Predicile despre statui – Volumul I
BIBLIOTECA PÄ‚RINÅ¢ILOR BISERICEÅžTI
Nr. 6.
SCRIERI ALESE
ALE
SF. IOAN GURÄ‚ DE AUR
VOLUMUL I
PREDICILE DESPRE STATUI
TRADUCERE DIN ORIGINAL DE
ÅžT. BEZDECHI, PROFESOR DE LIMBA ÅžI LITERATURA ELENÄ‚ LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ
Editura Sfintei Episcopii a Râmicului-Noului Severin R. Vâlcii
1937
Cuprins
Introducere generala
I. Asupra versetului „Să te foloseÅŸti de puÅ£in vin din pricina stomacului tău ÅŸi a beteÅŸugurilor tale” (I Tim. 5, 23)
II. Despre nenorocirea care s’a întâmplat oraÅŸului după răscoala, în care au dărâmat statuite împăratului Teodosie ÅŸi despre spusa Apostolului: „SfătuiÅŸte pe bogaÅ£ii din acest veac să nu se semeÅ£ească” (l Tim. 6, 17) ÅŸi împotriva lăcomiei
III. Pentru plecarea episcopului Flavian, care s’a dus ca sol la împărat din partea cetăţii; despre adevăratul post; e mai rău să calomniezi decât să mănânci carne omeneasca; despre cei măcelăriÅ£i din pricina revoltei ÅŸi împotriva acelor care se
plângeau că au fost închişi mulţi nevinovaţi
IV .Despre răbdare şi stăruinţă după pildele lui Iov şi ale celor trei tineri; şi despre lepădarea de jurăminte
V. Nu trebue să ne temem de moarte, ci de păcat; ce înseamnă a muri rău; despre jurăminte, de care trebue să ne ferim din răsputeri şi despre cutremurul de pământ
VI. Teama de dregători e folositoare; povestirea celor ce s’au întâmplat pe drum solilor cari duceau împăratului vestea despre răscoală; cine rabdă ceva pe nedrept ÅŸi mulÅ£umeÅŸte lui Dumnezeu, care îngădue acest lucru, e deopotrivă cu cel ce rabdă ceva asemănator pentru Dumnezeu; iarăşi pilde despre cei trei tineri ÅŸi cuptorul babilonic ÅŸi despre lepădarea de jurăminte
VII. ÃŽntristarea e folositoare numai ca să desfiinÅ£eze păcatul; despre cuvintele; „La început a făcut Dumnezeu cerul ÅŸi pământul”; istoria creaÅ£iunii e foarte bun prilej de mângâiere; despre vorbele: „Adame, unde eÅŸti?”; ÅŸi despre jurăminte
VIII. ÃŽndemn către virtute; lămurire asupra textului „Se plimba Dumnezeu după amiază prin raiu” [Fac. 3, 8] ÅŸi despre înlăturarea jurămintele
IX. Lauda cuvenită celor ce s’au lăsat de năravul de a jura: nu trebue cineva să creadă că după masă nu se cade să asculÅ£i cuvântări dubovniceÅ£ti; de ce s’au dat scripturile după multă vreme; desluÅŸirea vorbelor : „Cerurile spun slava lui Dumnezeu”; icoana lumii ÅŸi la sfârÅŸit datoria de a ne feri de jurăminte
X. Lauda acelora cari veniseră după masă la predică şi zugrăvirea firii lumei; aşijderea împotriva păgânilor cari se închină zidirei ca lui Dumnezeu şi despre lepădarea de jurământ