din “Cuvioasa Olimpiada diaconiÅ£a: O viaţă – o prietenie – o corespondenţăâ€
Editura DEISIS
Sibiu 1997
1.a. Nu trebuia, deci, să scap, nici după plecarea din oraÅŸ, de cei ce-mi zdrobesc inima. ToÅ£i care m-au întâlnit pe drum, unii din răsărit, alÅ£ii din Armenia, iar alÅ£ii din altă parte a lumii, au vărsat râuri de lacrimi când m-au văzut. Tot drumul am fost însoÅ£it de plânsete ÅŸi jale. Spun asta ca să afli că sunt mulÅ£i care jelesc împreună cu tine. Iar asta nu-i puÅ£in lucru pentru mângâierea ta. Dacă lipsa de oameni, care să sufere cu cei ce suferă, o numeÅŸte profetul grea ÅŸi de neîndurat, spunând: „Şi am aÅŸteptat pe cel ce s-ar mâhni împreună cu mine ÅŸi nu era ÅŸi pe cel ce m-ar mângâia ÅŸi nu l-am aflat”6. Apoi negreÅŸit capeÅ£i multă mângâiere când ÅŸtii că toată lumea ia parte la tristeÅ£ea ta. Iar de cauÅ£i ÅŸi o altă mângâiere, află că, după ce am suferit atâtea ÅŸi atâtea necazuri, sunt sănătos, o duc bine ÅŸi sunt tare liniÅŸtit. Depăn în mine suferinÅ£ele mele felurite ÅŸi neîntrerupte, necazurile mele ÅŸi duÅŸmăniile ÅŸi mă bucur necontenit de amintirea lor.
b. Gândeşte şi tu aşa, risipeşte negura tristeţii şi scrie-mi des de sănătatea ta.
Acum am primit o scrisoare de la prea doritul meu domn Arabie şi m-am mirat că nu mi-ai scris şi tu, când ştiu că soţia lui este bună prietenă cu tine.
Gândeşte-te apoi şi la aceea că toate cele ale vieţii acesteia şi cele vesele şi cele triste, trec. Da, uşa e strâmtă7 şi calea îngustă8, dar e cale! Aminteşte-ţi de cuvintele pe care ţi le-am grăit adeseori: Da, uşa e largă şi calea lată, dar şi ea e cale!
Dezleagă-te de pământ, dar mai bine spus, de lanÅ£ul trupului! Ridică-te pe aripa filozofiei ÅŸi nu te lăsa acoperită de umbră ÅŸi de fum! Că aÅŸa sunt cele lumeÅŸti. Iar când vezi pe cei ce mi-au făcut atâtea nedreptăţi că sunt stăpâni pe oraÅŸe, că se bucură de onoruri ÅŸi sunt însoÅ£iÅ£i de strajă, spune cuvintele acestea: „Largă e uÅŸa ÅŸi lată e calea ce duce la pieire”9 ÅŸi plânge-i ÅŸi jeleÅŸte-i pentru asta mai mult pe ei. Că omul care face aici pe pământ rău ÅŸi se bucură de onoruri în loc să fie pedepsit, pleacă de pe lumea aceasta având onorurile încărcătură prea mare de pedeapsă. Pentru asta se pârjolea cumplit ÅŸi bogatul cel nemilostiv10; nu era pedepsit numai din pricina cruzimii arătate lui Lazăr, ci ÅŸi din pricina traiului bun pe care-l ducea în timp ce era atât de crud ÅŸi din pricină că nici fericirea lui nu l-a făcut bun.
c. Astfel de cuvinte ÅŸi altele asemenea – pe care nu încetez de a Å£i le aminti – spuneÅ£i-le în sine, Doamna mea preaiubitoare de Dumnezeu, ÅŸi aruncă această grea povară de tristeÅ£e. VesteÅŸte-mă că ai făcut asta, pentru ca, aÅŸa cum Å£i-am scris ÅŸi mai înainte, aflând că-Å£i sunt spre mângâiere scrisorile mele, să mă folosesc mai des de acest leac.
5 Scrisă în august 404, în drum spre Cucuz [= VIII, PG 52].
6 Psalm 68, 24.
7 Matei 7, 4.
8 Matei 7, 13.
9 Matei 7, 13.
10 Luca 16, 23-24.