din „Parinti, copii si cresterea lor”
De cum se naste copilul, tatal se da peste cap si se ocupa nu de cum ar trebui sa-i rânduiasca viata cum se cuvine, ci de cum s-o împodobeasca si de bijuteriile si de hainele pe care acesta le va purta.
De ce, omule? Bine, tu le porti, dar de ce vrei sa-l înveti si pe copil cu aceasta nebunie pe care înca n-o cunoaste?
De ce-i atârni podoabe la gât? Ti-ar trebui un profesor bun care sa-ti educe bine copilul, nu aur.
ÃŽi lasi plete, dupa portul femeiesc, facându-l sa semene cu o fata si în felul acesta îi slabesti si îi înmoi firea puternica, barbateasca. Din prima clipa sadesti în el iubirea pentru bani si îl convingi sa-i placa numai lucrurile nefolositoare. De ce uneltesti împotriva lui? De ce-l înveti sa se lase ademenit si sa caute cu ardoare cele trupesti? Spune Scriptura: „… necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung …” (I Corinteni 11,14). Nu asa e dupa fire. Nu o doreste Dumnezeu, ba, dimpotriva, El cere barbatilor sa-si tunda parul. Parul lung tine de credintele si de superstitiile vechilor greci.
Multi îsi atârna cercei de aur si în urechi, când nici fetele n-ar trebui sa poarte. Voi si pe baieti îi duceti la pierzare.