„Şi a fost”, zice, „în anul în care a murit împăratul Ozia, că am văzut pe Domnul ÅŸezând pe scaun ridicat ÅŸi preaînalt” (Isaia 6, l).
– Cine zice acestea?
– Isaia, văzătorul serafimilor, cel care s-a legat cu nunta ÅŸi totuÅŸi a atins harul.
Åži ieri aÅ£i fost cu luare aminte la prooroc, însă ascultaÅ£i-l ÅŸi azi: „IeÅŸi tu ÅŸi Iasuf, fiul tău” (Isaia 7, 3). Este de trebuinţă ca nici pe acestea să nu le trecem cu vederea. „IeÅŸi tu ÅŸi fiul tău”. Oare avea proorocul fiu? AÅŸadar, dacă avea fiu, avea ÅŸi femeie, ca să afli că nunta nu este rea, ci rea e desfrânarea. Noi cu mulÅ£i discutăm ÅŸi le zicem!
– Pentru ce nu trăieÅŸti în chip drept? Pentru ce nu arăţi o vieÅ£uire cu luare aminte?
– Cum să pot, ar zice [careva], dacă nu mă despart de nevastă, dacă nu mă despart de copii, dacă nu mă despart de lucruri ÅŸi treburi?
– Dar ce, nunta este piedică? Spre ajutor Å£i-e dată femeia, nu ca să uneltească împotriva ta. Proorocul nu avea femeie? Åži nunta nu s-a făcut piedică pentru a avea Duhul Sfânt2. Se ÅŸi însoÅ£ea cu femeie si era ÅŸi prooroc. Moise n-a avut femeie? ÃŽnsă ÅŸi piatra a despicat-o, ÅŸi aerul l-a schimbat, ÅŸi cu Dumnezeu a vorbit, ÅŸi mânia dumnezeiască a oprit-o.
Avraam nu avea femeie? Şi s-a făcut tată al multor neamuri şi al Bisericii. L-a avut fiu pe Isaac. Însă şi acest [fiu] nu i s-a făcut pricină de a-şi arăta virtuţile? Nu l-a adus jertfă pe fiul său, rodul nunţii? Nu s-a făcut şi tată, dar şi prieten al lui Dumnezeu? Nu a fost preot [ce a jertfit] dragostea sa [pentru fiul său]? Preot şi tată! Nu vezi firea biruită şi credinţa lui mai puternică [decât firea]? Nu vezi mila de părinte călcată în picioare şi virtutea credinţei biruitoare? Nu vezi pe tată pierit şi pe iubitorul de Dumnezeu încununat? Nu ai văzut pe cel cu adevărat iubitor de copil şi iubitor de Dumnezeu? Oare nunta i-a fost piedică? Nicidecum!
Mama Macabeilor nu era femeie? Nu a dat ÅŸapte copii – ceată de sfinÅ£i ? Nu i-a văzut pe ei mucenici? Nu a stat ca un munte care nu se clatină? Nu a stat, mărturisind pentru fiecare dintre ei? Nu e maică de mucenici ÅŸi nu a mărturisit de ÅŸapte ori? Căci în timp ce aceia erau chinuiÅ£i, ea primea lovitura. Nu ca ÅŸi cum n-ar fi simÅ£it nimic a purtat toate acelea, căci era mamă ÅŸi tirania firii îşi arăta puterea, însă nu a biruit-o. Era ca o mare învălurită. Dar după cum marea înnebunită se potoleÅŸte, aÅŸa ÅŸi firea care se ridica asupra ei a înfrânat-o cu frica lui Dumnezeu. Cum i-a mângâiat ? Cum i-a crescut? Cum i-a înfăţiÅŸat lui Dumnezeu ÅŸapte biserici, statui de aur, ba mai de preÅ£ decât aurul? Fiindcă nicidecum nu străluceÅŸte aurul pe cât străluceÅŸte sufletul mucenicilor. A stat tiranul ÅŸi a plecat învins de o singură femeie. Acela a înconjurat-o cu arme, ÅŸi ea a biruit cu râvna [prokymia]. Acela a aprins cuptor, si ea a aprins virtutea Duhului. Acela a miÅŸcat o armată, iar ea s-a înălÅ£at către îngeri. Jos se uita la tiran, iar în minte îl avea pe Cel Ce împărăteÅŸte sus. Jos se uita la chinuri, dar socotea premiile cele de sus. Jos privea la pedeapsa de aici, iar în minte avea nemurirea viitoare (de aceea ÅŸi Pavel zice: „Nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd” (II Corinteni 4, l8). Nu cumva nunta i-a fost piedică?
Dar ce zici de Petru, temelia Bisericii, cel îndrăgostit nebuneÅŸte de Hristos, cel neînvăţat în cuvânt ÅŸi biruitorul retorilor, cel nedăscălit care a rupt gurile filosofilor, cel ce a nimicit superstiÅ£iile elinilor ca pe o pânză de păianjen, cel ce a înconjurat lumea, pescuitorul în mare ÅŸi pescarul lumii, nu avea ÅŸi acesta femeie? Ba avea! Iar că avea, ascultă-l pe evanghelist. Ce zice? „A intrat lisus la soacra lui Pentru care era aprinsă de friguri” (Matei 8, l4). Unde e soacră, acolo e ÅŸi femeie. Unde e femeie, acolo e ÅŸi nuntă. Dar Filip, nu avea patru fiice (cf. Faptele Apostolilor 2l, 8-9)? Iar unde sunt patru fiice, acolo e ÅŸi femeie ÅŸi nuntă.
Dar Hristos? Din fecioară era, dar a fost prezent la nuntă ÅŸi a adus ÅŸi un dar. „Nu mai aveau”, zice, „vin” (Ioan 2, 3). Åži a prefăcut apa în vin, cinstind prin feciorie nunta, admirând nunta prin darul [făcut]. A făcut asta nu ca să te îngreÅ£oÅŸezi de nuntă, ci să urăşti desfrânarea. Chiar dacă ai femeie, eu îţi făgăduiesc mântuirea cu preÅ£ul primejduirii mele. [Numai tu] ia aminte la tine însuÅ£i. Femeia, dacă este bună, este ajutorul tău. Dar dacă nu e bună?
Fă-o tu bună! Au existat şi soţii bune şi rele, ca să nu ai pretexte. Sarra într-adevăr era bună. Dar îţi voi arăta şi o femeie rea. Cum era soţia lui Iov? Era rea, de vreme ce îl sfătuia să blesteme [pe Dumnezeu]. Dar nu l-a vătămat pe bărbat femeia lui Iov. Oare a clătinat ea turnul, a nimicit diamantul, a biruit stânca? A bătut pe ostaş? A scufundat corabia? A scos din rădăcină copacul? Nimic din toate acestea! Ci pe măsură ce aceea lovea, mai tare se făcea turnul. Pe cât ridica aceea valuri, corabia nu se scufunda, ci plutea cu vânt bun. Rodul s-a pârghuit, dar copacul nu s-a clătinat. Frunzele au căzut, dar rădăcinile au rămas neclintite. Acestea le zic ca nimeni să nu ia ca pretext răutatea femeii.
Este rea? îndreapt-o!
РDar, vei zice, m-a zv̢rlit din rai!
– Dar ÅŸi la ceruri te-a suit!3 Firea e aceeaÅŸi, deosebită e libera alegere [gnome].
A lui Iov soţie era rea. Dar Suzana era bună. Egipteanca [lui Putifar] era neînfrânată, dar Sarra era cuviincioasă. Ai văzut-o pe una? Priveşte şi la cealaltă! Pentru că şi între bărbaţi unii sunt răi, alţii sârguitori. Bun era Iosif, dar bătrânii4 erau desfrânaţi. Ai văzut şi răutatea şi virtutea. Acestea nu se judecă după fire, ci după libera alegere [gnome}. Să nu-mi dai, aşadar, pretexte!
1 Extras dintr-un ciclu de omilii dedicat proorocului Isaia.
2 Deci problema esenţială, ori de eşti căsătorit, ori de nu eşti, este dobândirea Duhului Sfânt.
3 Paralelă între Eva şi Fecioara Maria.
4 Se referă la bătrânii din cazul Suzanei.