Din
OMILII LA SARACUL LAZAR. DESPRE SOARTA SI PROVIDENTA. DESPRE RUGACIUNE. DESPRE VIETUREA DUPA DUMNEZEU
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BOR
2005
 Cuvântul IV – Despre soartă ÅŸi providenţă
Ca să vă scriu aceleaşi lucruri mie nu-mi este greu, dar vouă vă este de folos . Dacă Pavel trebuia să înveţe necontenit pe ucenicii săi, Pavel, care învăţa cu harul Duhului, care alunga pe duşmani cu putere, care stârpea patimile tuturor, Pavel cel cinstit, pe care îl ascultau toţi ca pe un înger pogorât din cer, dar, mai bine spus, chiar ca pe Hristos, deci dacă Pavel avea nevoie să spună ucenicilor săi mereu aceleaşi lucruri, cu mult mai mult eu, care n-am niciun merit. Da, într-adevăr, vă este de folos să auziţi vorbindu-vi-se despre aceleaşi lucruri, dar nu numai despre aceleaşi lucruri, ci chiar aceleaşi lucruri despre cele asemenea. Să nu se supere nimeni, nici să socotească cineva că-1 plictisesc dacă am să spun aceleaşi lucruri despre acelaşi subiect. Dacă aş fi încredinţat că, auzind o dată, veţi izgoni boala din suflet, n-aş mai vorbi; dar, mai bine spus, nici aşa n-ar trebui să tac, ci încă ar mai trebui să vă vorbesc despre aceleaşi lucruri, ca să fac să rămână în voi sănătatea nezdruncinată şi sigură, să fiţi greu de biruit, ca să nu mai cădeţi în aceleaşi păcate. Dar pentru că am bănuiala că au mai rămas în ascultătorii mei unele rămăşiţe de rău, trebuie neapărat să vă dau prin cuvânt sfat necontenit pentru ele. Astăzi trebuie să vă spun cum putem scăpa de această învăţătură rea.
– Cum putem scăpa de ea?
– Mai întâi prin rugăciuni, prin vorbire cu Dumnezeu, apoi prin gânduri drept- credincioase. Dacă te uiÅ£i la cele ce vor fi ÅŸi la cele de faţă ÅŸi ai despre ele dreaptă judecată, niciodată de sufletul tău nu se va atinge răul acesta. Când vezi dar pe cineva bogat fără de merit, nu-1 ferici, nu-1 socoti de invidiat, nu osândi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, nu socoti că cele din lumea aceasta se petrec la întâmplare ÅŸi fără de rost, pentru că un altul este bogat fără de merit! Adu-Å£i aminte de Lazăr ÅŸi de bogat! Unul ajunsese-n culmea bogăţiei ÅŸi-a bunului trai; era însă aspru, crud, nemilos ÅŸi mai sălbatic decât câinii chiar; da, câinii aveau milă de sărac, îl slujeau, nepregetând cu limba lor să lingă rănile lui întinse pe tot trupul; bogatul însă nu-i dădea nici fărâmituri. GândeÅŸte-te că acesta ajunsese în culmea bogăţiei, pe când săracul acela, cel într-adevăr bogat, cel într-adevăr cu stare, căzuse în neagră sărăcie, era lipsit chiar de hrana cea de toate zilele ÅŸi se lupta mereu cu boala ÅŸi cu foamea. Unul avea mai mult decât îi trebuia, altul nu avea nici cât îi trebuia. Cu toate acestea, nu se necăjea, nu rostea cuvânt necredincios, nu învinuia pe Dumnezeu, nu Å£inea de rău purtarea Lui de grijă, nu punea în seama sorÅ£ii cele întâmplate, n-a spus nimănui, dar nici către el însuÅŸi: “Eu nu mă ÅŸtiu să fi făcut vreun rău, ca să fiu atât de pedepsit, ca să îndur cea mai grea osândă, mistuit de foame, măcinat de boală prea cumplită, încetul cu încetul topit ÅŸi vlăguit! Acesta e bogat ÅŸi se desfată, trăind din suferinÅ£ele altora, bătându-ÅŸi joc de suferinÅ£a mea. Pe omul ăsta nemilos, aspru ÅŸi crud, cu inima de piatră, 1-a făcut Dumnezeu stăpân pe atâtea averi, iar pe mine, care nu L-am supărat nici cu un cuvânt măcar, pe mine m-a lăsat să mă chinui în atâtea nevoi? Sunt acestea vrednice de o dreaptă judecată? Sunt acestea fapte ale purtării Lui de grijă, ale grijii Lui de noi?†Nimic din acestea n-a grăit acela. Deci nu-i oare o nebunie ca cei ce suferă rele ÅŸi nenorociri să binecuvânteze în toate aÅŸa pe Stăpânul, iar tu, care stai în afara luptelor, să huleÅŸti pe Dumnezeu pentru niÅŸte lucruri pentru care alÅ£ii ÃŽi mulÅ£umesc? Omul care trăieÅŸte în necazuri ÅŸi suferinÅ£e, de rosteÅŸte un cuvânt greu ÅŸi împovărător, chiar dacă nu-i iertat deplin, totuÅŸi dobândeÅŸte întrucâtva iertare. Dar cel care n-are niciun necaz ÅŸi suferinţă, care-ÅŸi pierde sufletul său pentru alte lucruri, de ce iertare mai e vrednic, când huleÅŸte pe Dumnezeu pentru lucruri pentru care cel din necazuri ÃŽi mulÅ£umeÅŸte ÅŸi nu încetează de a-L lăuda pururea? Când vezi că un drept suferă necazuri, adu-Å£i aminte de pilda aceasta; că nu-mi poÅ£i da acum o pildă de om mai drept ca Lazăr. Se vede asta din răbdarea lui, se vede asta din răsplata lui. A primit cel dintâi loc de odihnă, fiind cinstit împreună cu patriarhul Avraam. N-ai putea să-mi spui despre un altul care să fi suferit mai mult, nici să fi fost dispreÅ£uit într-atât! Ce ai mai avea să-mi spui, când nu putea să se sature nici cu fărâmiturile ce cădeau de la masă? Când vezi dar atâta răutate, gândeÅŸte-te la bogatul cel nemilostiv! Poate fi oare un om mai nemilos decât bogatul acela, care nu-1 lua în seamă pe cel ce se zbătea într-o suferinţă atât de mare? Poate fi oare o masă mai îmbelÅŸugată ca masa aceluia, ceva mai luxos ca îmbrăcămintea lui care-1 desfăta ÅŸi-1 fericea atâta? Iarăşi, când vezi mari fapte de dreptate, gândeÅŸte-te tot la pilda aceea! Poate fi oare un suflet mai iubitor de Dumnezeu ca sufletul lui Lazăr, care a suferit atât, dar a îndurat cu vitejie cumplita-i suferinţă? Poate fi oare suferinţă mai cumplită decât foamea ÅŸi boala lui de nevindecat? Spune-mi, te rog, ce iertare mai poÅ£i avea când te smintesc chiar suferinÅ£ele pe care le-ndură alÅ£ii? Oare faptele noastre se mărginesc numai la viaÅ£a de aici? AÅŸteaptă sfârÅŸitul! Atunci vei vedea răsplata după merit a fiecărei vieÅ£i! Nu te tulbura înainte de premii, înainte de cununi. Când îi vei vedea pe amândoi veniÅ£i la judecată, primindu-ÅŸi sentinÅ£a, de-abia atunci rosteÅŸte-Å£i ÅŸi tu judecata pentru fiecare. Câţi nu se aÅ£in la drumul mare, câţi nu pradă case, câţi nu jefuiesc mormintele celor morÅ£i, câţi nu strică străine case, câţi nu ucid pe mulÅ£i cu otravă? Vom învinui oare pentru toate aceste crime pe judecător? Deloc! Dacă, prinzându-i, i-ar lăsa nepedepsiÅ£i, dacă ar pedepsi pe cel căruia i s-a făcut răul, iar pe cel care 1-a săvârÅŸit 1-ar cinsti ÅŸi 1-ar încununa, într-adevăr judecătorul acesta ar merita să fie învinuit ÅŸi criticat cumplit. Dar când răufăcătorii n-au fost daÅ£i pe mâna Judecătorului, când n-a venit ziua judecăţii ÅŸi nici Cel Care cere socoteală, pentru ce îl osândeÅŸti dinainte?
– S-ar cuveni însă pedeapsă celor păcătoÅŸi chiar aici, pe pământ!
– GândeÅŸte-te,  omule,  la  cele  săvârÅŸite  de  tine! Cercetează-Å£i conÅŸtiinÅ£a, ÅŸi ai să-Å£i schimbi părerea! N-ai să mai lauzi o astfel de părere, ci ai să lauzi îndelunga-răbdare a Bunului Dumnezeu. Dacă fiecare păcătos ar fi fost pedepsit îndată ce ar fi păcătuit, de mult ar fi pierit neamul omenesc! Cine se poate lăuda că are inima curată, sau cine va cuteza să spună că e curat de păcate? Când te supără îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, gândeÅŸte-te cu luare-aminte la păcatele tale, ÅŸi-I vei mulÅ£umi lui Dumnezeu pentru răgazul acesta, minunându-te de îngăduinÅ£a Lui. Te frămânÅ£i, te necăjeÅŸti, eÅŸti plin tot de tulburare pentru că un oarecare se îmbogăţeÅŸte pe nedrept şi-1 linguÅŸeÅŸte mulÅ£imea? Dar nu auzi pe psalmist că spune: Să nu te temi când se îmbogăţeÅŸte omul, că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu dânsul slava luiâ€? Nu auzi pe proorocul că strigă cu mare glas: Tot trupul e iarbă, ÅŸi toată slava omului, ca floarea ierbiiâ€? Nu vezi că însuÅŸi adevărul lucrurilor dă dreptate celor spuse de prooroci? Nu vezi că viaÅ£a ÅŸi sfârÅŸitul lucrurilor întăresc cele spuse, că omul la moarte el nu va lua nimic? Ascultă-1 pe Iov grăind acelaÅŸi lucru: Gol am ieÅŸit din pântecele maicii mele, gol mă voi ÅŸi întoarce , pentru că omul la moarte nu va lua nimic . Ascultă-1 pe Pavel cugetând la fel: nimic n-am adus pe lume; învederat e că nici nu putem lua . Åži tu fericeÅŸti pe omul care nu poate lua de aici nimic ca să-1 poată apăra dincolo în ziua judecăţii! Spune-mi: poate fi oare o mai mare ticăloÅŸie ÅŸi nefericire decât să pleci de aici mai necinstit ca toÅ£i, după ce ai trăit pe pământ în multă desfătare? Dacă ai vedea pe unul dintre oamenii bogaÅ£i ÅŸi îngâmfaÅ£i din oraÅŸ, care se bucură de multă cinste într-o Å£ară străină, înconjurat de paraziÅ£i ÅŸi linguÅŸitori, deci, dacă ai vedea pe unul dintre aceÅŸtia că trebuie să se întoarcă în patria lui, dar că nu i se îngăduie să ia ceva cu el, ci că trebuie să plece gol, lipsit de cinste, la înfăţiÅŸare mai sărac ÅŸi mai sărman ca cerÅŸetorii, spune-mi: 1-ai socoti pe acesta de invidiat?; oare nu tocmai pentru asta 1-ai neferici ÅŸi Å£i-ar fi milă de el? GândeÅŸte astfel ÅŸi despre cei bogaÅ£i. Dar sunt unii oameni, legaÅ£i de pântece ca animalele, care, când ne aud cugetând astfel, socot, pentru că slujesc lucrurilor de aici, că după moarte nu mai e nimic. AlÅ£ii spun că este după moarte o altă viaţă, dar o preferă pe aceasta celei viitoare. Celor care socot că după moarte nu mai e nimic, ci, odată stins sufletul nostru, n-avem să mai dăm nici cuvânt (de îndreptare), nici socoteală, acelora este poate chiar de râs să le răspundem, cum nu răspunzi unor nebuni ÅŸi ieÅŸiÅ£i din minÅ£i. Nici nu este cu cale să cauÅ£i a convinge prin cuvânt ÅŸi a-1 aduce la adevăr pe un om care spune că ziua nu e zi, care tăgăduieÅŸte lucruri recunoscute de toÅ£i. Dar pentru dragostea voastră, voi grăi ÅŸi aceluia atât cât îmi va da harul lui Dumnezeu. Ce spui, omule, crezi că nu-i nimic după moarte? Trebuie neapărat să spun că pe omul abătut odată de la adevăr diavolul îl mână mereu, ca tras de niÅŸte fire rele, spre învăţături din ce în ce mai lipsite de credinţă. Iată cum! Diavolul, convingându-i pe unii oameni să nu se îngrijească de curăţia trupească ÅŸi sufletească, de bunătate ÅŸi de alte virtuÅ£i, prin asta i-a făcut să trăiască în trândăvie ÅŸi cu o conÅŸtiinţă rea; i-a făcut să arunce vina păcatelor lor pe alÅ£ii. Åži ar fi trebuit să-ÅŸi schimbe răutatea lor. Dar n-au făcut asta, ci au plăsmuit o învăţătură rea, plină de mii ÅŸi mii de rele: învăţătura despre soartă. Apoi, pentru că li s-a dovedit că învăţătura lor despre soartă e greÅŸită ÅŸi pentru că au fost siliÅ£i să mărturisească totodată că cele din lume nu sunt nimic, au tăgăduit ÅŸi viaÅ£a viitoare ÅŸi au tăgăduit ÅŸi învăţătura despre înviere. Dacă le dovedim că ÅŸi părerea aceasta a lor este neîntemeiată, merg cu rătăcirea mai departe ÅŸi cad în altă rătăcire. Dar deocamdată să le arătam că sunt pe o cale greÅŸită tăgăduind viaÅ£a viitoare. Nu este nimic, omule, după viaÅ£a aceasta ÅŸi învăţăturile tale se mărginesc numai la cele de aici? AÅŸa flecăreau ÅŸi elinii! TotuÅŸi ei nu s-au împotrivit adevărului acestei învăţături! Dar chiar dacă ai urma învăţăturilor elinilor, ai vedea că ei spun că există o altă viaţă după viaÅ£a de aici, că acolo se dă socoteală, că în iad există scaun de judecată, pedepse, răsplăţi, judecată ÅŸi sentinÅ£e. De vei întreba pe iudei, pe eretici, pe orice om, toÅ£i vor vorbi cu respect de adevărul acestei învăţături; chiar dacă în alte privinÅ£e se deosebesc unii de alÅ£ii, însă cu aceasta toÅ£i sunt de acord ÅŸi spun că vom da în viaÅ£a cealaltă socoteală de cele făcute aici, în lumea aceasta. Dar nu vrei să te laÅŸi convins de niciunul din aceÅŸtia, ci te porÅ£i cu neruÅŸinare o dată ce-ai apucat pe calea rătăcită! Or, trebuie neapărat să vorbim despre aceste lucruri, măcar pentru cei cu mintea trează. Omul care mărturiseÅŸte că nu-i nimic după viaÅ£a aceasta, vrând-nevrând trebuie să mărturisească ÅŸi că nu este Dumnezeu. Ai văzut că, aÅŸa precum am spus, cei care trăiesc în trândăvie, fără să le pese de virtute, trec de la o învăţătură greÅŸită la alta ÅŸi mai greÅŸită? ÃŽntr-adevăr, dacă nu-i nimic după viaÅ£a de aici, atunci nu este nici Dumnezeu. Dar dacă există Dumnezeu, atunci El e drept; iar dacă-i drept, răsplăteÅŸte fiecăruia după merit. Dar dacă nu-i nimic după viaÅ£a de aici, atunci unde va primi fiecare ce i se cuvine? FiÅ£i cu luare-aminte! MulÅ£i oameni, după cum o recunosc mai dinainte chiar cei care spun că nu există Dumnezeu, au dus-o bine pe lumea asta ÅŸi au fost cinstiÅ£i fără s-o merite, iar alÅ£ii au trăit chinuiÅ£i, deÅŸi au fost oameni drepÅ£i. Deci, dacă nu este o altă viaţă după viaÅ£a de aici, atunci drepÅ£ii vor muri nedreptăţiÅ£i, iar cei nedrepÅ£i au dus-o bine fără s-o merite. Dar atunci unde ar mai fi dreptatea? AÅŸa că trebuie neapărat să existe o viaţă după viaÅ£a de aici, ca să primească fiecare ce merită; că dreptatea aceasta aici n-o aflăm. Iar dacă nu este o altă viaţă, cum va primi fiecare ce merită? Iar dacă nu-i răsplătit nimeni după merit, atunci, după tine, nici Dumnezeu nu-i drept; iar dacă Dumnezeu nu-i drept, atunci nici nu există Dumnezeu. Dar asemenea hulă să se oprească asupra celor care ne silesc să spunem asta. VedeÅ£i la câtă hulă ne duce cuvântul? Dar înseÅŸi lucrurile strigă că există Dumnezeu; or, El e ÅŸi drept; iar dacă dă fiecăruia după merit, trebuie neapărat să existe o altă viaţă, în care fiecare va primi după merit sau va fi pedepsit ÅŸi osândit pentru cele ce-a făcut. Să ne trezim, fraÅ£ilor! Unii trăiesc fără să ÅŸtie de Dumnezeu! Să ne trezim, să priveghem! Ai păcătuit? Nu mai adăuga păcat! Ai păcătuit? PotoleÅŸte-te! Ai păcătuit? Nu aduce păcat după păcat! Dar noi înlănÅ£uim unul de altul câtre trei, patru păcate, aducând în sufletele noastre o povară cu astfel de învăţături greÅŸite! Ai păcătuit? CunoaÅŸte pe Stăpânul Cel milostiv, Cel iubitor de oameni, Cel bun, Cel Care vindecă, Cel Care iartă, Cel Care Se îmblânzeÅŸte iute, Cel Care-Åži pleacă uÅŸor urechea la rugăciunea noastră. N-ai auzit că unul care datora zece mii de talanÅ£i , ÅŸi care pierduse ÅŸi risipise toată averea stăpânului, ÅŸi era gata să-ÅŸi vândă femeia ÅŸi copiii, a fost iertat de toată datoria lui, numai că a plâns, numai că a căzut la picioarele stăpânului său? Iar dacă-mi spui că mai pe urmă a fost dat ÅŸi el chinuitorilor, ÅŸtiu cei care cunosc istoria pentru ce-a fost dat, iar mie îmi vorbeÅŸti de fapt despre bunătatea Domnului. La început 1-a iertat pe cel dator cu zece mii de talanÅ£i, miluindu-1; mai pe urmă 1-a băgat la închisoare, ca să-1 miluiască pe celălalt. După cum la început 1-a ajutat pe cel dintâi iertându-i datoria, tot aÅŸa pe urmă 1-a ajutat pe celălalt, cerându-i aceluia datoria. Asta ca să-1 înveÅ£e pe unul să nu fie crud ÅŸi neomenos, iar pe altul să-1 scape de silnicie ÅŸi neomenie. VedeÅ£i, iubiÅ£ilor – ÅŸi bine e că mi-a venit în minte acest gând pe când vorbeam -, vedeÅ£i că suntem osândiÅ£i în iad nu numai dacă suntem lacomi ÅŸi zgârciÅ£i, dacă răpim, ci ÅŸi dacă nu miluim? Datornicul acesta n-a fost dat chinuitorilor pentru c-a luat pe nedrept cele străine, ci pentru că cerea fără milă cele ale lui.
РDar ̨mi era dator!
– Chiar dacă acela îţi era dator, erai dator ÅŸi tu să-i ierÅ£i datoria; trebuia păzită dreptatea ÅŸi de o parte, ÅŸi de alta. Pentru aceea stăpânul Å£i-a iertat datoria, ca să-Å£i arăţi ÅŸi tu iubirea ta de oameni, ca să te facă să fii blând precum Stăpânul. Dar pentru că n-ai ajuns mai bun făcându-ti bine, te îndreaptă altfel, pedepsindu-te, osândindu-te; încât ÅŸi acesta-i un chip de facere de bine. Ca un doctor prea bun, te-a dat chinuitorilor, ca să-Å£i stârpească din suflet păcatul. Nu Å£i-au priit doctoriile bune la gust! Ai avut nevoie de cuÅ£it ÅŸi foc! Când Å£i-a iertat cei zece mii de talanÅ£i, Stăpânul ÅŸtia că eÅŸti un om crud ÅŸi nemilos! Dar aÅŸtepta ca faptele însele să te facă să-I dai dreptate. AÅŸa face Dumnezeu de multe ori; ÅŸtie că lucrează drept. Te-a băgat la închisoare după ce tu însuti ai spus că are dreptate. De pildă, cu sodomenii. N-a pogorât dintr-o dată foc asupra lor, nici n-a ÅŸters dintr-odată de pe pământ oraÅŸele acelea.
– Dar ce-a făcut?
– Mai întâi a spus: Strigarea împotriva Sodomei ÅŸi Gomorei . Dar nu S-a mulÅ£umit cu atâta, ci a mai spus: Mă voi pogorî ÅŸi voi vedea! Şi nici atâta nu a fost de ajuns, ci a trimis îngeri ca să-Å£i arate răutatea locuitorilor cetăţii, pentru ca niciun necuviincios să nu poată huli pe Dumnezeu cum că pierduse pe acei oameni neospitalieri, pe acei oameni neomenoÅŸi, pe acei oameni nelegiuiÅ£i, care nu ÅŸtiau de dreptate, care răsturnaseră legile obÅŸteÅŸti ale firii, pe acei oameni plini de răutate. Poate fi oare cineva aÅŸa de bun ÅŸi blând ca Dumnezeu? Noi, când pedepsim, de multe ori nu spunem pricinile pentru care pedepsim. Dumnezeu însă, până ce nu-Å£i arată mai întâi, până ce nu te convinge mai întâi, până ce nu are ÅŸi încredinÅ£area ta că pe drept pedepseÅŸte, nu pedepseÅŸte pe cei care de mult meritau pedeapsă ÅŸi osândă. Dumnezeu e gata totdeauna să-Å£i dea socoteală de ceea ce face, caută să Se îndreptăţească în faÅ£a ta ÅŸi nu ÅŸovăie să fie judecat de tine. Uită-te la prooroci, că sunt plini de aceste cuvinte! Pretutindeni Dumnezeu Se lasă ca oamenii să-L judece ÅŸi să-I spună că are dreptate. Uneori cheamă ca judecători pe cei ce 1-au făcut rău; alteori cheamă zidirea să pronunÅ£e hotărârea, ca să arate cât de strălucite sunt îndreptările Sale. Dumnezeu nu Se dă în lături să cheme spre judecată nici duÅŸmanul, nici zidirea cea neînsufleÅ£ită, aÅŸa cum obiÅŸnuim să facem ÅŸi noi când avem încredere în dreptatea noastră: AscultaÅ£i voi, temelii ale pământului, că în judecată este Domnul!â€Â Åži iarăşi: Ascultă, cerule, ia în urechi, pământule, că Domnul a grăit!â€Â Adeseori le zice chiar celor vinovaÅ£i: Poporul Meu, ce Å£i-am făcut Eu Å£ie, sau cu ce te-am nedreptăţit?â€Â Iar prin Ieremia spune: Ce greÅŸeală au aflat părinÅ£ii voÅŸtri la Mine?â€Â Nu face aceasta numai cu cetăţi ÅŸi cu popoare, ci adesea chiar cu un singur om. Prin proorocul Natan caută să Se îndreptăţească înaintea lui David , iar când Iona refuză să predice ninivitenilor, Se îndreptăţeÅŸte cu vrejul, spunând: “Dacă Å£ie Å£i-a părut rău de un vrej, cum să nu cruÅ£ Eu cetatea Ninivei?â€Â Åži vei găsi pline Scripturile de multe cuvinte ca acestea.
Ştiind dar acestea, să ne închinăm Lui, să ne minunăm de EI şi să-I slujim atât cât stă în puterea noastră, că, după vrednicie, nu putem! Să fim cu luare-aminte în viaţa aceasta; să fim încredinţaţi că Dumnezeu există, că pronia Lui cârmuieşte lumea, ca să putem după aceasta, la plecarea de aici, să dobândim bunătăţile făgăduite; pe care facă Dumnezeu ca noi toţi să le dobândim cu harul lui Hristos, Căruia slava în vecii vecilor! Amin.