din „Cuvioasa Olimpiada diaconiÅ£a: O viaţă – o prietenie – o corespondenţă”
Editura DEISIS
Sibiu 1997
1.a. Te-ai fi aşteptat, oare, să duci o viaţă netulburată şi fără lupte, tu care din tinereţe ai arătat atâta filozofie şi ai călcat în picioare deşertăciunile omeneşti? Cum e cu putinţă asta? Dacă oamenii care se luptă cu oamenii primesc mii de răni şi în întrecerile atletice şi în războaie, cum poţi nădăjdui să duci o viaţă liniştită şi fără de griji, tu, care te-ai luat la luptă cu începătoriile, cu puterile, cu stăpânitorii lumeşti ai întunericului veacului acestuia, cu duhurile răutăţii155, tu, care te-ai luptat atât de vitejeşte şi ai înălţat atâtea trofee şi prin atâtea fapte ai amărât pe demonul acela sălbatic şi blestemat.
b. Nu trebuie, dar, să te tulburi că războaie multe te înconjoară de pretutindeni, că ai multe necazuri. Dimpotrivă, atunci ar trebui să te miri dacă n-ai avea de dus războaie ÅŸi n-ai avea necazuri! Necazul ÅŸi tulburarea sunt strâns unite cu virtutea. Åžtii asta ÅŸi tu înainte de a Å£i-o scrie. N-ai nevoie s-o afli de la altii; pentru că ÅŸi eu îţi scriu asta, nu pentru a da lecÅ£ii uneia care n-o ÅŸtie. Åžtiu că nu poate să te tulbure nimic, nici paguba banilor – lucru de nesuferit multora, – nici ocările, nici alt necaz asemănător. Dacă sunt de admirat cei care iau parte la suferinÅ£ele altora, apoi cu mult mai mult cei care le suferă.
c. De aceea, Sfântul Pavel pentru amândouă pricinile îi laudă pe iudeii care au crezut, zicând: „AduceÅ£i-vă aminte de zilele de mai înainte în care după ce aÅ£i fost luminaÅ£i, aÅ£i îndurat multă luptă de suferinÅ£e, pe de o parte fiind daÅ£i în priveliÅŸti cu defăimări ÅŸi necazuri, iar pe de altă parte făcându-vă părtaÅŸi cu cei ce au suferit aÅŸa”156. De aceea, nici eu nu-Å£i scriu mult. Nimeni nu se duce la un învingător sau la un om care a înălÅ£at un trofeu strălucitor cu gândul ca să-l ajute în luptă, ci numai ca să-l laude. De aceea ÅŸi eu, cunoscând câtă filozofie ai arătat în cele ce Å£i s-au întâmplat, te fericesc, ÅŸi te admir ÅŸi pentru răbdarea de acum ÅŸi pentru răsplăţile ce Å£i-ai pregătit prin asta.
d. Dar pentru că ÅŸtiu bine că vrei să afli ce mai fac – că tac de multă vreme – află că am scăpat de boala cumplită de care sufeream, dar mai port încă în mine urmările bolii. Am doctori minunaÅ£i, totuÅŸi lipsa celor de trebuinţă vătăma folosul îngrijirii lor. Nu sunt numai doctoriile rare aici, dar ÅŸi altele care pot vindeca un trup bolnav; mă ameninţă ÅŸi foamea ÅŸi ciuma. Åži relele acestea le zămislesc neîntreruptele atacuri ale bandelor de tâlhari, care ies de departe la drum, se aÅ£in la drumuri, taie de pretutindeni căile ÅŸi pun în primejdie viaÅ£a călătorilor. Andronic, după cum însuÅŸi spune, a căzut în mâinile lor ÅŸi a scăpat numai cu pielea. De aceea, te rog, să nu mai trimiÅ£i pe nimeni aici. Mi-e teamă ca nu cumva aici să-i fie pricină de moarte. Åžtii cât aÅŸ suferi. Dar dacă s-ar întâmpla să vină aici un om de încredere pentru vreo altă treabă, dă-mi prin el ÅŸtiri de sănătatea ta. Special pentru mine, nici pentru nevoile mele, să nu vină nimeni aici, de teama de care-Å£i vorbeam.
154 Scrisă la Arabissos în iarna lui 405-406 [= XV, PG 52].
155 Efeseni 6, 12.
156 Evrei 10, 32-33.