemenea, vă bucuraÅ£i de harul dumnezeiesc prin săvârÅŸirea botezului aveÅ£i părtăşie cu Duhul Sfânt ÅŸi chiar dacă nu puteÅ£i săvârÅŸi minuni, cel puÅ£in aveÅ£i atât cât vă trebuie ca să dovediÅ£i o purtare dreaptă ÅŸi scutită de dojana. Astfel că stricăciunea vi se trage numai din nepăsarea voastră…