Cuvânt despre prorocii mincinoşi şi dascălii mincinoşi şi lipsiţii de Dumnezeu eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia

Din „Dreapta credinta in scrierile Sfintilor Parinti”
Editura Sophia
Bucuresti – 2006

Cuvânt despre prorocii mincinoşi şi
dascălii mincinoşi şi lipsiţii de
Dumnezeu eretici ÅŸi despre semnele
sfârşitului veacului acestuia
(A fost rostit pe când urma să iasă din trup)
(PG 59, 553-568)

1. Dureros este cuvântul – fiindcă e ÅŸi ultimul, după cum mi s-a arătat -însă ÅŸi plin de multă bucurie. Dureros, pentru că nu voi mai grăi către voi; plin de multă bucurie, pentru că îmi stă de faţă vremea să mă dezleg ÅŸi să fiu împreună cu Hristos; ÅŸi, după cum a zis Domnul, „nu voi mai grăi cu voi” (In. 14, 30).

Dar acum voi grăi încă întru durerea inimii despre prorocii mincinoÅŸi ÅŸi despre dascălii mincinoÅŸi, ÅŸi despre lipsiÅ£ii de Dumnezeu eretici, despre care Apostolul a zis: „Oamenii răi ÅŸi amăgitori vor înainta spre mai rău, înÅŸelând ÅŸi fiind înÅŸelaÅ£i” (II Tim. 3, 13). Despre aceÅŸtia ade-seori v-am pomenit. Căci multe cuvântări am făcut, cu harul lui Hristos, după cum ÅŸi ÅŸtiÅ£i, iubitorilor de Dumnezeu. Åži aproape în fiecare cuvântare am pomenit despre aceÅŸtia, dacă vă amintiÅ£i numai cele spuse ieri. Åži ÅŸtiu că, amintiÅ£i, ÅŸi mai cu seamă cei iubitori de osteneală ÅŸi iubitori de Scripturi ÅŸi iubitori de Hristos.

Căci iubitorul de Scripturi cu dreptate a fost numit iubitor de Hristos, după ceea ce s-a spus de Domnul, că: „Cel ce Mă iubeÅŸte păzeÅŸte cuvintele Mele. Cel ce Mă iubeÅŸte iubit va fi de Tatăl Meu” (cf. In. 14, 21). „Cel ce Mă iubeÅŸte în Lege va cugeta ziua ÅŸi noaptea”, adică în Evanghelie ÅŸi în celelalte Scripturi (cf. Ps 1, 2). Căci unul ca acesta are necurmată pomenirea lui Dumnezeu în inima lui. AÅŸteptându-L din ceruri, pururea pândeÅŸte ceasul venirii Lui. Å¢inând totdeauna în mâinile sale sfinÅ£itele cărÅ£i, au va uita de acele înfricoÅŸate „cărÅ£i” despre care s-a scris: „a ÅŸezut pe scaunul de judecată ÅŸi cărÅ£ile s-au deschis” (Dan. 7, 10). Ia aminte cât câştig este din cercetarea Scripturilor, după cum adesea aÅ£i auzit. Ce înseamnă ceea ce zicem? Că dumnezeiasca Scriptură nimic nu a lăsat deoparte, nimic nu a trecut sub tăcere din cele de folos nouă, ci pretutindeni strigă ÅŸi prin proroci, ÅŸi prin apostoli, vestind mai dinainte ÅŸi întărind mai dinainte pe fiecare, după cum o maică iubitoare de fii, iubindu-ÅŸi copiii, le mărturiseÅŸte mai dinainte. Åži ne aduce aminte de cele trecute ÅŸi de cele de faţă ÅŸi de cele viitoare, nimic trecând cu vederea, precum s-a spus mai înainte, din cele folositoare nouă. Åži acest lucru nu îl grăieÅŸte în ascuns, nici cu glas mic, ci în tot locul strigă cu osteneală ÅŸi putere ÅŸi prin Lege, ÅŸi prin proroci, ÅŸi prin apostoli, ÅŸi prin însuÅŸi Stăpânul. Căci prin Isaia prorocul zice: „Strigă cu tărie ÅŸi nu cruÅ£a, ca o trâmbiţă înalţă glasul tău” (Is. 58, 1). Åži iarăşi zice: „Pe munte înalt suie-te, cel ce binevesteÅŸti Sionului” (Is. 40, 9); ÅŸi în continuare zice: „înălÅ£aÅ£i-vă, nu vă temeÅ£i” (Is. 40, 9). Åži iarăşi David zice: „Ostenit-am strigând, amorÅ£it-a gâtlejul meu” (Ps. 68, 3). Iar Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu, zice în soborniceasca Epistolă: „LuaÅ£i aminte la voi înÅŸivă” (II In. 8). Iar Pavel ce [zice]? „LuaÅ£i aminte cum umblaÅ£i” (Ef. 5, 15). Iar Domnul [zice]: „Eu pe faţă am grăit lumii ÅŸi pe ascuns nimic nu am grăit” (In. 18, 20). Åži în altă parte zice Evanghelistul despre El că „a stat ÅŸi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine ÅŸi să bea” (In. 7, 37). Vezi câtă luptă, câtă sârguinţă, cum strigă pe faţă ÅŸi nimeni nu pricepe? Åži iarăşi fericitul Pavel zice: „LuaÅ£i aminte la câini, luaÅ£i aminte la lucrătorii cei răi. LuaÅ£i aminte la tăierea împrejur. LuaÅ£i aminte cum umblaÅ£i, că zilele rele sunt” (Flp. 3, 2; Ef. 5, 15-16). Åži Ioan [zice]: „LuaÅ£i aminte la voi înÅŸivă ca să nu pierdeÅ£i ce aÅ£i lucrat, că mulÅ£i înÅŸelători au ieÅŸit în lume” (II In. 7-8). Åži multe sunt cele asemănătoare în dumnezeieÅŸtile Scripturi ale Vechiului ÅŸi Noului Legământ, care strigă ÅŸi ne trezesc din lâncezeala noastră. Iar noi facem dimpotrivă, precum a zis Isaia prorocul, că „cu urechile lor greu au auzit ÅŸi au închis ochii lor” (Is. 6,10)

O, câte ÅŸi ce fel de scrieri auzim, dar nu pricepem! De aceea ÅŸi fără de apărare vom fi în ziua cercetării, când va veni Cel Ce luminează cele ascunse ale întunericului ÅŸi va arăta sfaturile inimilor, când va ÅŸedea pe scaunul de judecată ÅŸi cărÅ£ile pe care acum, auzindu-le, le luăm în râs ÅŸi nu le primim, se vor deschide. Căci fiecare dintre noi a fost înÅŸelat în calea sa, lăsând calea dreaptă, ÅŸi ne-am făcut precum la început, când nu mergeai cu noi, Doamne. Åži cu adevărat cu noi s-a plinit prorocia lui David, care zice: „Amestecatu-s-au întru neamuri ÅŸi au învăţat lucrurile lor” (Ps. 105, 35). De aceea suntem smeriÅ£i în tot pământul din pricina păcatelor noastre ÅŸi la noi a ajuns sfârÅŸitul veacurilor, precum s-a scris (cf. I Cor. 10, 11). Åži păstorii sunt lupi, ÅŸi oile zdrobite, ÅŸi foametea e la uÅŸi, nu foamete de pâine ÅŸi sete de apă, ci foamete de a auzi cuvântul lui Dumnezeu. AÅŸadar, nimeni din cei ce nădăjduiesc în Domnul să nu deznădăjduiască. Nu vă descurajaÅ£i, ci priviÅ£i de mai înainte pururea la Cel Ce a zis: „Cu voi sunt” (Mt. 28,20).

2. AÅŸadar, îndrăzniÅ£i! Căci nu va nimici Domnul cu foamete sufletele drepÅ£ilor. Despre această foame zice Domnul prin proroc: „Şi va fi în zilele acelea că voi adăuga foamete pe pământ; nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foamete de a auzi cuvântul lui Dumnezeu. Åži vor alerga de la Răsărit la Apus căutând cuvântul Domnului”(cf. Am. 8, 11-12). Vezi că nu despre pâine vorbeÅŸte? „Căci Dumnezeu nu despre pâine a vorbit. O, foamete cumplită ÅŸi stricătoare ÅŸi vătămătoare de suflet! O, foamete care aduci pedeapsa veÅŸnică! Această foamete este dătătoare de tot lucrul rău. Această foamete este pricină a tot răul. Această foamete văzându-o mai dinainte prorocul David venind, L-a rugat pe Dumnezeu, zicând: „Dumnezeul meu, să nu taci de către mine” (Ps. 27, 1). Åži despre credincioÅŸii sârguitori a prorocit, zicând: „Ca să izbăvească din moarte sufletele lor ÅŸi să-i hrănească pe ei în foamete” (Ps. 32, 19). Åži în altă parte zice: „Şi în zile de foamete vor fi săturaÅ£i” (Ps. 36, 19). Åži iarăşi: „Milostiv ÅŸi îndurat este Domnul; hrană a dat celor ce se tem de El” (Ps. 110, 4-5). Acestea le-a zis David despre cei ce cercetează Scripturile: că nu vor flămânzi.

Să cercetăm Scripturile, fraÅ£ilor, ca să nu flămânzim de foametea ucigătoare de suflet care va veni. Să cercetăm, ca să nu fim înÅŸelaÅ£i ÅŸi purtaÅ£i de orice vânt (cf. Ef. 4, 14). De aceea zice Domnul către cei fără de grijă: „Vă înÅŸelaÅ£i, neînÅ£elegând Scripturile” (cf. Mt. 22, 29). Căci cu adevărat unii ca aceÅŸtia sunt înÅŸelaÅ£i. Căci de unde a venit foametea ce ucide sufletul? Nu din necercetarea Scripturilor? O, de câte bunătăţi ne-am lipsit lepădând dumnezeieÅŸtile Scripturi! Căci poruncă a Stăpânului este. Cercetează cu osteneală, cercetează ÅŸi caută ÅŸi vei afla multă bogăţie neasemănată ÅŸi comoară ascunsă în Å£arină; vei înÅ£elege dumnezeiasca Scriptură. Cercetează ÅŸi vei afla ÅŸi, aflând, vinde toate câte ai ÅŸi cumpără Å£arina aceea – cunoaÅŸterea cea bună a Sfintelor Scripturi – în care s-a ascuns Fiul, înÅ£elepciunea cea adevărată a Tatălui; pe El aflându-L, fericit vei fi, precum s-a scris că: „fericit e omul care a aflat înÅ£elepciune” (Pilde 3, 13)1. Cercetează, iubite, fie că eÅŸti bogat sau sărac, fie rob, fie liber, fie bărbat, fie femeie. CercetaÅ£i Scripturile. Căci dumnezeiasca Scriptură este cămară a tot binele.

Dar să ne întoarcem la subiectul ce ne stă înainte; căci despre sfârşitul lumii e cuvântul şi despre prorocii mincinoşi şi dascălii mincinoşi şi despre ereticii cei fără de Dumnezeu, care ca nişte şuvoaie potopesc pretutindeni şi înşală pe mulţi. Şi de unde s-a întâmplat aceasta? E limpede că din necunoaşterea şi din lipsa de cercare a în-tâistătătorilor2. Căci unde e lipsa de cercare a păstorilor, acolo e pierzania oilor.
1 Scopul citirii Scripturilor este întâlnirea cu Hristos cel viu, nu cunoaşterea lor teoretică şi savantă. De aceea, cercetarea trebuie făcută cu multă frică şi cutremur şi cu mare credinţă şi smerenie.

2 Vina ereziilor o poartă cei puşi să cârmuiască şi să înveţe poporul lui Dumnezeu şi care nu au îndestulată cunoaştere a învăţăturii Bisericii, dar nici experienţa duhovnicească necesară, dobândită în urma luptei cu patimile şi a agonisirii harului Duhului Sfânt întru simţire.

AÅŸadar, ce să spun mai întâi? Despre sfârÅŸitul nostru? Sau voi da în vileag dogmele cele spurcate ale ereticilor celor fără de Dumnezeu? Dacă ar fi fost vreme, aÅŸ fi doborât ÅŸi aÅŸ fi dat pe faţă dogmele lor cele spurcate ÅŸi faptele cele nelegiuite, însă mare este lupta ÅŸi mult cuvântul ca să dezgolim ÅŸi să doborâm necuratele dogme ale acestora. Dar pentru acum e de neapărată trebuinţă să-i înfăţişăm din Sfintele Scripturi pe aceÅŸtia, ca duÅŸmani ai lui Hristos ÅŸi lupi faţă de turma Lui, care pretutindeni sunt alungaÅ£i ÅŸi scoÅŸi dintre oile lui Hristos 1. De aceea, pe dreptate ÅŸi lupi au fost numiÅ£i de proroci ÅŸi de însuÅŸi Stăpânul ÅŸi de fericiÅ£ii apostoli. Åži nu numai lupi, ci ÅŸi ciumaÅ£i ÅŸi necinstitori ÅŸi potrivnici ÅŸi î vrăjmaÅŸi ÅŸi uneltitori ÅŸi hulitori ÅŸi făţarnici ÅŸi furi ÅŸi tâlhari spurcaÅ£i ÅŸi proroci mincinoÅŸi ÅŸi dascăli mincinoÅŸi ÅŸi călăuzitori orbi ÅŸi înÅŸelători ÅŸi vicleni ÅŸi antihriÅŸti ÅŸi pietre de poticneală ÅŸi fii ai celui viclean ÅŸi neghine ÅŸi lipsiÅ£i de Dumnezeu ÅŸi luptători împotriva Duhului ÅŸi hulitori ai Duhului harului. Acestora nu li se va ierta nici în veacul de acum, nici în cel viitor. Din pricina lor, calea adevărului va fi hulită. Pe lângă acestea, sunt ÅŸi copii ai diavolului viclean, după cum zice de Dumnezeu cuvântătorul [Ioan]: „arătaÅ£i sunt copiii diavolului” (I In. 3, 10). AÅŸadar, trebuie mai întâi să ne ocupăm cu aceÅŸtia ÅŸi abia după aceea să grăim despre sfârÅŸitul lumii.

Deci, pentru că la noi a ajuns sfârÅŸitul veacurilor, precum zice Apostolul (cf. I Cor. 10, 11), ÅŸi s-au ridicat vremuri grele ÅŸi s-a înmulÅ£it fărădelegea ÅŸi dragostea multora s-a răcit ÅŸi mulÅ£i sunt cei care înÅŸeală ÅŸi mai mulÅ£i cei înÅŸelaÅ£i2, hai, dar, să desfăşurăm sfinÅ£itele cărÅ£i în care, aflând calea adevărului, să păşim, alergând sus, la munÅ£ii cei sfinÅ£i, adică la proroci ÅŸi apostoli, ca să nu ne rătăcim ÅŸi „să fim purtaÅ£i de orice vânt al învăţăturii, prin amăgirea oamenilor ÅŸi prin vicleÅŸugul de a duce în înÅŸelare” (Ef. 4, 14).
1 Azi ereticii ÅŸi schismaticii sunt „fraÅ£i” ai noÅŸtri întru Hristos. Acest lucru însă nu trebuie să ducă la ură sau dispreÅ£ sau ironie faţă de vreun om sau făptură, ci doar la conÅŸtiinÅ£a că acela nu e din trupul Bisericii ÅŸi, prin urmare, nu poate avea acces la experienÅ£a eclesială, oricât de moral ar vieÅ£ui.
2 Sunt înşirate unele din semnele vremurilor de la sfârşitul lumii, precizate în cuvântările eshatologice de la evangheliştii sinoptici.

Să nu rămânem jos, ci să ne înălţăm cu sfinÅ£ii ucenici pe muntele fericit ÅŸi să ascultăm pe Păstorul nostru zicând: „LuaÅ£i aminte să nu fiÅ£i înÅŸelaÅ£i. LuaÅ£i aminte să nu vă înÅŸele cineva. Pretutindeni luaÅ£i aminte” (cf. Lc. 21, 8). Åži loan cele asemănătoare zice: „Ca să nu pierdeÅ£i ce aÅ£i lucrat” (II In. 8). Åži Pavel: „LuaÅ£i aminte la câini. LuaÅ£i aminte cum umblaÅ£i” (Filip. 3, 2; Ef. 5, 15). Iar „luaÅ£i aminte” ÅŸi „luaÅ£i aminte” nu a fost spus pentru nimic altceva decât pentru ca noi să fim în siguranţă în ce priveÅŸte pielea de oaie a celor ce înÅŸeală ÅŸi să nu fim fără băgare de seamă faţă de lupul făţarnicilor ÅŸi al celor ce amăgesc. Åži cu adevărat în chip necesar s-a spus pretutindeni în Scripturi „luaÅ£i aminte” ÅŸi „vedeÅ£i” ÅŸi „fiÅ£i treji” ÅŸi „fiÅ£i cu luare-aminte” nu numai la voi înÅŸivă, ci ÅŸi la toată turma (cf. Fapt. 20, 28). Căci nimic din cele folositoare nouă nu a trecut sub tăcere dumnezeiasca Scriptură.

3. Iar mie îmi vine să lăcrimez când aud pe unii din Biserica noastră zicând că nu sunt spuse acestea în dumnezeieştile Scripturi; şi aceasta nu numai de către mireni, ci şi de către cei ce par păstori şi care ţin locurile [scaunele] apostolilor şi prorocilor, însă nu şi vieţuirea [acelora]. Către ei este vreme potrivită a zice: «Vai vouă călăuzitori orbi şi neînvăţaţi şi neîntăriţi; înfrumuseţători ai hainelor şi nu ai cărţilor, care lepădaţi cuvântul lui Dumnezeu şi slujiţi pântecelui; al căror dumnezeu e pântecele şi slava întru ruşine. Voi folosiţi până la capăt laptele şi lâna şi carnea turmei, dar nu vă grijiţi de oi? Cum, dar, veţi scăpa, fiind fără de grijă faţă de o asemenea mântuire?».

Eu, de vreme ce mi-am pregătit cuvântul, voi aduce cu prisosinţă înaintea voastră mărturii, dovedind din Sfintele Scripturi – ÅŸi din Evanghelii, ÅŸi din proroci, ÅŸi din apostoli – dacă Hristos dăruieÅŸte, cum să se frângă gura celor ce grăiesc nedreptăţi ÅŸi cum să se lumineze inima celor ce doresc cuvântul. Åži de unde să începem decât de la Cel Care a zis: „Eu sunt începutul ÅŸi sfârÅŸitul” (Apoc. 22, 13). Să-ÅŸi întărească fiecare mintea sa, lepădând toată grija cea lumească.

Domnul a zis: „LuaÅ£i aminte să nu fiÅ£i înÅŸelaÅ£i. Căci mulÅ£i vor veni întru numele Meu, zicând „Eu sunt Hristos”, ÅŸi pe mulÅ£i îi vor înÅŸela” (Mt. 24, 4-5). Åži iarăşi: „PăziÅ£i-vă de prorocii mincinoÅŸi, care vin la voi în piele de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. Din roadele lor îi veÅ£i cunoaÅŸte” (Mt. 7, 15-16), adică din cuvinte, din prorocia mincinoasă, din făţărnicia lor, din reaua lor credinţă, din hula lor îi veÅ£i cunoaÅŸte. Căci nu poate pomul rău să facă roade bune. Căci tot pomul din rodul său se cunoaÅŸte (cf. Mt. 7, 16-20). AÅŸa ÅŸi voi îi veÅ£i cunoaÅŸte pe unii ca aceÅŸtia din roadele lor. Åži, cunoscându-i, să nu îi primiÅ£i în casă, nu vă plecaÅ£i lor, nu-i învredniciÅ£i de cuvânt, nu aruncaÅ£i mărgăritarele voastre înaintea lor. însă păzi-Å£i-vă de frământătura lor, adică de erezia lor1.
1 Dogmele eretice nu sunt simple enunţuri, ci puteri, care, odată acceptate, se dezvoltă şi transformă încet- încet omul, fără ca acesta să-şi dea seama. De aceea interziceau sfinţii orice părtăşie, fie şi banală, cu ereticii, mai ales pentru cei neîntăriţi în dreapta credinţă.

Nimeni dintre voi să nu se vatăme sau să asculte cu nepăsare. Căci Dumnezeu e Cel Ce grăieÅŸte: „AscultaÅ£i, păstori, graiurile Arhipăstorului; ascultaÅ£i cum îi descoperă ÅŸi îi biruie pe lupii cei ascunÅŸi; ascultaÅ£i ÅŸi luaÅ£i aminte la voi înÅŸivă ÅŸi la toată turma. LuaÅ£i aminte la câini, luaÅ£i aminte la furi. Căci cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este fur ÅŸi tâlhar” (cf. In. 10). Åži iarăşi zice despre ei: „Cel ce nu este cu Mine împotriva Mea este” (Mt. 12, 30). Åži iarăşi a zis către ei: „Voi din tatăl vostru, diavolul, sunteÅ£i” (In. 8, 44). „Vai vouă, că încuiaÅ£i împărăţia cerurilor; căci nici voi nu intraÅ£i, nici pe cei ce intră nu-i lăsaÅ£i să intre” (Mt. 23, 13). Åži în altă parte iarăşi [zice]: „Voi nu sunteÅ£i dintre oile Mele” (In. 10, 26). Vezi cum pretutindeni Stăpânul dă în vileag ÅŸi îi pune în văzul tuturor pe necinstitori, ca noi să nu fim înÅŸelaÅ£i? O, pogorământ negrăit! O, bunătate neasemănată! Ce vom răsplăti Domnului pentru toate acestea? Ce apărare vom avea înaintea Arhipăstorului?

O, păstorilor ÅŸi împreună păstorilor! Iată, puÅ£ine [mărturii] din cele multe. O, cum pretutindeni asigurându-ne Stăpânul, strigă prin neprihănitele Evanghelii: luaÅ£i aminte, fiÅ£i treji, fiÅ£i cu luare aminte, sârguiÅ£i-vă, luptaÅ£i-vă! Åži nu numai prin Evanghelii strigă, ci ÅŸi prin purtătorii de Dumnezeu proroci, ÅŸi prin de Dumnezeu cuvântătorii ucenici cele asemănătoare le grăieÅŸte. Căci prin toÅ£i grăieÅŸte precum vrea. Åži martor îmi e Pavel, care zice: „Hristos, Care grăieÅŸte întru mine” (II Cor. 13, 3).

AÅŸadar, hai să-i aducem înainte pe cuvântătorii de Dumnezeu ÅŸi să auzim de la ei ce ne poruncesc despre eretici. Spune, fericite Petre, pe care te-a fericit Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos; spune-ne despre cei care înÅŸală ÅŸi care vor înÅŸela turma lui Hristos, pe care Å£i-a dat-o ÅŸi Å£i-a încredinÅ£at-o Arhipăstorul ÅŸi Episcopul sufletelor noastre; spune câte Å£i-a dat Duhul Sfânt ÅŸi întăreÅŸte turma ta; arată-ne pe lupii cei ascunÅŸi, precum învăţătorul tău, Hristos Domnul. Petru a spus: „Aceasta să cunoaÅŸteÅ£i mai întâi, că vor veni în zilele din urmă batjocoritori, umblând după poftele lor” (II Pt. 3, 3). Åži iarăşi zice: „Şi între voi vor fi dascăli mincinoÅŸi care vor strecura eresurile pierzaniei, tăgăduind pe Stăpânul Care i-a răscumpărat. Åži mulÅ£i vor urma destrăbălărilor lor, a căror judecată nu zăboveÅŸte ÅŸi pierzania lor nu dormitează” (cf. II Pt. 2, 1-3); „copii ai blestemului, care au lepădat calea dreaptă” (cf. II Pt. 2, 14-15).

Acestea le-a grăit Petru, Petru, cel cu adevărat fericit; Petru, piatra credinţei, pe care [piatră] Hristos a zidit Biserica; Petru, cel care ţine cheile cerurilor; Petru, cel ce a călcat valurile cu piciorul, iubitorul cel cald al Stăpânului Hristos, cel ce l-a zvârlit [la pământ] în Roma pe magul Simon, [căci se cuvenea] ca verhovnicul şi întâistătătorul [apostolilor să-l azvârle] pe cel dintâi tâlhar şi ucenicul diavolului în erezii.

Ioan a zis: „ArătaÅ£i sunt copiii diavolului” (I In. 3, 10). Vezi cum prin toÅ£i aceÅŸtia Hristos grăieÅŸte? Căci ÅŸi în Evanghelii cele asemănătoare a grăit către ei: „Voi sunteÅ£i din tatăl vostru, diavolul” (In. 8, 44). Åžtiu pe mulÅ£i care grăiesc că ÅŸi pe aceia i-a făcut Dumnezeu („căci fără Dumnezeu”, zic ei, „nimic nu s-a făcut”), dar ei nu înÅ£eleg nici cele ce le zic, nici cele despre care aduc întărire. Că Dumnezeu i-a zidit, sunt de acord ÅŸi eu; însă i-a zidit spre fapte bune, ca să umblăm întru ele ÅŸi să ne facem copii ai lui Dumnezeu prin dreapta credinţă1.
1 Zidirea lui Dumnezeu are o anume finalitate spre care se mişcă, în afara acestei finalităţi ea devine instrument în mâna diavolului.

4. Dar să ne întoarcem la subiectul ce ne stă înainte, Ioan zice: „Şi acum mulÅ£i antihriÅŸti sunt” (I In. 2, 18). Åži iarăşi: „LuaÅ£i aminte la voi înÅŸivă ca să nu pierdeÅ£i cele ce aÅ£i lucrat, că mulÅ£i înÅŸelători au ieÅŸit în lume” (II In. 7-8). „IubiÅ£ilor, nu daÅ£i crezare oricărui duh, ci cercaÅ£i duhurile dacă sunt de la Dumnezeu. Că mulÅ£i proroci mincinoÅŸi au venit în lume” (I In. 4, 1). Åži iarăşi zice: „Dacă vine cineva la voi ÅŸi nu poartă cu sine această învăţătură, nu îl primiÅ£i în casă ÅŸi nu-i spuneÅ£i «Bucură-te». Căci cel ce-i spune «bucură-te» se face părtaÅŸ la faptele lui cele rele” (II In. 10-11). Åži iarăşi: „Tot cel ce încalcă ÅŸi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu îl are pe Dumnezeu” (II In. 9).

Acestea ne îndeamnă Ioan, Ioan, fiul tunetului, cel iubit mai mult decât toţi sfinţi cel ce a întărit Biserica de la o margine la cealaltă a lumii şi a sfărâmat gurile ereticilor cu teologia.

Iacov a zis: „Cel care se arată că este prieten al lor [al ereticilor] vrăjmaÅŸ al lui Dumnezeu este” (cf. Iac. 4, 4). AuziÅ£i toÅ£i care mâncaÅ£i împreună cu ereticii hotărâre dureroasă: sunteÅ£i vrăjmaÅŸi ai lui Hristos. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaÅŸii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului; ÅŸi nu se învredniceÅŸte de viaţă, ci piere împreună cu vrăjmaÅŸii ÅŸi suferă ÅŸi mai rele.

Iuda al lui lacov a zis: „S-au strecurat [printre voi] unii oameni însemnaÅ£i mai dinainte spre această judecată, necinstitori, care au schimbat harul Dumnezeului nostru în destrăbălare, tăgăduind pe singurul Stăpân ÅŸi Domn” (luda 4). Åži iarăşi zice: „În vremurile din urmă vor fi batjocoritori, umblând după poftele lor cele lipsite de credinţă” (Iuda 18). „AceÅŸtia sunt cei ce se păstoresc pe ei înÅŸiÅŸi fără de frică, nori fără de apă, purtaÅ£i de orice vânt, stele rătăcitoare, cărora le este pusă deoparte bezna întunericului în veci” (Iuda 12-13). Acestea ÅŸi mai multe decât acestea ne îndeamnă bunul Iuda.

Vino mai departe Pavele, vasule al alegerii, spune-ne ÅŸi tu, după harul cel dat Å£ie de la Dumnezeu; spune-ne despre veacul rău de acum; arată-ne lupii ascunÅŸi, dă-i în vileag ÅŸi la arătare pe furii sfintei turme a lui Dumnezeu. Pavel a zis: „Ştiu că vor intra, după plecarea mea, lupi cumpliÅ£i între voi, care nu vor cruÅ£a turma” (Fapt. 20, 29).

Vezi pretutindeni pe teologi conglăsuind cu învăţătorul în ce-i priveÅŸte pe lipsiÅ£ii de Dumnezeu eretici ÅŸi numindu-i câini ÅŸi lupi? AÅŸijderea ÅŸi în altă parte zice Pavel: „LuaÅ£i aminte la câini, luaÅ£i aminte la lucrătorii cei răi, luaÅ£i aminte la tăierea împrejur” (Filip. 3, 2). „LuaÅ£i aminte ca să nu vă ducă cineva cu filosofia ÅŸi rătăcirea deÅŸartă” (Col. 2, 8). „LuaÅ£i aminte cu de-amănuntul cum umblaÅ£i, că zilele sunt rele” (cf. Ef. 5, 15-16). Cine va putea aduce ca apărare lipsa de grijă, când aude atâtea porunci? Åži în altă parte iarăşi [zice]: „Nu îl primiÅ£i pe omul eretic după întâia ÅŸi a doua mustrare” (Tit 3, 10). Åži iarăşi: „Nu vă lăsaÅ£i purtaÅ£i de felurite ÅŸi străine învăţături” (Evr. 13, 9). Åži iarăşi: „Oamenii eretici vor înainta spre mai rău, înÅŸelând ÅŸi fiind înÅŸelaÅ£i” (II Tim. 3, 13). Åži în altă parte: „Pentru cei pângăriÅ£i ÅŸi necredincioÅŸi nimic nu e curat” (Tit 1, 15). AuziÅ£i iarăşi cei ce faceÅ£i agape împreună cu ei [cu ereticii]: cum veÅ£i scăpa de mânia ce va să vină peste voi, care vă pângăriÅ£i împreună cu aceÅŸtia prin mâncare ÅŸi băutură laolaltă? Cum îndrăzniÅ£i să vă apropiaÅ£i de dumnezeieÅŸtile ÅŸi înfricoÅŸatele Taine ale lui Hristos? Sau nu aÅ£i auzit pe fericitul Pavel strigând că „nu puteÅ£i bea paharul Domnului ÅŸi paharul demonilor; nu puteÅ£i avea parte de masa Domnului ÅŸi de masa demonilor” (I Cor. 10, 21)? „IeÅŸiÅ£i din mijlocul lor ÅŸi nu vă atingeÅ£i de ce e necurat” (II Cor. 6, 17). Oare vă întristăm? Sau ne ostenim în deÅŸert ÅŸi grăim în văzduh? ÃŽnsă pentru cei ce vor ÅŸi se sârguiesc să audă ÅŸi să facă cuvântul, nu voi zăbovi, nu mă voi depărta de cuvintele lui Pavel, ci iarăşi le voi spune pe acestea. AscultaÅ£i: „Nu vă înjugaÅ£i la alt jug cu cei necredincioÅŸi. Căci ce părtăşie este între lumină ÅŸi întuneric” (II Cor. 6, 14)? Unde sunt gurile îndrăzneÅ£e care zic: «Nu se spun acestea în dumnezeieÅŸtile Scripturi»?, ei, al căror dumnezeu este pântecele ÅŸi slava lor întru ruÅŸinea lor, care cugetă cele pământeÅŸti. Acestea îndeamnă ÅŸi învaţă Pavel, vasul alegerii, îngrădirea Bisericii, cel mult luptător ÅŸi curajos; Pavel, lira cea de Dumnezeu grăitoare, propovăduitorul lui Hristos, alcătuitorul dogmelor, trâmbiÅ£a Cuvântului, ritorul dreptei credinÅ£e, mreaja neamurilor. Åži fericiÅ£ii teologi au grăit acestea ÅŸi mai multe decât acestea despre cei lipsiÅ£i de Dumnezeu ÅŸi necredincioÅŸi.

Iar prorocii, cei ce au fost odinioară, au grăit cele asemănătoare (căci este de trebuinţă a-i aduce ÅŸi pe aceÅŸtia în mijloc). A zis prorocul David: „Nu este în gura lor adevăr” (Ps. 5, 9). Åži iarăşi zice: „Doamne, nu pe cei ce Te urăsc am urât ÅŸi pentru vrăjmaÅŸii Tăi m-am topit? Cu ură desăvârÅŸită am urât pe ei ÅŸi mi s-au făcut duÅŸmani” (Ps. 138, 21-22). Åži Solomon zice că „cei răucredincioÅŸi făţărnicesc dreapta credinţă”. Åži iarăşi zice: „Fiule, să nu te înÅŸele bărbaÅ£ii necredincioÅŸi, nici să umbli în cale cu ei” (cf. Pilde 1, 10). Iar Isaia prorocul, ba mai degrabă Domnul prin proroc, zice: „Am născut fii ÅŸi i-am înălÅ£at ÅŸi ei M-au lepădat” (Is. 1, 2). Åži iarăşi: „Nu este bucurie pentru cei necinstitori, zice Domnul” (Is. 48, 22).

5. AÅŸadar, ajung acestea, sau mai aduc în mijloc ÅŸi pe toÅ£i prorocii? Dar de ajuns sunt ÅŸi acestea pentru cei ce vor să asculte. Căci cel ce nu ia aminte la cele spuse nu va crede nici dacă sunt mai multe. Dar încă puÅ£in să petrecem în cuvintele prorocului David ÅŸi să vedem cum dă lîn vileag ÅŸi arată pe faţă vicleÅŸugul ascuns în ei. El zice: „Nu este în gura lor adevăr. Inima lor, deÅŸartă” (Ps. 5, 9) ÅŸi cele următoare. Ia aminte la priceperea prorocului, cum dă pe faţă ÅŸi descoperă cu glas de biruinţă pe cei rău credincioÅŸi, ca nu cumva să fim ÅŸi noi înÅŸelaÅ£i. AscultaÅ£i ortodocÅŸilor ÅŸi nu faceÅ£i pogorăminte ereticilor. AscultaÅ£i păstorilor ÅŸi înfioraÅ£i-vă ÅŸi să nu tăceÅ£i, ci propovăduiÅ£i cuvântul. Nu daÅ£i loc diavolului, nu daÅ£i vânat lupilor. UrmaÅ£i fericitului Apostol Petru care, pe când în Roma de trei ori blestematul Simon hulea ÅŸi spunea că el este puterea lui Dumnezeu, nu a tăcut nici pentru un ceas, nici nu a zăbovit, ci l-a mustrat ÅŸi l-a dovedit mincinos ÅŸi tâlhar ÅŸi [potrivnic lui Dumnezeu ÅŸi, aruncându-l [jos], l-a predat pierzaniei. Asemenea ÅŸi pe fiul acestuia, ba mai degrabă al diavolului, pe Montan cel pângărit ÅŸi necurat ÅŸi fără de Dumnezeu, dimpreună cu cele două adulterine, cu mare râvnă l-a mustrat Apostolul1 ÅŸi, dovedindu-l potrivnic lui Dumnezeu ÅŸi hristos mincinos ÅŸi proroc mincinos, l-a făcut să tacă ÅŸi i-a închis pângărita lui gură cu numele lui Hristos, nemairăbdând, nici mai suferind hula acestuia.
1 Informaţia nu e adevărată căci Montan nu a fost nici succesorul, nici fiul lui Simon Magul, în plus Montan a trăit pe la sfârşitul secolului II. Probabil sfântul se referă la alţi eretici de natură harismatică.

Prin urmare, aÅŸa faceÅ£i ÅŸi voi, păstorilor, ÅŸi nu fiÅ£i părtaÅŸi faptelor necurate ale întunericului, ci mai degrabă mustraÅ£i-le pe faţă, după cum ÅŸi apostolii ÅŸi dumnezeies-cul părinte David au avut multe necazuri din pricina lor ÅŸi multe lupte, mustrănd ÅŸi certând, dându-i în vileag ÅŸi rugându-se lui Dumnezeu împotriva lor ÅŸi zicând: „Până când păcătoÅŸii, Doamne, până când păcătoÅŸii se vor făli?” (Ps. 93, 3). „RisipeÅŸte-i întru puterea Ta” (Ps. 58, 13). „Dă lor, Doamne, după faptele lor, că nu au priceput spre faptele Tale, Doamne” (Ps. 27, 5, 7). „Doamne, întru cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut” (Ps. 72, 20). Åži iarăşi se roagă David, strigând ÅŸi zicând, aducând mijlociri Stăpânului ca, pogorându-Se El prin Sine, să-i împlinească cererea: „Doamne, pleacă cerurile ÅŸi Te coboară” (Ps. 143, 5). „Doamne, nu zăbovi” (Ps. 39, 24). „Degrab să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, Doamne” (Ps. 78, 8). Åži ce [a făcut] iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel Ce vrea ca toÅ£i oamenii să se mântuiască ÅŸi la cunoÅŸtinÅ£a adevăru-lui să vină, de vreme ce aproape este El de toÅ£i cei ce-L cheamă întru adevăr (cf. Ps.144, 18)? Nu a oprit auzul, nici a trecut cu vederea rugăciunea sfinÅ£ilor, ci a plecat cerurile ÅŸi S-a pogorât ÅŸi pe toate le-a iconomisit spre mântuirea neamului nostru ÅŸi pe toate le-a arătat, făcându-le ÅŸi învăţându-le. Apoi, vrând să înveÅ£e, încât cei ce vor sta în fruntea Bisericilor în acest chip să-i alunge pe eretici, a făcut un bici din frânghii ÅŸi, intrând, i-a scos afară pe toÅ£i din templu ÅŸi i-a dat la o parte ÅŸi i-a alungat, zicând: „Casa Mea casă de rugăciune este, dar voi aÅ£i făcut-o peÅŸteră de tâlhari” (Mt. 21,13). AscultaÅ£i întâistătătorilor Bisericilor! Căci vouă v-a arătat ceea ce e bun, ca să urmaÅ£i paÅŸilor Săi, luând aminte cu de-amănuntul din toate părÅ£ile ÅŸi alungând lupii ÅŸi păzind turma. Apoi, scoţându-i pe toÅ£i afară – ÅŸi e limpede că e vorba de cei ce cugetau cele potrivnice – ÅŸi spunându-le mai dinainte sfârÅŸitul ÅŸi pustiirea ÅŸi nimicirea lor care va urma să fie în neam ÅŸi în neam asupra celor ce cugetă cele potrivnice, le-a spus: „Iată, se lasă casa voastră pustie” (Mt. 23, 38). Ia aminte cum vorbele s-au făcut faptă! Căci vrăjmaÅŸii ÅŸi uneltitorii Bisericii, adică ereticii, în fiecare neam sunt predaÅ£i pierzaniei, după cuvântul Domnului pe care l-a spus că „orice sad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu va fi scos din rădăcină” (Mt. 15, 13). Aceasta s-a ÅŸi întâmplat.

El Cel dintâi a făcut ÅŸi a arătat aceasta. Iar după înălÅ£area Lui la ceruri, fericiÅ£ii apostoli s-au rânduit în linie de bătaie contra lor. După aceÅŸtia, conform dumnezeieÅŸtilor învăţături ale acestora, ÅŸi dascălii Bisericii, ÅŸi sfintele soboare care s-au făcut în [diferite] vremi, dezrădăcinându-i pe cei ce au rămas nepocăiÅ£i1, i-au predat pierzaniei, după cum s-a scris: „Pierde-vei pe toÅ£i cei ce grăiesc minciuna” (Ps. 5, 6). AÅŸadar, nu s-au dus ÅŸi nu au pierit toÅ£i din pricina fărădelegii lor? Căci unde sunt cei ce odinioară războiau Biserica, împăraÅ£i ÅŸi puternici ÅŸi înÅ£elepÅ£i? Nu s-au risipit ÅŸi au pierit ÅŸi s-au făcut de nimic?
1 Dezrădăcinarea înseamnă despărţirea plantei de solul din care se hrăneşte. Cel nepocăit alege să se despartă de puterile de viaţă dătătoare aflate în Biserică. Anatema nu este decât confirmarea din partea Bisericii a alegerii făcute de acela. Nu Biserica aduce pierzania asupra omului, ci Ea doar îl lasă în pierzania pe care singur şi-o alege şi în care se încăpăţânează să rămână.

6. Unde e mândria ÅŸi cutezanÅ£a iudeilor? Unde Simon magul, cel dintâi în erezie, ucenicul ÅŸi înainte mergătorul lui Antihrist? Unde odrasla lui cea rea, Montan, urmaÅŸul nebuniei ÅŸi destrăbălării lui, căpetenia răutăţilor, împreună cu cele două adulterine, ÅŸi cele numite de aceÅŸtia taine, care sunt vrednice mai bine a le trece cu totul sub tăcere, fiind urâciune ÅŸi necurăţie, despre care Apostolul a zis: „Căci cele ce se fac de ei în ascuns, ruÅŸine este ÅŸi a le grăi” (Ef. 5, 12)? Unde e Marcion, unde Valent, unde Mani, unde Vasilide, unde Nero, unde Iulian, unde Arie, unde Nestorie2, unde toÅ£i cei ce s-au împotrivit adevărului, despre care Biserica a strigat: „Înconjuratu-m-au câini mulÅ£i” (Ps. 21, 17)? Nu au pierit toÅ£i?
2 Acest indiciu arată că acest cuvânt este alcătuit probabil între Sinoadele III şi IV Ecumenice, sau poate şi mai târziu.

Căci au fost risipiÅ£i din pricina hulei lor ÅŸi au fost alungaÅ£i ca niÅŸte lupi. [Åži aceasta] pentru că au găsit ca luptători împotriva lor ÅŸi războinici curajoÅŸi, ÅŸi păstori adevăraÅ£i pe fericiÅ£ii bărbaÅ£i care atunci stăteau în fruntea Bisericilor. ÃŽnsă multă deosebire văd între păstorii de atunci ÅŸi cei de acum. Aceia erau războinici, aceÅŸtia dau bir cu fugiÅ£ii. Aceia se împodobeau cu cărÅ£i ÅŸi dogme, aceÅŸtia cu haine ÅŸi lucruri de nimic. AceÅŸtia lasă oile ca niÅŸte simbriaÅŸi ÅŸi fug, aceia îşi puneau sufletul lor pentru oi, urmând Păstorului cel bun. O, fericiÅ£i acei bărbaÅ£i a căror nume sunt în cartea vieÅ£ii! De ei s-au înfricoÅŸat demonii ÅŸi s-au cutremurat ereticii, ÅŸi „s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi” (Ps. 62,10). AÅŸadar, voi grăi ÅŸi eu cele asemenea lui David, care, îndurerându-se, zicea: „Unde sunt milele Tale cele dintru început, Doamne?” (Ps. 88, 48). Voi zice ÅŸi eu cu lacrimi: unde este acea fericită ceată a episcopilor ÅŸi dascălilor care au luminat ca niÅŸte luminători în lume, Å£inând cuvântul vieÅ£ii? Åži ce ne opreÅŸte a-i aduce pe aceÅŸtia în mijloc, chiar dacă sunt puÅ£ini în raport cu cei mulÅ£i? Căci ÅŸi numai a-i pomeni pe ei este sfinÅ£ire a sufletului. Unde este Evod, buna mireasmă a Bisericii1, urmaÅŸul ÅŸi următorul sfinÅ£ilor apostoli? Unde Ignatie, lăcaÅŸul lui Dumnezeu? Unde Dionisie, zburătorul cerului? Unde Ipolit, cel preadulce ÅŸi preadorit? Unde Vasile cel Mare, celui ce îi trebuie puÅ£in să fie deopotrivă cu apostolii? Unde Atanasie cel sfânt ÅŸi „lacomul” de virtuÅ£i? Unde Grigorie, al doilea teolog ÅŸi nebiruitul ostaÅŸ al lui Hristos, ÅŸi cel de un nume cu acesta ? Unde Efrem cel mare, mângâierea celor deznădăjduiÅ£i, călăuzirea tinerilor, povăţuitorul celor ce se pocăiesc, sabia cea împotriva ereticilor, încăpătorul3 Duhului, vasul virtuÅ£ilor?
1 Evod înseamnă „cel cu bună mireasmă”.
2 „Cel de un nume cu acesta” – cu Grigorie – se referă probabil la Sf. Grigorie de Nyssa.
3 Literal: „vasul de primire”.

Vezi câtă distanţă şi câtă deosebire între acei fericiţi şi sfinţi bărbaţi, şi cei de acum? Ştiu şi alţi dascăli purtători de Dumnezeu, dar ajunge pentru acum. Aceia, după cum s-a spus mai înainte, şi-au pus sufletul pentru oi. Aceştia, lăsând oile, au fugit. Aceia erau puternici şi în cuvânt, şi în faptă. Aceştia sunt [tari] în bani şi agoniseli, şi cai, şi măgari, şi pământuri, şi turme, şi bucătari, şi mese strălucite. Multă vorbărie fac ei despre acestea în fiecare zi şi noapte. Iar despre turma cea cuvântătoare, despre care vor da seama în ziua cea mare a judecăţii, nici un cuvânt. Iar dacă cineva îi întreabă despre cărţi, îi răspund, zicând: Sunt sărac şi nu am bani să dobândesc cărţi». Dar mai apoi vin nu ca nişte săraci, ci purtând haine strălucite, având cu ei pungi groase şi cerbice asemenea taurilor puşi la îngrăşat, trăgând după ei mulţime de ucenici, ba mai degrabă de bucătari. Ruşine este şi a zice acestea, dar ei spun că au agonisit această bogăţie prisositoare pentru că au slugi ce trebuie întreţinute1.
1 Traducere mai liberă a frazei pentru a reda înţelesul textului care în greacă este formulat greoi.

O, adâncul ruÅŸinii! O, rea bogăţie! O, amară iubire de argint! O, pântece nesătul! De aici se iscă mai departe sminteli, ÅŸuÅŸoteli, ocări, batjocoriri, tulburări. Apoi, învinovăţiÅ£i fiind, răspund: «Nu ne-dreptăţesc pe nimeni, ci sunt stăpân [numai] peste bunurile mele». Åži aÅŸa, dacă vreunul din ereticii cei fără de Dumnezeu, cugetând în chip rău, grăieÅŸte cele strâmbe, nu este nimeni care să-i grăiască împotrivă ÅŸi nimeni să ducă război cu el. Atunci toÅ£i sunt săraci, toÅ£i tac, toÅ£i fug. O iubire de argint, rădăcina a tuturor relelor! Cu această bogăţie vreÅ£i să vă mântuiÅ£i? ÃŽnsă „mai uÅŸor este cămilei să intre prin urechile acului decât bogatului în împărăţia lui Dumnezeu” (Mt. 19, 24). Desfătându-vă, îmbătându-vă, umflăndu-vă în pene, vreÅ£i să biruiÅ£i ereziile?

Dar vai vouă, celor care vă desfătaÅ£i ÅŸi vă trufiÅ£i ÅŸi vă înfrumuseÅ£aÅ£i cu aur ÅŸi haine pestriÅ£e! Cum veÅ£i arăta altora sărăcia cea frumoasă a lui Hristos, Care a sărăcit pentru noi, Care a poruncit ucenicilor Săi să nu aibă [bani de] aramă în cingători? Cu adevărat vă rătăciÅ£i, neînÅ£elegând Scripturile. Nu auziÅ£i pe Domnul zicând: „fericiÅ£i sunt cei săraci”; ÅŸi, iarăşi: „vai vouă, bogaÅ£ilor”; ÅŸi: „nu vă adunaÅ£i comori pe pământ”. Bogăţia voastră s-a înmulÅ£it, dar cuvântul vostru a lipsit. Hainele voastre s-au făcut mâncare moliilor. Pentru ele veÅ£i da răspuns arhipăstorului Hristos. Căci nu sunteÅ£i în neÅŸtiinţă că fiecare dintre noi va da lui Dumnezeu răspuns pentru sine. Iar voi, arhiereii ÅŸi preoÅ£ii ÅŸi diaconii, fiecare după cât i s-a încredinÅ£at, [veÅ£i da răspuns] ÅŸi pentru voi înÅŸivă, ÅŸi pentru oi. ÃŽnsă vedeÅ£i, nu ascundeÅ£i talanÅ£ii. LuaÅ£i aminte la voi înÅŸivă ÅŸi la toată turma. VedeÅ£i să nu lipsească vreo oaie din turmă. Căci ÅŸtiÅ£i aceasta că dacă o singură oaie lipseÅŸte, fiind vânată din negrija voastră, aÅ£i pierdut toată viaÅ£a voastră. Căci sângele ei din mâinile voastre îl va cere Judecătorul.

7. AÅŸadar, fiÅ£i treji, propovăduiÅ£i cuvântul, lepădaÅ£i toată grija lumească, luaÅ£i aminte cu de-amănuntul cum umblaÅ£i. LuaÅ£i aminte la câini. Iarăşi zic ÅŸi nu încetez a zice: „LuaÅ£i aminte!”. LuaÅ£i aminte la furi, luaÅ£i aminte că mulÅ£i înÅŸelători au ieÅŸit în lume. PrivegheaÅ£i ÅŸi fiÅ£i treji, voi, cărora v-a fost încredinÅ£ată harisma de a stăpâni; deÅŸteptaÅ£i-vă ÅŸi aÅŸteptaÅ£i cu trezvie ceasul înfricoÅŸatei veniri a Stăpânului, când va veni să facă socoteală cu voi, cărora v-a încre-dinÅ£at talanÅ£ii. Acestea, dar, să le Å£ineÅ£i în minte, iubiÅ£ilor: „PăstoriÅ£i turma lui Dumnezeu cea dată vouă, după cum zice Apostolul, nu de silă, ci de bunăvoie, nu spre câştig ruÅŸinos, ci cu râvnă, nu ca unii care stăpâniÅ£i o moÅŸtenire, pilde făcându-vă turmei. Åži când Se va arăta Arhipăstorul, veÅ£i lua cununa cea neveÅŸtejită a slavei” (cf. I Pt. 5, 2-4). AÅŸadar, iarăşi voi spune acestea: AscultaÅ£i, preoÅ£i ai Domnului, împăraÅ£i ai pământului ÅŸi toate popoarele, cârmuitorii ÅŸi toÅ£i judecătorii pământului; tinerii ÅŸi fecioarele, bătrânii împreună cu cei mai tineri. BăgaÅ£i în urechi toÅ£i cei ce locuiÅ£i lumea, cei mici ÅŸi cei mari, bărbat sau femeie, deopotrivă bogatul ÅŸi săracul. Vă rog, luaÅ£i aminte cele spuse. Căci vreau să vă arăt ÅŸi să vă încredinÅ£ez din Sfintele Scripturi că nu toÅ£i cei numiÅ£i creÅŸtini sunt creÅŸtini, ci cei numiÅ£i doar cu numele creÅŸtini se amăgesc la cuget, [având] numai cu simpla denumire. Cu vorba mulÅ£i sunt creÅŸtini, dar cu felul de vieÅ£uire, puÅ£ini ÅŸi rari; la înfăţiÅŸare sunt creÅŸtini ÅŸi ucenici ai lui Hristos, dar cu viaÅ£a trădători; cu vorba sunt dreptcredincioÅŸi ÅŸi milostivi, dar cu viaÅ£a necredincioÅŸi ÅŸi nemilostivi; cu numele creÅŸtini, cu faptele păgâni, precum a spus mai înainte prorocul David că „s-au amestecat cu păgânii ÅŸi au învăţat faptele lor” (Ps. 105, 35). Åži cu adevărat s-a împlinit cu noi prorocia aceasta. Ce fel de creÅŸtini sunt cei care iau aminte la basmele iudaiceÅŸti ÅŸi elineÅŸti, la genealogii, vrăjitorii, astrologii, farmece, filacterii, la Å£ineri de zile ÅŸi ani, preziceri ÅŸi vise, glasuri ale păsărilor; care aprind lumini la izvoare ÅŸi se scaldă ÅŸi Å£in seama de cine le iese în cale ÅŸi mănâncă cele jertfite idolilor ÅŸi păsări care încă nu sunt moarte, ÅŸi [beau] sânge de vânat ÅŸi de sugrumate ÅŸi multe altele asemenea acestora? Cum se vor afla creÅŸtini cei ce fac unele ca acestea? Cu ce îndrăzneală cutează să se numească creÅŸtini? Cum îndrăznesc să se apropie de dumnezeieÅŸtile Taine, ei, care sunt mai răi decât păgânii? AscultaÅ£i iarăşi: Ce fel de creÅŸtini sunt cei care iau asupră-ÅŸi înfăţiÅŸarea păgânilor, sulemenirea feÅ£elor, aclamaÅ£iile, dansurile, bătăile din palme, îmbrăcarea femeilor în [haine de] bărbaÅ£i? Celor care fac unele ca acestea nu le este nici un folos că se numesc creÅŸtini. Căci după cum tânăra sau fecioara, cât timp îşi păzeÅŸte fecioria, pe drept ÅŸi în chip binecuvântat e numită ÅŸi este fecioară, dar dacă este amăgită de cineva ÅŸi se strică, îşi pierde ÅŸi fecioria, ÅŸi nu mai este fecioară, aÅŸa ÅŸi cel numit creÅŸtin, dacă îşi calcă legămintele [de la botez] ÅŸi calcă în picioare făgăduinÅ£ele ÅŸi leapădă cuvântul Evangheliei ÅŸi făptuieÅŸte cele ale păgânilor, nu are nici un folos că este numit creÅŸtin, după cum s-a spus mai înainte.

AÅŸadar, pricepeÅ£i toÅ£i, iubiÅ£ilor, că prin puÅ£ine cuvinte ne-am lepădat de toate acelea [ale lumii] atunci când am zis: „Mă lepăd de Satana ÅŸi de toate lucrurile lui”, înÅ£elege ce ai zis: „de toate lucrurile lui”. Ia aminte cu cine ai făcut legământ: nu cu înger, nu cu împărat pământesc, nu cu stăpânitor al veacului acestuia, ci cu împăratul celor care împărătesc ÅŸi Stăpânitorul celor ce stăpânesc. Cu El ai făcut legăminte ÅŸi Lui I-ai mărturisit ÅŸi cu El te-ai unit în faÅ£a a mulÅ£i martori. De atunci eÅŸti ÅŸi tu în mâna Lui, ÅŸi cuvintele tale. De atunci aÅŸteaptă-L să vină din ceruri, purtând înscrisul tău: cuvintele [spuse] din gura ta în prezenÅ£a îngerilor ÅŸi a oamenilor. Ia aminte, frate, ÅŸi păzeÅŸte-te pe mai departe de lucrurile păgâneÅŸti. Ascultă pe Apostolul, care zice: „Aceasta zic ÅŸi mărturisesc în Domnul: de acum să nu mai umblaÅ£i după cum umblă celelalte neamuri în deÅŸertăciunea minÅ£ii lor, întunecaÅ£i fiind la cuget” (Ef. 4, 17-18). „Dar voi nu aÅŸa L-aÅ£i învăţat pe Hristos” (Ef. 4, 20). LuaÅ£i aminte la cele spuse, iubiÅ£ilor, ÅŸi nu vă amestecaÅ£i cu cei ce fac unele ca acestea. Căci mulÅ£i sunt ucenici ai pierzaniei ÅŸi încă se vor înmulÅ£i. VedeÅ£i că zilele rele sunt ÅŸi vremea1 îşi rânduieÅŸte mai dinainte slujitorii săi.
1 E vorţa de oportunitatea istorică. O anume epocă îşi formează i dinainte slujitorii în duhul său. Când ei sunt pe deplin câştigaţi, atunci acest duh se poate manifesta nestingherit şi în afară.

8. Åži nu te minuna dacă păstorii se fac lupi. Căci, grăind către episcopi ÅŸi preoÅ£i, Apostolul Pavel a zis că: „dintre voi se vor ridica bărbaÅ£i care vor grăi cele strâmbe; aÅŸa încât nimeni să nu vă amăgească, având pe dinafară înfăţiÅŸare îngerească, iar pe dinăuntru diavolească” (cf. Fapt. 20, 30). De aceea a zis Iisus: „LuaÅ£i aminte să nu vă înÅŸele cineva”. Åži eu, iarăşi, vă voi spune cele asemănătoare: vedeÅ£i să nu vă înÅŸele careva, nici din cei dinăuntru [Bisericii], nici din cei din afară, nici episcop, nici preot, nici diacon, nici citeÅ£, sau oricare ar grăi cele strâmbe. Ei vor veni la voi în haine de oi, dar pe dinlăuntru vor fi lupi răpitori. Au înfăţiÅŸarea dreptei credinÅ£e, dar tăgăduiesc puterea ei. Dar voi, iubiÅ£ilor, să nu fiÅ£i înÅŸelaÅ£i, ci, după cum L-aÅ£i primit pe Domnul nostru Iisus Hristos, întru El să umblaÅ£i. Åži Dumnezeul păcii va fi cu voi. Åži de-spre acestea aici voi încheia cuvântul. Dar după ce voi grăi puÅ£ine despre semnele sfârÅŸitului [veacului], voi înceta cu totul.

Când încep să vorbesc despre sfârÅŸitul [veacului], frică vine asupra mea ÅŸi îmi ies din sine-mi. Toate cele ale Domnului sunt minunate, mari ÅŸi înfricoÅŸate ÅŸi slăvite. Dar plinirea sfârÅŸitului ÅŸi taina celei de a doua Lui veniri, mai presus de cuvânt ÅŸi de minte ÅŸi de înÅ£elegere covârÅŸeÅŸte orice povestire [a acelor lucruri] ÅŸi uimeÅŸte tot auzul. Mare râvnă ÅŸi multă dorire au avut ucenicii să audă de la învăţător semnele despre sfârÅŸitul [veacului]. Căci adeseori aÅ£i auzi Evanghelia zicând: „Şezând Iisus pe muntele Măslinilor, s-au apropiat de El ucenicii Lui, aparte, ÅŸi I-au zis: Spune-ne care este semnul venirii Tale ÅŸi al sfârÅŸitului veacului” (cf. Mt. 24, 3). Ia aminte la înÅ£e-lepciunea ÅŸi priceperea ucenicilor. Când a vrut să întrebe ceva mare, nu toÅ£i s-au apropiat de El, ci [câţiva], deoparte, ÅŸi I-au zis: «Spune-ne, Stăpâne; spune-ne, Bunule; spune-ne, Cunoscătorule de inimi; spune-ne, Cel Ce ÅŸtii cele de pe urmă ÅŸi cele dintru început. Spune-ne, Cel Ce ÅŸtii toate mai înainte de facerea lor. Spune-ne, Făcătorule al veacurilor; spune-ne, Părinte al veacului ce va să fie; spune-ne, care este semnul venirii Tale ÅŸi al sfârÅŸitului veacului, când va să vii să judeci viii ÅŸi morÅ£ii a toată lumea, când vei nimici toată cârmuirea ÅŸi stăpânia ÅŸi puterea, când se va pleca Å¢ie tot genunchiul celor cereÅŸti ÅŸi pământeÅŸti ÅŸi al celor dedesubt; spune-ne care e semnul venirii Tale, ca ÅŸi noi să învăţăm toate neamurile uimitoarea Ta venire». Iar Domnul le-a spus: „VedeÅ£i să nu fiÅ£i amăgiÅ£i; căci mulÅ£i vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos. VedeÅ£i să nu vă amăgească cineva. Căci vremea e aproape” (cf. Mt. 24). [Despre] ceea ce noi acum vedem cu ochii noÅŸtri, a spus atunci că „vremea e aproape”. Acum a venit ÅŸi noi toÅ£i vedem. Vezi câtă e sârguinÅ£a Stăpânului pentru dascălii mincinoÅŸi ÅŸi pentru eretici în a-i dezbrăca ÅŸi a ne arăta vicleÅŸugul ascuns în ei? De aceea, când ucenicii au întrebat, mai înainte de semnele [sfârÅŸitului] i-a arătat pe aceÅŸtia ca lupi ai turmei ÅŸi mergători înaintea lui Antihrist. Apoi a spus mai dinainte cele ce vor urma: războaie ÅŸi răzmeriÅ£e, neam peste neam ÅŸi împărăţie peste împărăţie; pe acestea privindu-le acum, nu pricepem, văzând pe alocuri războaie ÅŸi foamete ÅŸi [arătări] înfricoÅŸate ÅŸi semne din cer ÅŸi celelalte de care a grăit. Pe cele mai multe văzându-le, [tot] nu pricepem. „Atunci”, zice, „se vor poticni mulÅ£i ÅŸi se vor vinde unii pe alÅ£ii”. Åži unde nu este acum vânzare? Nu aproape toÅ£i sunt potrivnici unii altora ÅŸi se urăsc unii pe alÅ£ii? Åži aceasta s-a împlinit, după cum vedem. Nu toÅ£i se împotrivesc unii altora: neam contra neam, împărăţie contra împărăţie, cârmuitori împotriva celor asemenea lor, episcopi împotriva episcopilor, preoÅ£i împotriva preoÅ£ilor, diaconi împotriva diaconilor, citeÅ£i împotriva citeÅ£ilor, mireni împotriva mirenilor? „Căci din pricina înmulÅ£irii fărădelegii se va răci dragostea multora” (Mt. 24, 12). De aceea a zis mai dinainte Stăpânul: „CercetaÅ£i Scripturile” ÅŸi „Să nu fiÅ£i amăgiÅ£i”. Åži iarăşi alt semn ne-a pus înainte, zicând: „Şi se va vesti această Evanghelie în toată lumea, spre mărturie tuturor neamurilor” (Mt. 24, 14)1.

Åži atunci aÅŸteaptă sfârÅŸitul, aÅŸteaptă să vezi urâciunea pustiirii, pe fiul pierzaniei, din pricina căruia va fi necaz mult ÅŸi mare, cum nu a mai fost de la începutul lumii. Åži iarăşi zice: „Se vor ridica hristoÅŸi mincinoÅŸi ÅŸi proroci mincinoÅŸi ÅŸi vor da semne ÅŸi minuni încât, dacă e cu putinţă, să înÅŸele ÅŸi pe cei aleÅŸi”. Ia aminte cum sus ÅŸi jos2 [vorbeÅŸte] de prorocii mincinoÅŸi ÅŸi de dascălii mincinoÅŸi ÅŸi de apostolii mincinoÅŸi ai lui Antihrist, fiul pierzaniei, care, fiind pregătiÅ£i mai dinainte prin duhurile necurate ÅŸi fiind lucraÅ£i [posedaÅ£i] de ele, se fac înainte mergători ai lui Antihrist ÅŸi ai potrivnicului3. Åži amăgesc prin dogmele lor ÅŸi pregătesc un popor destoinic pentru a primi pe fiul pierzaniei4.
1 Semnele care urmează se găsesc în capitolul 24 de la Matei. De aceea, nu vom mai da trimiterea exactă pentru fiecare, mai ales că unele formulări nu sunt riguros exacte, deşi nu alterează nicidecum înţelesul textului.
2 În sensul că accentuează această idee.
3 Venirea lui Antihrist este precedată de lucrarea puternică a duhurilor răutăţii în lume.
4 Şi pregătirea religioasă sincretistă face parte din recuzita ce pregăteşte venirea lui Antihrist.

9. De aceea dumnezeiasca Scriptură, fraÅ£ilor, strigă în sus ÅŸi în jos că mulÅ£i înÅŸelători au ieÅŸit în lume. De aceea ÅŸi Stăpânul a adăugat: „Iată, v-am spus mai dinainte”. Åži trebuie ca noi să înÅ£elegem sensul fiecărui cuvânt. „Iată v-am spus mai dinainte”, adică de acum nu mai aveÅ£i scuză. Iată, v-am spus mai dinainte. Dacă ei vor înÅŸela pe ca-reva din voi, [acela] va fi fără iertare. Iată, v-am spus mai dinainte. Nimeni nu are scuză binecuvântată. Iată, v-am spus mai dinainte toate. VedeÅ£i să nu fiÅ£i amăgiÅ£i. VedeÅ£i să nu primiÅ£i un alt hristos mincinos în locul Meu, al celui adevărat. „Căci mulÅ£i vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, ÅŸi pe mulÅ£i vor amăgi” ÅŸi [vor zice]: „Vremea e aproape”. AÅŸadar, nu mergeÅ£i după ei.

LuaÅ£i aminte cât cuvânt este în Sfintele Scripturi despre unele ca acestea. De aceea, adesea v-am pomenit de lipsiÅ£ii de Dumnezeu eretici ÅŸi vă rog ÅŸi acum, să nu le faceÅ£i vreun pogorămănt în vreun lucru, nici în mâncăruri, sau în băutură, sau în prietenie, sau prin legături cu ei, sau prin dragoste, sau prin împăciuire. Căci cel înÅŸelat în acestea ÅŸi care face pogorământ faţă de ei se face pe sine străin de Biserica sobornicească. Iar ucenicul cel adevărat ÅŸi lipsit de vicleÅŸug al lui Dumnezeu strigă cu îndrăznire: „Dacă cineva vă binevesteÅŸte altceva decât aÅ£i primit, să fie anatema” (Gal. 1, 9). Åži psălmuieÅŸte cele ale lui David: „Doamne, nu pe cei ce te urăsc am urât ÅŸi asupra vrăjmaÅŸilor Tăi m-am topit? Cu ură desăvârÅŸită i-am urât pe ei” (Ps. 138, 21-22). ÃŽnfricoÅŸaÅ£i-vă ÅŸi tremuraÅ£i, cei care faceÅ£i agape cu ei ÅŸi îndreptaÅ£i-vă, ca să nu pieriÅ£i prin necredinÅ£a lor. Se potriveÅŸte ÅŸi aici: „Iată v-am spus mai dinainte”.

Dar să ne întoarcem la subiectul [nostru] ÅŸi să continuăm cele despre sfârÅŸitul [lumii]. Åži ca să spun pe scurt: s-au împlinit semnele spuse mai înainte. Mai departe trebuie să fim gata ÅŸi pregătiÅ£i ÅŸi să nu iscodim mai mult cele scrise. MulÅ£i neînvăţaÅ£i ÅŸi neîntăriÅ£i1 s-au făcut strâmbători ai dumnezeieÅŸtilor Scripturi. Ia aminte ÅŸi tu, să nu te încrezi în ei. Multă răutate, multă viclenie, multe poticneli s-au revărsat pe pământ. Vezi să nu fii ÅŸi tu înÅŸelat. Nu te pleca nici la dreapta, nici la stânga, ci mergi pe calea împărătească. Ai mulÅ£i credincioÅŸi, iubitule. Åži dacă nu îi ai pe pământ, însă îi ai în cer. SârguieÅŸte-te să fii pururea împreună cu ei. Ai acolo adunările îngerilor, ai pe patriarhi, pe proroci, pe apostoli, pe evangheliÅŸti. Ai pe mucenici, pe cuvioÅŸii mărturisitori ÅŸi pe cei care au petrecut în vieÅ£uire monahicească – mulÅ£ime mare -, ale căror nume sunt în cartea vieÅ£ii2. Pe aceÅŸtia doreÅŸte-i, pe aceÅŸtia urmează-i, de aceÅŸtia nu te despărÅ£i, pomenirea acestora Å£ine-o ziua ÅŸi noaptea în inima ta; având pururea în mâinile tale cărÅ£ile acestora, citeÅŸte-le, ca să afli mult folos.
1 Neînvăţaţii sunt cei neştiutori, iar cei neîntăriţi sunt cei care chiar dacă ar fi ştiutori, însă nu au şi puterea Duhului care să-i apere de înşelare.
2 Puterea Ortodoxiei nu constă în numărul de credincioşi, ci în comuniunea vie cu sfinţii.

Fii neguţător al cuvântului dreptăţii, ca să poÅ£i mustra pe cei ce se împotrivesc în cuvânt ÅŸi [să poÅ£i] certa pe grăitorii de basme ÅŸi să închizi gura ereticilor ÅŸi să povăţuieÅŸti ÅŸi să întorci pe cei căzuÅ£i. Cercetează dumnezeieÅŸtile Scripturi ca, atunci când vezi nestatornicie ÅŸi tulburare [confuzie], să nu cazi, ci să scapi la dumnezeiasca Scriptură. Ia aminte, să nu fi îngâmfat, nici să fi clătinat din mintea ta. Când vezi mulÅ£i nepricepuÅ£i, nu te uimi. Trebuie ca acestea să fie. Când vezi mulÅ£i proroci mincinoÅŸi, adu-Å£i aminte de Stăpânul, Care zice: „Se vor scula hristoÅŸi mincinoÅŸi ÅŸi proroci mincinoÅŸi”. Când vezi amăgitori prin cuvânt, adu-Å£i aminte de prorocul care zice: „Vai celor ce scriu vicleÅŸug” (Is. 10, 1). Când vezi pe cei evlavioÅŸi ÅŸi credincioÅŸi ÅŸi înÅ£elepÅ£i necinstiÅ£i, iar pe cei ticăloÅŸi ÅŸi semeÅ£i ÅŸi vânzători ÅŸi desfrânaÅ£i că sunt scoÅŸi în faţă, adu-Å£i aminte de Apostolul, care zice: „oamenii vicleni ÅŸi vrăjitori vor înainta spre mai rău, înÅŸelând ÅŸi fiind înÅŸelaÅ£i” (II Tim. 3, 13). Când vezi Sfânta Scriptură profanată de cei ce par creÅŸtini ÅŸi pe cei care grăiesc cuvântul lui Dumnezeu urâţi, adu-Å£i aminte de Domnul, Care zice: „Dacă lumea vă urăşte, să ÅŸtiÅ£i că pe Mine mai înainte de voi M-a urât” (In. 15, 18). „Dacă pe Mine M-au prigonit, ÅŸi pe voi vă vor prigoni” (In. 15, 20). Când vezi popoare alergând la grăirile de basme ÅŸi la deschis în cărÅ£i ÅŸi genealogii ÅŸi vrăjitorii ÅŸi la învăţătura demonilor la întrebarea duhurilor necurate, să nu te tulburi, nici să cazi. Chiar dacă vezi dintre cei ce par păstori că fac acestea, nu deznădăjdui, ci, lăcrimând 1, adu-Å£i aminte de Apostolul, care zice: „În vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă, luând aminte la duhurile înÅŸelăciunii ÅŸi la învăţăturile dracilor necuraÅ£i” (cf. I Tim. 4, 1). Åži iarăşi zice: „Va fi o vreme când nu vor suferi învăţătura sănătoasă, ci după poftele lor îşi vor atrage învăţători să le răsfeÅ£e auzul ÅŸi îşi vor întoarce auzul de la adevăr ÅŸi către basme se vor abate” (II Tim. 4, 3-4).
1 E esenţială îndurerarea pentru înşelarea lor, iar nu osândire la rece.

10. Când vezi prânzuri costisitoare ÅŸi mese, ÅŸi desfătare, ÅŸi rătăcire, ÅŸi tulburare, ÅŸi glasuri fără de rânduială, adu-Å£i aminte de Domnul, Care zice: „Vai vouă celor sătui, că veÅ£i flămânzi. Vai vouă celor ce râdeÅ£i acum, că veÅ£i plânge” (Lc. 6, 25). Când vezi pe cei ce dănÅ£uiesc ÅŸi joacă ÅŸi zic cântările dracilor, suspină ÅŸi, lăcrimând, adu-Å£i aminte de David, care zice: „Nu au cunoscut, nici au priceput; în întuneric umblă” (Ps. 81, 5) ÅŸi de prorocul Isaia, care zice: „Vai celor ce se scoală dimineaÅ£a ÅŸi se dedau la sicheră, care rămân seara cu chitare ÅŸi psalterion, ÅŸi timpane, ÅŸi fluiere, ÅŸi care beau vin. Ei nu văd lucrările lui Dumnezeu ÅŸi nu înÅ£eleg lucrările mâinilor Lui” (cf. Is. 5, 11-12). Åži simplu spus, văzând toată sminteala care se face, adu-Å£i aminte de Stăpânul, Care zice: „Vai lumii, din pricina smintelilor. Căci e cu neputinţă să nu vină smintelile, dar vai de cel prin care vin” (Mt. 18, 7). Dar ce spun cei grei la inimă, care caută minciuna? «Nu e rău», spun ei, «a te înălÅ£a; căci cu ce vătăma chitara ÅŸi celelalte instrumente?». O, cea de pe urmă nebunie! O, cuget viclean al diavolului! Neam rău ÅŸi adulter, acestea răsplătiÅ£i Domnului? Stăpânul Cel neprihănit pretutindeni a poruncit ca nicidecum să nu se înalÅ£e creÅŸtinul, ÅŸi tu spui: «cu ce vătăma acestea»? Vai celor ce numesc amarul dulce. Vai celor ce socotesc întunericul lumină. Să ne spună neînvăţaÅ£ii, din care Sfântă Scriptură pot să ne înfăţiÅŸeze că creÅŸtinul trebuie să facă aceste măscări? Care carte a sfinÅ£ilor, care evanghelie a învăţat ca astfel de lucruri necuvenite să facă creÅŸtinii? Iată, soborniceasca ÅŸi apostoliceasca Biserică de la răsăriturile soarelui până la apusuri ÅŸi de la marginile lumii strigă ÅŸi învaţă ÅŸi îndeamnă prin lege ÅŸi prooroci ÅŸi apostoli ÅŸi prin însuÅŸi Stăpânul, ÅŸi nimeni nu a aflat nicidecum că se îngăduie creÅŸtinului să facă aceste măscări. Câţi împăraÅ£i sunt ÅŸi puternici, ÅŸi înÅ£elepÅ£i, ÅŸi de neam bun, ÅŸi slăviÅ£i, ÅŸi legiuitori, ÅŸi robi, ÅŸi liberi, ÅŸi săraci, ÅŸi bogaÅ£i, ÅŸi bătrâni, ÅŸi tineri? Cine dintre toÅ£i aceÅŸtia poate să arate sau să înfăţiÅŸeze despre acestea că s-a îngăduit creÅŸtinului să cânte la chitară sau să danseze, sau să facă altceva de acest fel din cele pe care le-am spus mai înainte? Nimeni nu poate să înfăţiÅŸeze. Nimeni să nu vă amăgească. Acestea nu Å£in de creÅŸtini. Acestea sunt străine de soborniceasca Biserică. Toate acestea le fac păgânii lumii. Nimeni, fraÅ£ii mei, să nu vă amăgească. Câţi petreceÅ£i în acestea aÅ£i căzut din har. Hristos nu vă este de nici un folos. Să ne întoarcem iarăşi la cea dintâi ÅŸi buna mărturisire la care am fost chemaÅ£i înaintea multor martori: îngeri ÅŸi oameni ÅŸi Ziditorul tuturor. Căci El Å£ine în cer înscrisul mărturisirii noastre, ca să răsplătească fiecăruia după cum a făcut ÅŸi a păzit măr-turisirea. Căci ale fiecăruia dintre noi sunt scrise aici: ÅŸi legămintele, ÅŸi lepădarea de diavol, ÅŸi unirea cu Hristos, ÅŸi lucrările, ÅŸi faptele noastre, ÅŸi cuvintele, ÅŸi cugetele, ÅŸi înălţările, ÅŸi cele de batjocură. Åži Hristos vine, având toate scrise. AÅŸadar, ce vrei? Să-L minÅ£i? ÃŽnsă nu este cu putinţă. Căci în mâna Lui eÅŸti ÅŸi tu, ÅŸi cuvintele tale. Vrei să te ascunzi? ÃŽnsă nu este cu putinţă, fiindcă în mâna Lui sunt marginile pământului ÅŸi „nu este zidire nearătată înaintea Lui. Toate sunt goale ÅŸi despuiate înaintea ochilor Lui” (Evr. 4, 13) ÅŸi nu se ascund de la faÅ£a Lui. Dacă te sui la cer, acolo este. Dacă te cobori în adânc, acolo e de faţă (cf. Ps. 138, 8). Căci s-a scris: „Toate câte a vrut a făcut Domnul în cer ÅŸi pe pământ, în mări ÅŸi în toate adâncurile” (Ps. 134, 6).

AÅŸadar, ce vom face, fraÅ£ilor? StrâmtoraÅ£i suntem din toate părÅ£ile! Căci El cunoaÅŸte cele ascunse ale inimii ÅŸi rărunchii. A fugi nu e cu putinţă. Căci nu este cel ce scapă din mâinile Lui. A ne ascunde e cu neputinţă. Căci Å£ine rotundul pământului ÅŸi pe cei ce locuiesc pe el ca pe lăcuste. A ne împotrivi nu e cu putinţă, precum s-a scris, căci: „Tu eÅŸti înfricoÅŸat ÅŸi cine se va împotrivi Å¢ie?” (Ps. 75, 7). Căci El stăpâneÅŸte cele cereÅŸti ÅŸi cele pământeÅŸti ÅŸi cele de dedesubt; El va „nimici toată cârmuirea ÅŸi stăpânia ÅŸi puterea” (I Cor. 15, 24). Nu e cu putinţă apărare, nici scuză, nici plănuire. De aceea, de la marginile pământului până la margini, dumnezeiasca Scriptură strigă ÅŸi îndeamnă, ÅŸi mustră, ÅŸi povăţuieÅŸte, ÅŸi mărturiseÅŸte, ÅŸi ameninţă, aceea zice Stăpânul: „Cel ce se leapădă de Mine ÅŸi nu primeÅŸte cuvintele Mele nu Eu îl judec; cuvântul pe care grăit îl va judeca în ziua cea de apoi” (cf. In. 12,48). Åži iarăşi zice: „Dacă nu veneam ÅŸi nu le grăiam, păcat nu aveau; dar acum nu au dezvinovăţire pentru păcatul lor” (In. 15, 22). AÅ£i auzit că nimeni nu are dezvinovăţire? Cu adevărat, fraÅ£ilor, strâmtoraÅ£i suntem din toate părÅ£ile!

11. Dar cineva cu adevărat va răspunde: „Iată, îndeajuns te-ai atins de noi prin cuvânt şi ne-ai arătat cele întristătoare şi ne-ai pomenit pedepsele şi ne-ai descris chinuirile şi ne-ai lovit şi ne-ai înfricoşat în chip prisositor. Şi ştiu cu adevărat că aşa este. Şi ştiu că fiecare dintre noi va da răspuns pentru sine lui Dumnezeu şi fiecare va secera ceea ce a semănat, şi fiecare va purta povara lui. Dar după ce ne-ai vestit şi ne-ai adus în mijloc acestea şi ne-ai lovit şi ne-ai înfricoşat, arată-ne mai departe şi chipul mântuirii, dă-ne şi tămăduirea rănii. După cum ai grăit cele înfricoşate, spune şi cele făcătoare de bucurie. Iată, vreau să mă mântuiesc. Ce să fac? Cum să mă mântuiesc?

De ce fel de vieÅ£uire să mă folosesc? La cine să scap? Căci am păcătuit multe ÅŸi cu fapta, ÅŸi cu cuvântul, de voie ÅŸi fără de voie, noaptea ÅŸi ziua ÅŸi în tot ceasul. AÅŸadar, ce să fac? Cum să mă mântuiesc? La cine să scap?”. ÃŽÅ£i spun la cine să scapi. Fericitul David a arătat la cine trebuie să scăpăm, zicând: „Dumnezeu este scăparea noastră ÅŸi puterea” (Ps. 45, 1). Aceasta a arătat-o ÅŸi Ioan, cel mai mare decât toÅ£i prorocii, zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii” (In. 1, 29). Aceasta a vestit-o ÅŸi îngerul, zicând: „Căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor” (Mt. 1, 21). Åži iarăşi prorocul David zice: „Doamne la Tine am scăpat” (Ps. 142, 9). Scapă ÅŸi tu la Acesta, Care a zis: „Nu am venit să chem pe cei drepÅ£i, ci pe cei păcătoÅŸi” (Mt. 9, 13); Care a zis: „Nu au trebuinţă cei sănătoÅŸi de doctor, ci cei bolnavi” (Mc. 2, 17); Care a zis: „PocăiÅ£i-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Mt. 3, 2); Care a spus: „VeniÅ£i la Mine toÅ£i cei osteniÅ£i ÅŸi împovăraÅ£i ÅŸi Eu vă voi odihni” (Mt. 11, 28); Care a spus: „Stăpânie are Fiul omului pe pământ să ierte păcatele” (Mt. 9, 6); Care a spus: „Pe cel ce vine la Mine nu-l scot afară” (In. 6, 37); Care a zis prin proroc: „Viu sunt Eu că nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă ÅŸi să fie viu” (cf. Iez. 33, 11); Care a zis că „va face răzbunare celor ce strigă spre El noaptea ÅŸi ziua” (Lc. 18, 8); Care a zis: „Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieÅŸte” (Lc. 15, 7). La Acesta scapă, pocăindu-te ÅŸi lăcrimând. PocăieÅŸte-te, ÅŸi nu te îndoi! PocăieÅŸte-te, ÅŸi nu te moleÅŸi, nici nu deznădăjdui, având leacul mântuirii! ÃŽn cer se face bucurie dacă te pocăieÅŸti, ÅŸi tu eÅŸti delăsător? ÃŽngerii saltă, ÅŸi tu dormi? Pentru tine a venit de faţă doctorul sufletelor, ÅŸi tu ascunzi rana? El strigă: „întoarce-Å£i-vă la Mine, fiii oamenilor, veniÅ£i la Mine”, ÅŸi tu nu te sârguieÅŸti? El însuÅŸi strigă: „Nu am venit să-i chem pe cei drepÅ£i, ci pe cei păcătoÅŸi la pocăinţă”. O, neasemănată iubire de oameni a Stăpânului! „Nu am venit să-i chem pe cei drepÅ£i”, zice, „ci pe cei păcătoÅŸi”, îndrăzneÅŸte, dar, păcătosule, ÅŸi nu deznădăjdui. Căci pe tine a venit să te cheie Păstorul cel bun. Pentru tine a plecat cerurile ÅŸi S-a pogorât, zicând: „VeniÅ£i la Mine toÅ£i cei împovăraÅ£i. Căci am venit să-i chem pe cei drepÅ£i, ci pe cei păcătoÅŸi”. Ia aminte, nu te umfla în pene pentru cuvântul [acesta], auzind de negrăita Lui iubire de oameni. Căci nu a grăit numai de simpla chemare, ci a adăugat: „la pocăinţă”. „Căci am venit”, zice, „să-i chem pe cei drepÅ£i, ci pe cei păcătoÅŸi la pocăinţă”; nu la râsete, ci la lacrimi; nu la cuvinte de ruÅŸine, ci la a da slavă; nu la ospeÅ£e ÅŸi mese ÅŸi beÅ£ii, ci la post ÅŸi priveghere ÅŸi lacrimi; nu la dănÅ£uiri ÅŸi acompanieri de chitară ÅŸi cântări, ci la plâns ÅŸi necaz ÅŸi strâmtorare, zicând: „FericiÅ£i cei ce plâng ÅŸi jelesc”, ÅŸi e limpede că e vorba de păcatele lor. AÅŸadar, începe să te pocăieÅŸti. Pune numai început, ÅŸi Dumnezeul celor ce se pocăiesc va lucra împreună cu tine ÅŸi te va întări ÅŸi vei afla har mult ÅŸi va fi în tine mai dulce ca mierea ÅŸi fagurele. Multe sunt căile vieÅ£ii, după cum s-a scris, ÅŸi multe chipurile mântuirii. Prin care chip vrei, mântuieÅŸte-te, numai mântuieÅŸte-te. Dacă ai, fă milostenie; dacă nu ai, Dumnezeu nu caută. Nu ai pâine, nu ai haină. Pleacă genunchii, bateÅ£i pieptul, varsă lacrimi, suspină, plânge, întinde mâinile tale la cer, ridică ochiul tău către Stăpânul, posteÅŸte, priveghează. Acestea le poate face tot omul ÅŸi nu poate să tăgăduiască. Acestea sârguieÅŸte-te să le aduci lui Dumnezeu totdeauna, însă ÅŸi acestea trebuie făcute cu luare aminte ÅŸi judecată, ca să nu alergi fără folos ÅŸi să te osteneÅŸti în deÅŸert.

12. AÅŸadar, lucrând aceste virtuÅ£i ÅŸi aducând lui Dumnezeu pocăinţă, fii cu luare aminte ÅŸi cercetează ca nu cumva să ai vrăjmăşie împotriva cuiva ÅŸi scopul tău să fie deÅŸert, ci după cum a zis Apostolul Pavel: „cu frică ÅŸi cutremur să lucrăm mântuirea noastră” (cf. Filip. 2, 12) ÅŸi să păzim porunca lui Hristos, care zice: „Dacă iertaÅ£i oamenilor greÅŸelile lor, ÅŸi Tatăl vostru cel ceresc va ierta greÅŸe-lile voastre” (cf. Mt. 6, 14). AÅŸadar, dacă te rogi lui Dumnezeu cu toată inima ÅŸi nu iei lucrurile în derâdere, nici nu te semeÅ£eÅŸti, păzeÅŸte porunca aceasta ÅŸi iartă dacă ai ceva împotriva cuiva. Vrei să Å£i se ierte păcatele tale? Iartă ÅŸi tu cele ale aproapelui. Iar dacă tu nu ierÅ£i greÅŸelile fratelui, nici ale tale nu le va ierta Stăpânul. Căci a zis: „Dacă nu iertaÅ£i oamenilor greÅŸelile lor, nici Tatăl vostru cel ceresc nu va ierta ale voastre” (cf. Mt. 6, 15). Åži ÅŸtim toÅ£i că nu minte; căci este nemincinos ÅŸi credincios în toate cuvintele Lui. Fii, dar, gata, aÅŸteptându-L în fiecare zi pe cel ce-Å£i cere sufletul tău1. Nu azi te pocăieÅŸti, iar mâine uiÅ£i; nu azi plângi, iar mâine dănÅ£uieÅŸti; nu azi posteÅŸti, iar mâine ieÅŸi beat, fiind purtat de mulÅ£i; nu azi priveghezi, iar mâine te tolăneÅŸti; ci îngrijeÅŸte-te de mântuirea ta, ca să fii încununat. Nu vicleni virtutea2, nu fi neserios cu osteneala, ca să nu te lipseÅŸti de cununi.
1 Se referă fie la îngerul trimis să ia sufletul omului, fie la însuşi Domnul Hristos.
2 Literal: „nu fă adulter faţă de virtute”. Este exact situaÅ£ia descrisă în care omul de bunăvoie trece de la virtute la păcat ÅŸi invers.

Urăşte toată bucuria lumii acesteia ÅŸi slava ei. Åži spune împreună cu David: „Urât-am ÅŸi m-am scârbit de nedreptate, dar legea Ta am iubit” (Ps. 118, 163) ÅŸi „de la toată calea cea rea am oprit picioarele mele” (Ps. 118, 101). „Juratu-m-am ÅŸi am stăruit să păzesc poruncile Tale” (cf. Ps. 118, 60).

AÅŸadar, sârguieÅŸte-te pururea să fii gata, ca atunci când vine cel ce-Å£i cere sufletul, să te afle pregătit prin pocăinţă. Åži eu mă pun chezaÅŸ că nu te va despărÅ£i de cei mântuiÅ£i. PăzeÅŸte pururea porunca Domnului: „PrivegheaÅ£i ÅŸi vă rugaÅ£i ca să nu intraÅ£i în ispită” (Mt. 26, 41). Åži iarăşi zice: „FiÅ£i gata, că în ceasul în care nu gândiÅ£i, vine Fiul Omului” (Mt. 24, 44). Ascultă ÅŸi pe Apostolul, care zice: „RugaÅ£i-vâ neîncetat” (I Tes. 5, 17).

ÃŽnÅ£elegeÅ£i ce înseamnă „neîncetat”. Adică totdeauna, în toată vremea: ÅŸi noaptea, ÅŸi ziua, ÅŸi seara, ÅŸi dimineaÅ£a, ÅŸi la amiază, ÅŸi în tot ceasul, ÅŸi când lucrezi, ÅŸi când eÅŸti pe cale, ÅŸi când mergi cu turmele, ÅŸi când ari, ÅŸi când te culci, ÅŸi când te scoli. Nu aÅŸtepta duminica sau vreun praznic, sau vreun loc deosebit. Căci Dumnezeirea nu e circumscrisă unui loc. „Căci în mâna Lui sunt marginile pământului” (Ps. 94, 4). De aceea ÅŸi Prorocul David, rugându-se în fiecare zi ÅŸi noapte, nu aÅŸtepta ziua, nici un loc deosebit, ci zicea, lăcrimând ÅŸi îndemnându-ÅŸi sufletul: „în tot locul stăpânirii Lui binecuvintează suflete al meu pe Domnul” (Ps. 102, 22). Åži tu, iubite, nu aÅŸtepta ceas sau zi, sau loc deosebit, ci, precum s-a spus mai înainte, roagă-te în tot locul: ÅŸi în casa ta, ÅŸi în biserică, ÅŸi oriunde te afli. Roagă-te în tot locul stăpânirii lui Dumnezeu. BăgaÅ£i în urechi, toÅ£i cei ce locuiÅ£i lumea, deopotrivă bogatul ÅŸi săracul, bărbatul sau femeia, cei căsătoriÅ£i, tinerii ÅŸi fecioarele, bătrânii ÅŸi tinerii, împăraÅ£ii pământului ÅŸi toÅ£i judecătorii pământului, ascultaÅ£i ce s-a scris: „Vremea s-a scurtat încât ÅŸi cei ce au femei să fie ca cei ce nu au” (I Cor. 7, 29). „Să lepădăm necredinÅ£a ÅŸi poftele lumeÅŸti ÅŸi să vieÅ£uim cu minte întreagă ÅŸi cu dreptate ÅŸi cu dreaptă credinţă în veacul de acum, aÅŸteptând în cel viitor fericita nădejde ÅŸi arătarea slavei marelui Dumnezeu ÅŸi Mântuitor al nostru Iisus Hristos” (cf. Tit 2, 12-13).

AduceÅ£i-vă totdeauna aminte de mine, fraÅ£ilor, ÅŸi Å£ineÅ£i predaniile pe care le-aÅ£i primit de la fericiÅ£ii bărbaÅ£i – proroci ÅŸi apostoli – ÅŸi de la Stăpânul tuturor. Pildă de rea pătimire ÅŸi mărime de suflet aveÅ£i pe proroci: de răbdare pe Iov, de întreagă înÅ£elepciune pe Iosif, de bună judecată [discernământ] pe Daniil, de dragoste pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine pentru noi, de pocăinţă îl aveÅ£i pe dumnezeiescul părinte David. Căci acesta ni s-a făcut pildă de pocăinţă, îndemnându-ne ÅŸi rugându-ne ÅŸi zicându-ne: «VeniÅ£i fiilor, ascultaÅ£i-mă ÅŸi vă voi arăta chip de pocăinţă. Fiindcă ÅŸi eu m-am poticnit odinioară, însă prin pocăinţă m-am sculat. Åži cunosc iubirea de oameni a Stăpânului. Åžtiu cum cu adevărat pe cei ce se pocăiesc, îi primeÅŸte cu braÅ£ele deschise. Căci e cu neputinţă ca Stăpânul meu să mintă. Fiindcă L-am auzit zicând: „Cele ce ies prin buzele Mele nu le voi nesocoti” (Ps. 88, 34). „Cerul ÅŸi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Mc. 13, 31). „Odată M-am jurat întru cel sfânt al Meu: Viu sunt Eu, că nu vreau moartea păcătosului”(cf. Ps. 88, 35; Iez. 33, 11). AÅ£i auzit că S-a jurat împotriva Sa Iubitorul de oameni?! De aceea vă îndemn pe toÅ£i: VeniÅ£i fiilor, ascultaÅ£i-mă. Åži cât avem vreme, să ne grăbim mai înainte de a veni ziua cea mare a Domnului. „Să întâmpinăm faÅ£a Lui întru mărturisire” (Ps. 94,2). „VeniÅ£i să ne închinăm ÅŸi să cădem înaintea Domnului, Celui Ce ne-a făcut pe noi” (cf. Ps. 94, 6). Că El ne-a făcut, „El Se îndură de noi ÅŸi ne binecuvintează, îşi arată faÅ£a Sa spre noi ÅŸi ne miluieÅŸte” (cf. Ps. 66, 1). El este „Dumnezeul celor ce se pocăiesc” (Ode 12, 13), El ne primeÅŸte pe noi, cei ce ne pocăim, El ne va ÅŸi păstori”1. Lui fie-I slava ÅŸi puterea ÅŸi toată mulÅ£umirea, Tatălui ÅŸi Fiului ÅŸi Sfântului Duh, acum ÅŸi pururi ÅŸi în vecii vecilor. Amin.

1 Aici se termină discursul pus în gura prorocului David.