Laudă lui Maxim şi despre ce fel de soţie trebuie să ne luăm

1. Că v-am neglijat la Liturghia trecută, m-a durut. Dar că v-aÅ£i bucurat de o mai îmbelÅŸugată masă, m-am desfătat82. Căci cel ce a tras împreună cu mine jugul a tăiat alaltăieri în noi brazdele ÅŸi a aruncat seminÅ£ele cu limbă neostoită ÅŸi a lucrat cu multă grijă pământul sufletelor voastre. ÅžtiÅ£i limba lui cea curată, aÅ£i auzit cuvân¬tul său ÅŸlefuit, v-aÅ£i bucurat de apa cea curgătoare spre viaÅ£a veÅŸnică, cunoaÅŸteÅ£i izvorul din care ies râuri de aur curat. AÅŸa se numeÅŸte râul care aduce firicele de aur oamenilor ce locuiesc de-a lungul lui. Nu că firea apelor produce aurul, ci revărsările râului întâmplându-se să treacă prin munÅ£i metaliferi, iau cu ele pământ aurifer, ÅŸi râul se face comoară pentru cei ce locuiesc lângă el, dându-le bogăţie nemuncită. Unui astfel de râu i s-a asemănat alal¬tăieri ÅŸi acest dascăl, ca prin niÅŸte munÅ£i metaliferi trecând prin curgerile Scripturii ÅŸi înÅ£elesurile mai scumpe decât orice aur aducând sufletelor voastre. Åži ÅŸtiu că mai sărace vă par astăzi [înÅ£elesurile date] de noi. Căci cel care se bucură totdeauna de o masă sărăcăcioasă, dacă i se întâm¬plă să aibă parte undeva de una mai îmbelÅŸugată ÅŸi după aceea se întoarce iar la cea dinainte, mai neagră vede sărăcia ei. Dar pentru aceasta nu o voi lepăda stând la tocmeală. Căci ÅŸtiÅ£i, învăţaÅ£i fiind de Pavel, ÅŸi să fiÅ£i îndes¬tulaÅ£i ÅŸi să flămânziÅ£i, ÅŸi să vă prisosescă ÅŸi să vă lipsească, ÅŸi să vă minunaÅ£i de cei avuÅ£i ÅŸi să nu dispreÅ£uiÅ£i pe cei săraci (Filip 4, 11-14). Åži precum iubitorii de vin ÅŸi beÅ£ivii se bucură de vinul cel mai bun, dar nu-1 dispreÅ£uiesc pe cel mai de jos, aÅŸa ÅŸi voi, nemulÅ£umiÅ£i fiind la auzirea dumnezeieÅŸtilor cuvinte, primiÅ£i-i ÅŸi pe cei mai înÅ£elepÅ£i dintre dascăli, iar celor mai neputincioÅŸi nu le arătaÅ£i împotrivire ÅŸi întărâtare83. Căci cei găunoÅŸi84 ÅŸi împrăştiaÅ£i au greaţă ÅŸi dacă este o masă mai îmbelÅŸugată. Dar cei neadormiÅ£i ÅŸi treji, care flămânzesc ÅŸi însetoÅŸează de dreptate, ÅŸi la una mai sărăcăcioasă aleargă cu multă căl¬dură85. Åži că nu sunt vorbe linguÅŸitoare aÅ£i dovedit-o mai ales din predica ce vi s-a spus alaltăieri86. Căci v-am grăit multe cuvinte despre nuntă, arătând că adulter este ÅŸi a alunga femeia ÅŸi a te căsători cu cea alungată dacă îi trăieÅŸte încă bărbatul. Åži citindu-vă legea lui Hristos care zice: „Cel ce se însoară cu cea divorÅ£ată face adulter ÅŸi cel ce divorÅ£ează de femeie, în afară de pricină de desfrâu, o face să săvârÅŸească adulter” (Mt 5, 32), am văzut pe mulÅ£i plecându-ÅŸi [ochii], bătându-ÅŸi faÅ£a, ÅŸi nemaiputând să-ÅŸi ridice capul87, ÅŸi atunci, privind la cer am zis: Binecuvântat este Dumnezeu că nu vorbim unor auzuri moarte, ci mintea ascultătorilor a priceput cele spuse cu multă adâncime. Mai bine este a nu păcătui deloc, însă nu este puÅ£in lucru pen¬tru mântuire ca cel ce a păcătuit să fie îndurerat ÅŸi să se osândească în sufletul său ÅŸi să-ÅŸi biciuiască conÅŸtiinÅ£a cu multă amănunÅ£ime. Căci o asemenea osândire este o parte a dreptăţii ÅŸi într-adevăr duce la a nu mai păcătui. De aceea ÅŸi Pavel, făcându-le întristare celor care au păcătuit, s-a bucurat nu fiindcă i-a întristat, ci fiindcă i-a îndreptat prin [acea] întristare. Căci zice: „M-am bucurat nu că aÅ£i fost întristaÅ£i, ci fiindcă aÅ£i fost întristaÅ£i spre pocăinţă. Căci întristarea cea după Dumnezeu lucrează pocăinţă neschimbată”88 (II Cor 7, 9-10). Fie că v-aÅ£i îndure¬rat atunci pentru păcatele proprii, fie pentru ale altora sunteÅ£i vrednici de mii de laude. Căci atunci când cineva se îndurerează pentru păcatele altuia vădeÅŸte milostivire apostolească ÅŸi îi urmează sfântului aceluia care zice: „Cine este slab ÅŸi eu să nu fiu slab, cine se poticneÅŸte ÅŸi eu să nu ard ?” (II Cor 11, 29). Când [acela] primeÅŸte să se roage pentru ale tale, a stins ÅŸi pedeapsa pentru cele pe care ai îndrăznit să le faci ÅŸi s-a făcut ÅŸi pe sine prin această întristare mai vrednic89 de cele din veacul viitor. De aceea ÅŸi eu, văzându-vă că vă plecaÅ£i capetele ÅŸi că suspinaÅ£i ÅŸi vă loviÅ£i faÅ£a, m-am bucurat cugetând la roadă acestei întristări. De aceea, ÅŸi azi, despre aceeaÅŸi pricină vă vom vorbi, încât cei care voiesc să se căsătorească să aibă multă grilă90 pentru acest lucru. Căci dacă cei ce vor să cumpere case ÅŸi slujitori cercetează cu de-amănuntul ÅŸi se târguiesc cu cei care vând ÅŸi vor [să vadă cu atenÅ£ie] cele spre vân¬zare91 ÅŸi îndemânarea celor pe care îi vor cumpăra ÅŸi starea trupului lor ÅŸi înclinarea92 sufletului, cu cât mai mult cei care vor să-ÅŸi ia soÅ£ie, nu trebuie oare să arate o mult mai mare grijă? Dacă o casă este proastă se poate da iarăşi înapoi, iar un slujitor ce se arată [după cumpărare] netreb¬nic, se poate da înapoi celui ce 1-a vândut. Dar soÅ£ia, o dată luată, nu se mai poate da înapoi celor care au dat-o, ci eÅŸti silit să o ai până la sfârÅŸit. Chiar dacă e rea, alun-gând-o, cazi în adulter după legile lui Dumnezeu. AÅŸadar, când vrei să-Å£i iei soÅ£ie, nu lua aminte doar la legile din afară, ci înaintea acelora, [uită-te] la cele ale noastre93. Căci după acestea ÅŸi nu după acelea te va judeca Dumnezeu în Ziua aceea [a Judecăţii]. Acelea, dacă le treci cu vederea, îţi aduc adesea pagubă în bunuri; acestea, dacă le neglijezi, aduc sufletului osândă neîmbunată ÅŸi focul cel nestins.

2. Tu însă, când vrei să-Å£i iei nevastă, alergi cu multă grăbire la legile cele din afară ÅŸi stând asupra lor, le cercetezi în toată amănunÅ£imea: cum să fie femeia, să nu aibă copii, dacă are copii, dacă are doi sau trei, ÅŸi ce fel de tată are, dacă ea se poate folosi de bunurile proprii, dacă mai are ÅŸi alÅ£i fraÅ£i la moÅŸtenire, ce parte îi revine [viitorului] soÅ£, ÅŸi când soÅ£ul va deveni stăpân peste toate ale ei ca să nu lase pe nimeni să ia nici o fărâmă din averea ei, ÅŸi în ce condiÅ£ii este lipsit acesta de toată averea. Åži multe altele de acest fel cercetând cu sârguinţă în legătură cu soÅ£ia, pe toate le cuprinzi ÅŸi le scrutezi ca nu cumva, în vreun fel, ceva din lucrurile cuvenite femeii să ajungă la altcineva. Åži cu toate că – ceea ce am ÅŸi spus – dacă se întâmplă ceva la care nu te-ai gândit, se va face pagubă în bunuri, însă nu laÅŸi nimic dintre acestea trecut cu vederea. AÅŸadar, j cum nu este lucru aiurit ca pentru niÅŸte bunuri ce se vor i pierde să arătăm atâta sârguinţă, iar pentru primejdia ce ni se face sufletului ÅŸi pentru pedepsirile de acolo94 să nu miÅŸcăm un deget, când ar trebui ca mai întâi de toate celelalte pe acestea95 să le căutăm ÅŸi pentru acestea să ne j preocupăm ÅŸi să ne tocmim cu de-amănuntul.
De aceea, vă rog ÅŸi vă sfătuiesc pe cei ce urmaÅ£i să vă însuraÅ£i, să ieÅŸiÅ£i în întâmpinarea lui Pavel ÅŸi să citiÅ£i legiuirile despre nuntă aÅŸezate de el, ÅŸi să vă instruiÅ£i mai întâi ce porunceÅŸte să facem, să [cercetaÅ£i] acea femeie dacă este rea ÅŸi vicleană96 ori robită de beÅ£ie, batjocoritoare, fără pic de minte, ori are alt scăzământ de acest fel, ÅŸi abia după aceea să vorbiÅ£i despre nuntă. Dacă vezi că [Pavel] îţi dă [deplină] putere [să cercetezi], găsind una din aceste î patimi la aceea, desparte-te de ea ÅŸi.ai cutezanÅ£a de a-Å£i lua alta, ca să fii departe de orice primejduire. [Dar să-Å£i lepezi femeia după nuntă] nu îngăduie, ci porunceÅŸte ca pe cea care are toate celelalte neputinÅ£e în afară de desfrâu, s-o iubeÅŸti ÅŸi s-o Å£ii la tine, ÅŸi astfel te asigură că [trebuie] să porÅ£i toată răutatea femeii. Iar dacă acest lucru este greu ÅŸi împovărător, fă orice ÅŸi preocupă-te ca să-Å£i iei o soÅ£ie bună, îngăduitoare, vrednică de încredere, ÅŸtiind că altfel faci una din două: ori îţi iei soÅ£ie rea ÅŸi îi porÅ£i povara ori – ÅŸi aceasta nu-i de dorit – o alungi, ÅŸi atunci cazi în adulter. „Căci cel ce-ÅŸi alungă femeia – zice -, în afară de pricină de desfrâu, o face să facă adulter. Iar cel ce se însoară cu cea lepădată face adulter.” Să cercetăm bine acestea înainte de nuntă ÅŸi să cunoaÅŸtem aceste legiuiri ÅŸi să ne sârguim mult ca să ne luăm o soÅ£ie care dintru început se armonizează ÅŸi se potriveÅŸte cu felul nostru de a fi97. Luându-ne o asemenea femeie nu vom avea doar această bucurie, că niciodată nu o vom părăsi, ci ÅŸi că o vom iubi cu toată tăria cu care Pavel a poruncit. Căci zicând: „bărbaÅ£ilor, iubiÅ£i pe femeile voastre” (Ef 5, 25), nu s-a oprit la aceasta, ci ne-a dat ÅŸi măsură dragostei: „după cum ÅŸi Hristos a iubit Biserica”. Åži spune-mi, cât a iubit-o Hristos? încât S-a dat pe Sine pentru ea. AÅŸadar, chiar dacă trebuie să murim pentru soÅ£ie, să nu ne dăm la o parte. Căci dacă Stăpânul [tău] aÅŸa a iubit pe roabă98, că S-a dat pe Sine pentru ea, cu cât mai mult trebuie să o iubeÅŸti la fel pe cea împreună roabă cu tine. Dar să luăm aminte că nu frumuseÅ£ea Miresei L-a atras pe Mire ÅŸi nici virtutea sufletului. AÅŸa ceva nu se poate zice! Iar că era urâtă ÅŸi necurată, ascultă cele ce urmează; căci, zicând: „S-a dat pe Sine pentru ea”, a adăugat: „ca s-o sfinÅ£ească pe ea curăţind-o prin baia apei” (Ef 5, 26). Åži zicând „curăţind-o pe ea”, a arătat că era necurată înainte ÅŸi putu¬roasă, ÅŸi nu oricum, ci avea cea mai de pe urmă necurăţie. Căci era mânjită cu jertfe ÅŸi fumigaÅ£ii ÅŸi curăţiri cu apă ÅŸi sânge ÅŸi cu mii de alte pete de acest fel [din jerfele aduse idolilor]. Dar chiar ÅŸi aÅŸa nu S-a scârbit de lipsa ei de frumuseÅ£e, ci a schimbat urâciunea, a plăsmuit-o din nou, i-a dat altă vieÅ£uire”, i-a iertat păcatele. Acestuia urmează-i ÅŸi tu! Åži chiar dacă consoarta greÅŸeÅŸte cu mii de păcate faţă de tine, iartă-i-le toate ÅŸi fii îngăduitor100. Chiar dacă îţi iei una cu rele obiceiuri, domoleÅŸte-o101 cu îngăduinţă ÅŸi blândeÅ£e102, după cum ÅŸi Hristos, Biserica. Căci nu a spălat numai necurăţia ei, ci i-a ÅŸters ÅŸi bătrâneÅ£ea, dezbrăcând omul cel vechi ce era alcătuit din păcate103. Åži aceasta, a zis-o în chip tainic însuÅŸi Pavel: „Ca să Åži-o înfăţiÅŸeze SieÅŸi Biserică slăvită, neavând pată ori zbârcitură” (Ef 5, 27). Căci nu numai frumoasă a făcut-o, ci ÅŸi tânără, nu după firea trupului, ci după dispoziÅ£ia [statornică] liberei voinÅ£e [ ]. Åži nu numai acesta e lucru minunat: că primind-o pe cea lipsită de frumuseÅ£e ÅŸi urâtă ÅŸi plină de ruÅŸine ÅŸi îmbătrânită nu S-a scârbit de urâţenia ei, ci S-a dat pe Sine morÅ£ii ÅŸi i-a schimbat înfăţi¬şarea în frumuseÅ£e nemeÅŸteÅŸugită104. Dar ÅŸi după aceasta, adesea văzând-o murdară ÅŸi pătată, nu o leapădă nici nu o alungă cu asprime, ci rabdă, tămăduind-o ÅŸi îndreptând-o. Căci, spune-mi, câţi nu au păcătuit după ce au crezut, ÅŸi El nu S-a scârbit de ei? De pildă, desfrânatul din Corint mădular al Bisericii era. Dar Hristos nu a tăiat mădularul, ci 1-a îndreptat. Toată Biserica galatenilor a luat-o razna ÅŸi a căzut în iudaism. Dar nici pe aceea nu a lepădat-o. Ci, îngrijindu-Se prin Pavel de ea, a adus-o iar la cea dintâi cinste. Åži după cum în trupurile noastre, când este vreo boală, nu tăiem mădularul, ci împingem afară boala, aÅŸa să facem ÅŸi cu femeia. Dacă e în ea oarecare răutate, nu lepăda femeia, ci scoate afară răul. Căci femeia se poate îndrepta, dar adesea un mădular vătămat nu mai este cu putiinţă să-1 vindecăm. Dar chiar dacă ÅŸtim că vătămarea lui este de netămăduit, nici aÅŸa nu-1 tăiem. Fiindcă ÅŸi picioare strâmbe având adesea mulÅ£i, ÅŸi pulpe oloage, ÅŸi mână uscată ÅŸi moartă, ÅŸi ochiul chiorâş, nici ochiul nu-1 scot, nici mâna nu o taie. Ci, chiar văzând că nu au nici un folos pentru trup ÅŸi [fiind conÅŸtienÅ£i] că aduc ÅŸi multă ruÅŸinare celorlalte mădulare, le păstrează din pricina împreună pătimirii cu celelalte. AÅŸadar, cum nu este lucru necuvenit ca unde nu se poate tămădui nimic ÅŸi nu este nici un folos să avem atâta purtare de grijă, iar unde sunt bune nădejdi ÅŸi multă schimbare să lepădăm îngrijirea105? Căci cele care sunt handicapate prin fire nu e cu putinţă să fie iarăşi dobândite, dar voia liberă [ ] dacă este strâmbată se poate reface106. Dar ÅŸi dacă ai zice că ea107 boleÅŸte fără nădejde de vindecare ÅŸi că are trebuinţă de multă purtare de grijă pentru felul ei de a fi, nici aÅŸa nu poate fi lepădată. Căci nici mădularul bolnav ce nu .se mai poate vindeca nu se taie. Iar ea este mădularul tău. Căci zice [Scriptura]: „Vor fi cei doi un singur trup”. Iar în cazul mădularelor nu avem nici un câştig din îngrijirea lor, fiindcă ele sunt mai dinainte de neîndreptat din pricina neputinÅ£ei lor. Dar în cazul femeii, chiar dacă bolnavă fiind rămâne netămăduită, multă plată ni se pune deoparte dacă o învăţăm ÅŸi o educăm. Åži chiar dacă aceea nu se foloseÅŸte cu nimic de învăţătura noastră, vom primi de la Dumnezeu multă răsplată pentru răbdarea noastră. Căci pentru frica Aceluia am arătat atâta răbdare ÅŸi am suferit cu blândeÅ£e răutatea ei ÅŸi nu am lepădat mădularul nostru. Căci femeia ne este un mădular de neapărată trebuinţă108, ÅŸi de aceea trebuie mai cu seamă s-o iubim. Acest lucru 1-a învăţat iarăşi Pavel, când a zis: „AÅŸa sunt datori bărbaÅ£ii să-ÅŸi iubească femeile, ca pe trupurile lor. Nimeni, vreodată, nu si-a urât trupul, ci îl hrăneÅŸte ÅŸi îl încălzeÅŸte, după cum ÅŸi Hristos, Biserica. Iar noi, mădulare suntem ale trupului Lui, din carnea Lui ÅŸi din oasele Lui” (Ef 5, 28-30). După cum Eva – zice [Pavel] – a fost din coasta lui Adam, aÅŸa ÅŸi noi suntem din coasta lui Hristos, căci aceasta înseamnă din trupul Lui ÅŸi din oasele Lui”. Iar că Eva a fost din coasta lui Adam, cu toÅ£ii ÅŸtim, ÅŸi Scriptura limpede zice aceasta: „A adus somn asupra lui ÅŸi a luat una din coastele lui ÅŸi a zidit-o pe femeie” (Facere 2, 2 1-22). Dar că ÅŸi Biserica s-a plămădit din coasta lui Hristos, oare de unde ar putea cineva să ne arate? Insă ÅŸi acest lucru ni-1 arată Scriptura. Când Hristos a fost pus pe cruce ÅŸi pironit ÅŸi apoi a murit, „apropiindu-se, unul dintre ostaÅŸi a împuns coasta Lui ÅŸi a ieÅŸit sânge ÅŸi apă”(In 19, 34). Din acel sânge ÅŸi apă a luat fiinţă toată Biserica. Chiar El însuÅŸi mărturiseÅŸte, zicând: „Dacă nu se va naÅŸte cineva din nou din apă ÅŸi din Duh, nu poate să intre în împărăţia Cerurilor” (In 3, 5). Sângele îl numeÅŸte Duh. Noi suntem născuÅ£i prin apa botezului ÅŸi suntem hrăniÅ£i prin sânge109. Vezi cum suntem din carnea Lui ÅŸi din oasele Lui, născuÅ£i ÅŸi hrăniÅ£i din sângele ‘Aceluia ÅŸi din apă? Åži după cum, în timp ce Adam dormea, a plămădit-o pe femeie, aÅŸa, în timp ce Hristos era mort, a plăsmuit Biserica din coasta Lui. Dar nu numai pentru aceasta trebuie să ne iubim femeia – fiindcă este mădularul nostru ÅŸi că dintru noi îşi are începutul plăsmuirii -, ci ÅŸi fiindcă lege ne-a pus pentru aceasta Dumnezeu, zicând aÅŸa: „Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său ÅŸi pe mama sa ÅŸi se va lipi de femeia sa ÅŸi vor fi cei doi un singur trup” (Facere 2, 24). Căci de aceea a citat ÅŸi Pavel legea aceasta, ca din toate părÅ£ile să ne îmboldească spre această dragoste ]. Ia uită- te la înÅ£elepciunea apostolească! Căci nu pornind numai de la legile dumnezeieÅŸti, nici doar de la cele omeneÅŸti, ne duce spre dragostea [ ] de soÅ£ii, ci, împletindu-le pe amândouă – din prima luând ceea ce este mai înalt ÅŸi mai înÅ£elept, din a doua ceea ce este neputincios ÅŸi supus firii – aÅŸa ne duce către iubire110. Pentru aceea, începând de la aÅŸezămintele lui Hristos, introduce îndem¬nul, zicând: „iubiÅ£i-vă femeile precum ÅŸi Hristos a iubit111 Biserica” (Ef 5, 25). Apoi [merge] la cele omeneÅŸti: „aÅŸa sunt datori bărbaÅ£ii să-ÅŸi iubească femeile, ca pe trupurile lor”. Apoi iar se întoarce la Hristos: „căci mădulare suntem ale trupului Său, din carnea Lui ÅŸi din oasele Lui”; ÅŸi iarăşi la cele omeneÅŸti: „pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său ÅŸi pe mama sa ÅŸi se va lipi de femeia sa”. Åži după ce citează legea aceasta, zice: „Taina aceasta mare este”. Cum este mare, spune-mi? Prin aceea că fetiÅ£a care a ÅŸezut tot timpul în cămările femeilor, care nu 1-a văzut niciodată pe mire, atât de mult îl pofteÅŸte ÅŸi îl iubeÅŸte din prima zi, ca pe pro¬priul trup. Åži iar, bărbatul, pe cea care nu a văzut-o nicio¬dată, cu care niciodată nu a avut vreo întâlnire prin vorbă, pe aceasta ÅŸi el o pune mai presus de toate din chiar prima zi; ÅŸi mai presus de prieteni ÅŸi de slugi ÅŸi de părinÅ£i. PărinÅ£ii, iarăşi, dacă din altă pricină ar fi deposedaÅ£i de bunuri, ar muÅŸca ÅŸi s-ar învenina ÅŸi i-ar trage la tribunal pe cei care i-au deposedat. Dar aici, adesea, unui om pe care nu 1-au văzut niciodată, nici 1-au cunoscut, îi înmânează pe fiica lor cu zestre multă. Åži se bucură făcând aceasta ÅŸi nu socotesc că lucrul este pagubă, ci văzându-ÅŸi fiica plecată, nu-ÅŸi rnai aduc aminte de împreună vieÅ£uirea cu ea, nici nu se îndurerează, nici nu se tânguie, ci mulÅ£umesc ÅŸi socotesc că au plinit o făgăduinţă când îşi văd fiica dusă de acasă ÅŸi împreună cu ea ÅŸi multe bunuri. Pe toate acestea cugetându-le Pavel, că amândoi, lăsându-ÅŸi părin¬ţii, se înlănÅ£uie unul de altul ÅŸi că împreuna fericire din acea vreme112 este mai tare decât îndelungata vreme petre¬cută [cu părinÅ£ii], ÅŸi ÅŸtiind113 că acest lucru nu este ome¬nesc, ci Dumnezeu 1-a sădit în adâncul acestor îndrăgostiÅ£i, i-a pregătit ÅŸi pe cei care se despart ÅŸi pe cei de care se despart să facă cu bucurie acest lucru ÅŸi zice: „Taina aceas¬ta mare este114″. Åži după cum în cazul copiilor, pruncul născut, chiar dacă nu vorbeÅŸte, de îndată îşi cunoaÅŸte după privire părinÅ£ii, aÅŸa ÅŸi mirele ÅŸi mireasa, fără să-i împre¬uneze cineva, fără să-i îndemne ÅŸi să-i sfătuiască, se potrivesc unul cu altul din priviri. Apoi ÅŸtiind că ÅŸi în cazul lui Hristos s-a făcut aceasta ÅŸi mai cu seamă în cazul Bise¬ricii, [Pavel] ÅŸi-a ieÅŸit din sine ÅŸi s-a minunat115. Cum, dar, s-a făcut aceasta în cazul lui Hristos ÅŸi al Bisericii? După cum mirele lăsându-ÅŸi tatăl se duce spre mireasă, aÅŸa ÅŸi Hristos, lăsând scaunul părintesc, a venit către Mireasă. Nu ne-a chemat pe noi sus, ci însuÅŸi a venit la noi. Iar când auzi că „a lăsat”, să nu socoteÅŸti că Åži-a schimbat locul116, ci că S-a împreună-pogorât. Căci ÅŸi împreună cu noi fiind, era ÅŸi împreună cu Tatăl. De aceea zice: „Taina aceasta mare este”117. Mare este ÅŸi ceea ce se întâmplă în cazul oamenilor. Iar când văd că se întâmplă acelaÅŸi lucru ca ÅŸi cu Hristos ÅŸi Biserica îmi ies din mine ÅŸi mă minunez. De aceea, zicând: „taina acesta mare este”, a adăugat: „iar eu zic în Hristos ÅŸi în Biserică” (Ef 5, 32). Åžtiind ce fel de taină este nunta ÅŸi model [i-OTcoq] al cărui [minunat] lucru118, nu sfătui la întâmplare, nici oricum despre ea, nici nu căuta bogăţia averii pentru ca să-Å£i iei o mireasă. Căci nunta nu trebuie socotită târguiala, ci comuniune de vieÅ£uire119.

4. Căci pe mulÅ£i i-am auzit grăind: „cutare s-a făcut mai înstărit după nuntă, sărac fiind [mai înainte], ÅŸi fiindcă ÅŸi-a luat femeie bogată s-a înavuÅ£it ÅŸi se desfătează acum”. Ce zici, omule?! PofteÅŸti câştig de pe urma femeii ÅŸi nu te ruÅŸinezi, nici nu roÅŸeÅŸti, nici nu intri în pământ pentru că te frămânÅ£i pentru asemenea chipuri de câştig? Unde sunt aceste cuvinte [vrednice] de un bărbat: „Un singur lucru este al femeii: să păstreze cele adunate, să păzească ceea ce intră în casă, să se îngrijească de gospodărie”? Căci ÅŸi pentru aceasta ne-a dat-o Dumnezeu, ca întru acestea să ne ajute, ÅŸi în toate celelalte120. Åži deoarece viaÅ£a noastră obiÅŸnuieÅŸte să aibă două laturi, una publică ÅŸi alta privată, Dumnezeu, deosebindu-le, a hărăzit femeii  cârmuirea121 casei, iar bărbaÅ£ilor toate treburile civile, cele din piaţă122, de la tribunal, din conducere123, din armată, ÅŸi toate celelal¬te. Căci femeia nu poate să Å£ină lancea, nici să sloboadă săgeÅ£i, dar poate să Å£ină fusul ÅŸi să Å£easă pânza, ÅŸi toate celelalte din casă să le pună cu bună rânduială124. Nu poate să-ÅŸi manifeste voia în senat, dar poate să ÅŸi-o manifeste în casă ÅŸi adesea cele pe care le cunoaÅŸte bărbatul despre cele ale casei, ea le cunoaÅŸte mai bine. Nu poate să orân-duiască bine averile obÅŸteÅŸti, dar poate să-ÅŸi crească bine copiii, care sunt cea mai mare avere125. Poate cunoaÅŸte  răutăţile slujnicelor, poate să se îngrijească de neprihănirea celor făcute de slugi, să ofere soÅ£ului toată cealaltă asi¬gurare ÅŸi să abată de la el toată grija de cele din casă. Ea se preocupă de camere, de lână, de pregătirea la timp pen¬tru toate, de înfăţiÅŸarea hainelor ÅŸi de toate celelalte care nu i se potrivesc bărbatului, nici nu le poate face cu uÅŸu¬rinţă vreodată, chiar de s-ar sârgui de mii de ori. Căci ÅŸi aceasta, da, ÅŸi aceasta este lucrarea dărniciei126 ÅŸi înÅ£elep¬ciunii lui Dumnezeu, ca acel ce este de folos în treburile mai mari să fie inferior ÅŸi de nici un folos în cele mai mici, aÅŸa încât necesară este trebuinÅ£a femeii. Căci dacă îl făcea pe bărbat să fie deprins în amândouă, uÅŸor de dispreÅ£uit devenea neamul femeiesc. Åži iarăşi, dacă îngăduia femeii să se ocupe de ceea ce este mai mare ÅŸi mai de folos, umplea femeile de multă nebunie [arcovoia]. De aceea nu i le-a dat doar unui singur neam [în îngrijire] pe amândouă, ca nu cumva să fie micÅŸorat celălalt neam ÅŸi să pară că există de prisos. Nici nu le-a împărÅ£it pe amândouă în chip egal fiecărui [neam], ca nu cumva din această egalitate să iasă vreo luptă sau încrâncenare, iar femeile, răzvrătindu-se, să poftească aceeaÅŸi cinste cu bărbaÅ£ii. Ci, cugetând mai dinainte cele egale127 ÅŸi paÅŸnice ÅŸi păstrând pentru fiecare rânduiala cuvenită, a osebit viaÅ£a noastră în două: ceea ce este mai de trebuinţă ÅŸi mai de folos i-a dat bărbatului, iar ceea ce este mai mic ÅŸi inferior, femeii, încât acela, din pricina slujirii lui de neapărată trebuinţă, să ne fie foarte dorit, iar aceea, din pricina slujirii mai mici, să nu fie coborâtă în ochii bărbatului său.
Aşadar, ştiind cu toţii acestea, un singur lucru să cău¬tăm: virtutea sufletului şi nobleţea chipului de vieţuire128, ca să ne bucurăm de pace, ca să ne desfătăm necontenit întru înţelegere129 şi dragoste. Căci cel care îşi ia femeie bogată130, a luat-o mai degrabă ca stăpână decât ca soţie. Căci dacă, chiar fără avuţie, femeile sunt pline de gânduri şi uşor de abătut spre poftirea slavei, dacă mai primesc şi această adăugire, cum nu vor fi povară pentru soţii lor? Cel care îşi ia o femeie de aceeaşi stare cu el sau mai săracă, ia un ajutor şi un împreună-luptător şi îşi aduce toate bunătăţile în casă. Căci cea strâmtorată de sărăcie stăruie cu multă îngrijire asupra bărbatului şi pe toate i le face pe plac şi i se supune şi pierde orice pricină de ceartă şi de împotrivire şi de nebunie şi de întărâtare. Şi devine legătura lor a păcii, şi a înţelegerii, şi a dragostei, şi a bunei conglăsuiri.
Să nu căutăm aceasta, adică să avem bunuri, ci să ne bucurăm de pace şi de dragoste. Pentru aceasta este nunta, nu ca să umplem casele de război şi lupte, nu ca să ne ţinem în întărâtări şi certuri, nici să ne răzvrătim unii împotirva altora şi să ne facem traiul de netrăit, ci ca să ne bucurăm de într-ajutorare şi să avem un liman şi loc de scăpare şi mângâiere de relele ce sunt asupră-ne, ca să convorbim cu soţia cu plăcere. Mulţi bogaţi luându-şi femei înstărite şi sporindu-şi avuţia, au pierdut bucuria şi înţele¬gerea, iscând zilnic certuri la masă şi întărâtări. Mulţi săraci luând din cele mai sărmane, se bucură de pace şi cu multă veselie privesc soarele cel văzut. Dar bogaţii, înconjuraţi din toate părţile de desfătare, adesea şi-au rugat moartea din pricina femeilor şi, astfel plecând din viaţa aceasta, nu au avut nici un folos de pe urma bunurilor, de vreme ce nu au sufletul bun. Dar ce nevoie mai este să grăim despre pace şi înţelegere! Căci adesea faptul de a ne lua o soţie mai bogată ne-a spulberat chiar dobândirea bunurilor. Fiindcă atunci când ne dăm toată averea ca dar de nuntă131 şi se întâmplă ca ea să moară neaşteptat, suntem siliţi să lăsăm toată darea în seama socrilor. Şi precum cei care suferă un naufragiu pe mare îşi scapă doar trupul, aşa şi acesta, după multe războiri şi lupte şi defăimări la tribu¬nal, abia de iese cu trupul liber. Şi precum cei nesătui de îmbogăţiri, după ce umplu corabia cu mii de încărcături, punând în ea mai mult decât poate duce o scufundă şi pierd toate, aşa şi aceştia, făcând nunţi mai împovărătoare decât [pot ei duce], crezând adesea că îşi adaugă avere prin soţie, o pierd şi pe cea pe care o au. Şi după cum acolo o scurtă lovitură a valului cufundă corabia, aşa şi aici, venind moartea neaşteptată, o dată cu femeia pierde toate cele ce erau ale lui.

5. AÅŸadar, cugetând la toate acestea, să nu ne uităm la bunuri, ci la blândeÅ£ea felului de trai. ÅŸi la curăţie ÅŸi la întreaga înÅ£elepciune. Căci femeia cu mintea întreagă ÅŸi îngăduitoare ÅŸi cu bună măsură [în toate], chiar dacă este săracă, poate să facă sărăcia mai dorită decât bogăţia. Fiindcă cea stricată ÅŸi destrăbălată ÅŸi certăreaţă, ÅŸi dacă s-ar afla mii de comori într-însa, le risipeÅŸte mai repede ca vântul ÅŸi aduce asupra bărbatului dimpreună cu sărăcia mii de alte rele. Să nu căutăm bogăţia, ci soÅ£ia potrivită cu starea noastră. Mai întâi învaţă care e pricina nunÅ£ii ÅŸi pentru ce a fost ea introdusă în viaÅ£a noastră ÅŸi nu cere nimic mai mult [de la ea]. Care e motivul nunÅ£ii ÅŸi pentru ce a dat-o Dumnezeu? Ascultă-1 pe Pavel, că zice: „Din pricina desfrâului fiecare să-ÅŸi aibă femeia lui” (I Cor 7,2). Nu a zis: „ca să scapi de sărăcie” sau „ca să te înavuÅ£eÅŸti”. Dar ce? Ca să fugim de desfrânare, ca să potolim pofta, ca să trăim împreună în întreaga înÅ£elepciune, ca să bine plăcem lui Dumnezeu, ca să ne fie îndeajuns soÅ£ia proprie. Acesta este darul nunÅ£ii, acesta este rodul ei, acesta câşti¬gul. Nu lăsa pe cele mai mari ca să cauÅ£i cele mai mici. Căci mult mai mică este bogăţia decât întreaga înÅ£elep¬ciune. Doar pentru acest lucru trebuie să ne luăm femeie: ca să fugim de păcat, ca să ne depărtăm de orice desfrânare. Pe aceasta trebuie să se temeluiască orice nuntă: ca să lucrăm împreună la întreaga înÅ£elepciune. Åži se va întâmpla acest lucru dacă ne luăm asemenea mirese, care ne pot aduce multă evlavie132, multă întreagă înÅ£elepciune ÅŸi multă blândeÅ£e. Căci frumuseÅ£ea trupului, când nu se înjugă cu virtutea sufletului, în douăzeci sau treizeci de zile poate să-1 piardă pe bărbat ÅŸi nu merge mai departe cu el, ci, arătându-ÅŸi răutatea, distruge toată dragostea. Iar cele care strălucesc cu frumuseÅ£ea sufletului, cu cât înaintează timpul ÅŸi îşi vădesc prin cercare nobleÅ£ea lor, cu atât produc soÅ£ilor lor dorire mai caldă ÅŸi îşi aprind dinlăuntru dragos¬tea cea pentru ei. Åži dacă se întâmplă aceasta ÅŸi se stator¬niceÅŸte între ei dragostea cea caldă ÅŸi adevărată este alungat orice chip al desfrâului ÅŸi nici un gând de neînfrâ-nare nu mai vine asupra celui ce-ÅŸi iubeÅŸte soÅ£ia, ci rămâne neîncetat în iubirea faţă de ea. Åži prin întreaga înÅ£elepciune [de care femeia dă dovadă] îl atrage [ÅŸi] pe Dumnezeu spre a fi binevoitor ÅŸi conducător al întregii case. AÅŸa ÅŸi-au luat adevăraÅ£ii bărbaÅ£i de odinioară neveste: căutând la nobleÅ£ea sufletului soÅ£iilor ÅŸi nu la bogăţia bunurilor. Åži că acest lucru este adevărat, voi aminti doar exemplul unei singure nunÅ£i. „Şi Avraam era bătrân ÅŸi înaintat în zile – zice Scrip¬tura – ÅŸi i-a zis slugii celei mai bătrâne din casa sa, celei ce chivernisea toate ale lui: Pune mâna ta sub coapsa mea ÅŸi te jur pe Domnul Dumnezeul cerului ÅŸi al pământului să nu iei femeie pentru fiul meu Isaac dintre fiicele cananeenilor cu care eu locuiesc. Ci mergi în pământul unde am fost născut, la neamul meu, ÅŸi de acolo ia soÅ£ie pentru fiul meif (Facere 24, 2-4). Ai văzut virtutea dreptului, câtă grijire a făcut mai dinainte pentru nuntă? Căci nu a chemat femei uÅŸuratice, cum fac cei de azi, nici care au fost măritate înainte, nici din cele mai în vârstă [ca să meargă să aleagă soÅ£ie pentu fiul său], ci pe casnicul său; ÅŸi acestuia i-a încredinÅ£at treaba. Această faptă este cea mai mare dovadă a evlaviei patriarhului: că a însărcinat o astfel de slugă, fiindcă 1-a socotit vrednic pentru a face un asemenea lucru. Apoi [îi spune] să caute o soÅ£ie, nu avută, nici frumoasă, ci cu nobleÅ£e în felul de trai, ÅŸi pentru aceasta îl trimite atâta amar de cale departe de casă. Ai văzut ÅŸi bunăvoinÅ£a slujitorului? Căci nu a zis: „Pentru ce faci aceasta, când sunt atâtea neamuri învecinate cu noi ÅŸi atâtea fiice de oameni bogaÅ£i, însemnaÅ£i ÅŸi cu multă slavă? Tu însă mă trimiÅ£i departe, la oameni necunoscuÅ£i. Cu cine voi vorbi? Cine mă va asculta? Dacă mă vor înÅŸela? Dacă mă vor amăgi, căci nimic nu este mai uÅŸor decât aceasta în situaÅ£ia în care mă voi afla, aceea de străin?” Nimic de acest fel nu a zis, ci, trecându-le pe toate cu vederea, ceea ce este cel mai important a reÅ£inut: să nu zică nimic împotriva aceluia, ci să se arate ascultător ÅŸi să dorească numai acel lucru -care, de altfel, trebuie căutat mai înainte de orice -, să vădească pricepere ÅŸi purtare de grijă [când va merge acolo]. Åži atunci i-a spus stăpânului său: „Dar dacă femeia nu va vrea să vină cu mine, oare îl voi întoarce pe fiul tău în pământul din care tu ai ieÅŸit?” (Facere 24, 5). A zis Avraam: „Să nu întorci pe fiul meu acolo. Domnul Dumnezeul cerului ÅŸi al pământului, Cel Care m-a luat pe mine din casa tatălui meu ÅŸi din pământul în care m-am născut, Cel Care mi-a grăit ÅŸi S-a jurat zicând: Å¢ie îţi voi da pământul acesta ÅŸi seminÅ£iei tale, El însuÅŸi va trimite pe îngerul Său înaintea ta ÅŸi bine te va cârmui pe calea ta” (Facere 24, 7). Ai văzut credinÅ£a bărbatului? Nu a rugat pe prieteni, sau pe rude, nici pe altcineva; ci pe Dumnezeu i L-a dat slugii ca însoÅ£itor ÅŸi împreună-călător. Apoi, vrând să-1 încurajeze pe slujitor, nu a zis simplu: „Dumnezeul cerului ÅŸi al pământului”, ci a adăugat: „Cel Care m-a luat pe mine din casa tatălui meu”. Adu-Å£i aminte – îi zice – cum am bătut atâta cale, cum, lăsând ale noastre, ne-am bucurat mai mult de fericire străină, cum cele cu neputinţă s-au făcut cu putinţă. Åži nu doar aceasta a vrut să-i arate când a zis „Care m-a luat din casa tatălui meu”, ci că îl are pe Dumnezeu datornic. Ne este dator – i-a spus slugii -, căci El însuÅŸi a zis: „Ţie îţi voi da pământul acesta ÅŸi seminÅ£iei tale”. Chiar dacă noi suntem nevrednici, dar El a făcut promisiune. Åži ca s-o ducă la îndeplinire va fi împreună cu tine ÅŸi le va potrivi pe toate bine ÅŸi va duce totul la capăt, pentru care ne ÅŸi rugăm133. Åži, acestea zicând, 1-a trimis pe slujitor.
Apoi, sosind sluga în acel Å£inut, nu s-a dus la vreunul din cei ce locuiau în oraÅŸ, nici nu a vorbit cu oamenii, nu le-a chemat pe femei, ci ia uită-te la el câtă credinţă avea: pe însoÅ£itorul pe Care L-a primit, de Acela s-a Å£inut ÅŸi numai Lui I-a grăit. Åži stând, s-a rugat ÅŸi a zis: „Doamne Dumne¬zeule al domnului meu Avraam, bine călătoreÅŸte cu mine astăzi”. Nu a zis „Doamne Dumnezeul meu”, ci „Doamne Dumnezeule al domnului meu Avraam”. Chiar dacă eu sunt netrebnic ÅŸi de lepădat – zice – îl pun înainte pe stăpânul meu. Căci nu pentru mine, ci pentru el am venit să slujesc. Sfiindu-Te, dar, de virtutea aceluia, fă bine de lucrează împreună cu mine tot ceea ce ai rânduit mai dinainte.

6. Apoi, ca să nu socoteÅŸti că a cerut-o ca ÅŸi pe o obliga¬ţie, ascultă cele ce urmează: „Şi fă milă cu domnul meu Avraam”. Chiar dacă facem mii de fapte bune ÅŸi suntem vrednici să fim izbăviÅ£i prin har ÅŸi să primim aceasta de la iubirea Ta de oameni, nu ne-o da cape o datorie sau obligaÅ£ie. AÅŸadar ce vrea? „Iată, am stat – zice – la izvorul de apă, iar fiicele celor care locuiesc în oraÅŸ ies să scoată apă ÅŸi să fie [soÅ£ie lui Isaac] fecioara căreia eu îi voi zice: Pleacă-ti găleata ta ca să beau, iar ea îmi va răspunde: Bea ÅŸi tu ÅŸi le voi adapă ÅŸi pe cămilele tale, pană se vor sătura. Pe aceasta ai pregătit-o copilului Tău Isaac ÅŸi întru aceasta voi cunoaş¬te că ai făcut milă cu domnul meu Avraam.” Ai văzut înÅ£e¬lepciunea slugii ce fel de semn ÅŸi-a pus? Nu a zis: „Dacă văd pe vreo fată călare pe catâr, sau purtată în car, sau înconjurată de ceată de eunuci, sau având mulÅ£i slujitori, sau frumoasă ori strălucită la chipul trupului, pe aceasta ai pregătit-o fiului Tău”. Dar ce a zis? „Dacă îi voi zice: pleacă-Å£i găleata ca să beau”. Ce faci, omule? O astfel de nevastă de nimic cauÅ£i pentru stăpânul tău? Să poarte găleÅ£i ÅŸi să poată discuta cu tine? Da – zice – căci nu m-a trimis să mă uit la bogăţie, nici la strălucirea neamului, ci să caut nobleÅ£ea sufletului. Adesea multe dintre cele ce poartă găleÅ£i au vir¬tute desăvârÅŸită, iar altele, ÅŸezând în casă, sunt mai rele ÅŸi mai de defăimat decât toate. Dar de unde ÅŸtii că femeia este virtuoasă? Din semnul – zice – pe care ea îl va spune. Åži de unde ÅŸtii că acesta este semnul virtuÅ£ii? Este semn îndestulător ÅŸi fără tăgadă. Căci iubirea de străini este mare semn ÅŸi este dovada deplină [că e virtuoasă].
Ceea ce spune sluga aceasta înseamnă, chiar dacă nu foloseşte aceste cuvinte: Eu caut acea fecioară care este atât de iubitoare de străini încât le oferă toată slujirea de care este în stare. Şi nu oricum caut acest lucru, ci fiindcă sunt dintr-o astfel de casă în care înfloresc mai cu seamă faptele bune ale iubirii de străini. Acest lucru îl caut mai înainte de toate: să iau pentru stăpânii mei pe una ca acelaşi fel de vieţuire. In casa aceea voi intra, care este deschisă străinilor, în care să nu fie război şi lupte şi bărbatul punând înainte ceea ce are, urmând tatălui său, îi primeşte pe străini. Iar fata să fie scumpă la vorbă şi să nu se ţină pe sus nici să se împotrivească, lucru care adesea se întâmplă în multe case. Şi din aceasta vreau să ştiu deja dacă este iubitoare de străini. Căci de aici, [din iubirea de străini], ne vin toate bunătăţile.
AÅŸa l-a dobândit stăpânul meu pe mire. AÅŸa a devenit tată: a jertfit un viÅ£el ÅŸi a primit copilul; a frământat făina ÅŸi Dumnezeu i-a făgăduit că-i va da urmaÅŸi după mulÅ£imea stelelor. AÅŸadar, fiindcă din aceasta au venit în casa noastră toate bunătăţile, acest lucru îl voi căuta mai înainte de toate. Să nu ne uităm la aceasta, că a căutat apă, ci acel lucru să-1 privim cu băgare de seamă: că, fiind un suflet foarte iubitor de străini, nu numai ceea ce a cerut i s-a dat, ci mai mult decât cele pe care le-a cerut i-a fost oferit. Åži a fost – zice – că mai înainte de a isprăvi-el de grăit, iată, Rebecca ieÅŸea; ÅŸi s-a plinit acel cuvânt profetic: „încă grăind tu, iată, Eu stau de faţă” (îs 58, 9). De acest fel sunt rugă¬ciunile adevăraÅ£ilor bărbaÅ£i. Mai înainte de a se împlini, ei sunt încredinÅ£aÅ£i că Dumnezeu le acordă cele cerute. Acum dar, ÅŸi tu, fiindcă urmează să-Å£i iei nevastă, nu fugi la ajutor omenesc, nici către femei ce se îmbogăţeasc din averi străine ÅŸi care caută numai una: cum să dobândească vreun câştig134. Ci aleargă la Dumnezeu. Nu te ruÅŸina ca El să-Å£i fie alegător al miresei. El însuÅŸi a făgăduit ÅŸi a zis: „CăutaÅ£i mai întâi împărăţia Cerurilor ÅŸi toate celelalte vi se vor aduga vouă” (Mt 6, 33). Åži nu zi: „Cum pot să văd pe Dumnezeu ÅŸi cum poate El să-mi răspundă cu vocea ÅŸi să grăiască cu mine la arătare, încât eu, mergând la El, să-L rog aceasta?” Acestea sunt vorbe ale unui suflet necre¬dincios. Căci ÅŸi fără să-Å£i strige în gura mare, pe toate câte vrea le poate rândui Dumnezeu. Asta s-a petrecut ÅŸi în acest caz. Căci nu a auzit [sluga] glas, nici a văzut vreo faţă. Ci, lângă izvor stând, s-a rugat ÅŸi pe dată s-a ÅŸi întâm¬plat [ceea ce a cerut]. „Căci mai înainte de a sfârÅŸi el a grăi – zice – a ieÅŸit Rebecca, fiica lui Batuel, fiul Milcăi, purtând o găleată pe umeri. Iar fecioara era oacheşă la chip nevoie mare ÅŸi era fecioară ÅŸi bărbat nu a cunoscut-o” (Facere 24, 15-16). Ce-mi spui mie de frumuseÅ£ea trupului? Ca să afli de covârÅŸitoarea ei întreagă înÅ£elepciune, ca să-i afli frumuseÅ£ea cea din suflet. Căci minunat lucru este a avea întreaga înÅ£elepciune. Dar cu mult mai minunat când aceasta este împreunată cu frumuseÅ£ea trupului. De aceea, ÅŸi când urma să ne istorisească despre losif ÅŸi despre întrega lui înÅ£elepciune, mai întâi ne pune înainte frumu¬seÅ£ea trupului său, zicând: „Frumos era la înfăţiÅŸare ÅŸi chipeÅŸ la faţă foarte” (Facere 39, 6). Åži când ne spune de întreaga lui înÅ£elepciune arată că frumuseÅ£ea nu 1-a plecat mai înainte spre destrăbălare. Căci nici frumuseÅ£ea*nu este pricină pentru desfrâu ÅŸi lipsa ei nu este defel pricină a întregii înÅ£elepciuni. Căci multe sunt strălucite după înfăţiÅŸarea trupului, dar strălucesc mai mult prin întreaga înÅ£elepciune. Åži iarăşi altele sunt urâte ÅŸi slute, dar mai urâte se fac cu sufletul, întinându-se cu mii de desfrânări. Căci nu firea trupului, ci libera voie [Tcpoatpeaiq] a sufletului este pricina uneia sau alteia. Åži nu pe degeaba a numit-o a doua oară fecioară. Căci zicând: „era fecioară”, a adăugat: „era fecioară ÅŸi bărbat nu a cunoscut-o pe ea”. Fiindcă multe dintre fecioare îşi păzesc trupul nestricat, dar îşi umplu sufletul de multă destrăbălare; fiind machiate, atrag de pretutindeni mii de amorezi ÅŸi întraripează [spre ele] ochii celor mai tineri ÅŸi le sunt acelora piedică ÅŸi groapă de pierzanie. Dar Moise arată că aceasta nu era aÅŸa, ci fecioară era din amândouă punctele de vedere: ÅŸi cu trupul ÅŸi cu sufletul. Căci zice: fecioară era ÅŸi bărbat nu a cunoscut-o. Åži acestea [toate], deÅŸi avea multe pricini ca să fie cunos¬cută de bărbaÅ£i. Mai întâi frumuseÅ£ea trupului, apoi felul ei de a sluji. Căci dacă ar fi ÅŸezut necontenit în iatac, cum fac azi unele fecioare, ÅŸi nu s-ar fi preumblat prin piaţă niciodată, nici ar fi părăsit casa părintească, nu avea atâta laudă că nu a cunoscut-o vreun bărbat. Dar când o vezi ieÅŸind prin piaţă – căci trebuia în fiecare zi să care apă – o dată ÅŸi de două ori, ba ÅŸi de mai multe ori, dar rămânând necunoscută de vreun bărbat, atunci mai cu seamă poÅ£i să-i vezi pricina de laudă. Căci, dacă o fecioară, ieÅŸind de puÅ£ine ori prin piaţă – chiar urâtă să fie ÅŸi slută ÅŸi urmată de multe slujnice – din aceste ieÅŸiri i se vătăma adesea bunul caracter135 al sufletului, ia gândeÅŸte-te la aceasta (care în fiecare zi ieÅŸind de una singură din casa părintească ÅŸi nu mergând simplu în piaţă, ci la izvor după apă ÅŸi silită fiind să se întâlnească cu mulÅ£i alÅ£ii), cum nu este vrednică de mii de minunări, când nici din necontenitele ieÅŸiri, nici din frumuseÅ£ea feÅ£ei, nici din mulÅ£imea celor pe care îi întâl¬nea, nici din altă parte, nicidecum nu ÅŸi-a stricat bunul carac¬ter! Ci a rămas nestricată ÅŸi cu trupul ÅŸi cu sufletul ÅŸi ÅŸi-a păzit mai strict întreaga înÅ£elepciune decât cele ce ÅŸed în cămările muiereÅŸti. Åži s-a arătat pe sine, după cum cere ÅŸi Pavel, când zice: „ca să fie sfântă cu trupul ÅŸi cu duhul” (I Cor 7, 34). Coborându-se la izvor, a umplut găleata de apă ÅŸi s-a ridicat să plece. Iar sluga a alergat în întâmpinarea ei ÅŸi a zis: „Dă-mi să beau puÅ£in din găleata ta”. Iar ea a zis: „Bea, Doamne”. Åži s-a grăbit să ia găleata în mână ÅŸi i-a dat să bea până a încetat să mai bea. Åži a zis: „Şi pe cămilele tale le voi adapă până ce vor bea toate”. Åži s-a grăbit ÅŸi ÅŸi-a deÅŸertat găleata în adăpătoare. Åži a alergat la fântână să scoată ÅŸi să adape toate cămilele.
Mare este iubirea de străini a femeii, mare este în¬treaga ei înÅ£elepciune, ÅŸi pe amândouă acestea le aflăm mai cu seamă ÅŸi din cele ce a făcut ÅŸi din cele ce a spus. Ai văzut cum nici întreaga înÅ£elepciune nu a ÅŸtirbit iubirea de străini, nici iubirea de străini nu a stricat întreaga înÅ£elep¬ciune? Căci nu ea a fost cea dintâi care a alergat, nici nu a vorbit cu bărbatul. Åži acestea arată întreaga înÅ£elepciune. Dar, rugată fiind, nu a refuzat, nici nu a întors spatele; ÅŸi acestea sunt semnele unei mari iubiri de străini ÅŸi iubiri de oameni. Căci, după cum, dacă ar fi alergat prima ÅŸi ar fi grăit ceva celui ce nu i-a zis nimic, ar fi fost semnul obrăzniciei ÅŸi al neruÅŸinării, tot aÅŸa, dacă ar fi refuzat pe cel care o rugase, era semn al cruzimii ÅŸi al lipsei de omenie. Dar acum, ea n-a făcut nici una dintre acestea. Nici din pricina întregii înÅ£elepciuni nu a ÅŸtirbit iubirea de străini, nici din pricina iubirii de străini nu s-a lipsit de lauda întregii înÅ£elepciuni, ci a dat dovadă de fiecare virtute întreagă: prin faptul că nu a deschis discuÅ£ia arătând întreaga ei înÅ£elep¬ciune, iar prin aceea că a oferit ajutor, după ce i-a fost cerut, iubirea negrăită de străini. Åži că era nespus de iubitoare de străini ne arată ÅŸi faptul că nu a dat numai ceea ce i s-a cerut, ci a oferit mai mult decât acestea. Åži chiar dacă apă era ceea ce a dat, acest lucru era cel mai important atunci. Iar pe cei iubitori de străini obiÅŸnuim să-i judecăm nu după bogăţia celor date, ci după puterea cu care le dăruiesc. Fiindcă Dumnezeu 1-a lăudat ÅŸi pe cel care dă un pahar de apă rece; ÅŸi despre cea care a aruncat doi bănuÅ£i a spus că a aruncat mai mult decât toÅ£i, fiindcă toate câte avea atunci le-a aruncat. AÅŸa ÅŸi aceasta, prin acestea a făcut dragoste de străini cu acel nobil om, căci nu avea nimic mai mult ce să-i ofere. Åži nu în zadar a scris „s-a grăbit” ÅŸi „a alergat” ÅŸi toate câte sunt asemenea acestora, ci ca să afli râvna136 cu care a făcut fapta, nu fără voia ei, nici silită, nici cu îngreu-iere, nici cu supărare. Åži că nu puÅ£in lucru este acesta, vedem din aceea că adeseori fiind pe drum ÅŸi oprindu-ne puÅ£in rugăm pe vreunul care are o torţă să o aprindă ÅŸi pe a noastră sau pe vreunul care cară apă să ne stâmpere setea ÅŸi acela nu suferă, ci cu greu o face. Iar aceea nu numai că i-a plecat aceluia găleata, ci ÅŸi cămilele toate le-a adăpat, chinuindu-se atât de mult ÅŸi plinind iubirea de străini cu multă bunătate prin osteneala trupului137. Căci nu numai faptul că a făcut, ci faptul că a făcut cu dispoziÅ£ie râvnitoare arată virtutea ei. Domn îl numeÅŸte pe omul necunoscut ÅŸi pe care atunci îl vede prima dată. Åži precum socrul ei, Avraam, nu a întrebat pe oaspeÅ£i: „cine sunteÅ£i?” ÅŸi „de unde sunteÅ£i?” ÅŸi „unde mergeÅ£i?” ÅŸi „de unde veniÅ£i?”, ci pur ÅŸi simplu a plinit iubirea de străini, aÅŸa ÅŸi ea nu a zis: „cine eÅŸti?” ÅŸi „de unde?” ÅŸi „ce cauÅ£i aici?”, ci a împlinit cu îmbelÅŸugare iubirea de străini ÅŸi a lăsat deoparte toate cele de prisos. Căci ÅŸi cei care vând mărgăritare ÅŸi iau aur, numai un singur lucru caută: cum să câştige de la cei care au bani ÅŸi nu cum să-i iscodească mai mult. Åži aceasta un singur lucru căuta: cum să primească rodul iubirii de străini, cum să primească plata pregătită pentru acest lucru. Căci ÅŸtia acest fapt cu limpezime: că străinul, mai ales, este ruÅŸinat de toÅ£i. De aceea este nevoie [în acest caz] de multă prietenie ÅŸi de întreagă înÅ£elepciune neiscoditoare. Dacă vrem să-1 iscodim ÅŸi să ne interesăm prea mult de el, ÅŸovăie ÅŸi se sfieÅŸte ÅŸi vine fără bucurie. De aceea nici ea nu a făcut acest lucru cu acela ÅŸi nici socrul ei cu străinii, ca să nu piardă răsplata. Ci i-a slujit numai pe drumeÅ£i ÅŸi, dobândind prin ei rodul pe care îl dorea, aÅŸa i-a slobozit138.

7. De aceea atunci chiar îngeri a primit. Dacă ar fî iscodit, i s-ar fi micÅŸorat plata. Iar noi îl admirăm nu fiindcă a primit îngeri, ci tocmai fiindcă neÅŸtiind cine sunt i-a primit. Căci dacă ÅŸtiind cine sunt le slujea, nu făcea nici un lucru minunat, vrednicia celor primiÅ£i obligându-1 ÅŸi pe cel prea împietrit ÅŸi uscat la inimă să devină iubitor de oameni ÅŸi blând. Acesta este însă lucru minunat că, socotind că erau oarecare drumeÅ£i, le-a arătat atâta purtare de grijă. Tot aÅŸa este ÅŸi Rebecca. Nu ÅŸtia cine era, nici pentru ce se afla acolo, nici că a venit s-o peÅ£ească pe ea, ci 1-a socotit un oarecare străin ÅŸi pribeag. De aceea mai mare i-a fost plata pentru iubirea de străini, că pe cel pe care nu-1 cunoÅŸtea nicidecum 1-a primit cu atâta dragoste (evvoia)139, păzindu-ÅŸi în acelaÅŸi timp ÅŸi întreaga înÅ£elep¬ciune. Căci nu în chip urâcios, nici cu obrăznicie, nici de silă, nici îmbufnată nu a făcut aceasta, ci cu sfiala140 cuve¬nită. Căci acest lucru 1-a spus Moise în taină atunci când zice: „Omul a cercetat-o pe ea ÅŸi a păstrat tăcerea să cunoască dacă a îndreptat Domnul bine calea lui” (Facere 24, 21). Ce înseamnă „Omul a cercetat-o pe ea”? I-a cercetat ÅŸi înfăţiÅŸarea exerioară, ÅŸi mersul, ÅŸi uitătura, ÅŸi cuvintele, ÅŸi pe toate le-a cercetat cu de-amănuntul, căutând să afle din miÅŸcările trupului dispoziÅ£ia lăuntrică141 a sufletului. Åži nu s-a mulÅ£umit numai cu acestea, ci a făcut ÅŸi o a doua ispitire. Åži deoarece i-a dat apă să bea, nu s-a oprit la aceasta, ci i-a zis: „A cui fiică eÅŸti, spune-mi, ÅŸi dacă este în casa tatălui tău loc de mas?” Ce răspunde aceea? Fără urmă de răutate ÅŸi cu blândeÅ£e îi spune ÅŸi cine este tatăl ei ÅŸi nu se oţărăşte, zicând: „Tu cine eÅŸti, iscoditorule, ÅŸi căutătorule, ÅŸi întrebătorule, despre casa mea?”. Dar ce îi zice? „Sunt fiica lui Batuel, fiul Milcăi, pe care ea i 1-a născut lui Nahor. Åži paie ÅŸi fân mult sunt la noi ÅŸi loc de mas”. Åži după cum în cazul apei i-a dat mai mult decât a cerut -căci acela a cerut numai să bea, dar ea a promis să adape ÅŸi cămilele ÅŸi le-a ÅŸi adăpat – aÅŸa ÅŸi aici, el a cerut doar un loc, iar ea ÅŸi paie ÅŸi hrană ÅŸi celelalte toate, ÅŸi prin toate acestea 1-a invitat pe el ÅŸi a mers acasă ca să ia plata iubirii de străini. Acestea să le ascultăm nu doar aÅŸa să fie ascultate, fără dispoziÅ£ia de a le lucra, ci, cugetând cu min¬tea în noi înÅŸine ÅŸi comparând lucrarea noastră cu aceste fapte, ne vom da seama cât de mare era virtutea femeii. Noi adesea cu anevoie primim ÅŸi pe cei cunoscuÅ£i ÅŸi pe cei ce se îngrijesc de noi, iar dacă zăbovesc o zi sau două ne îngreuiem la suflet. Iar aceasta pe cel necunoscut ÅŸi străin cu multă râvnire [TcpoGuiiicc] 1-a adus acasă ÅŸi acestea nu numai lui i le-a oferit, ci s-a îngrijit ÅŸi de atâta amar de cămile. După ce a intrat, priveÅŸte ÅŸi aici mai mult priceperea lui. Căci când i-a pus înainte să mănânce pâine, a zis: „nu mănânc până nu voi grăi cuvintele mele”. Ai văzut cât era de treaz ÅŸi de atent? Apoi, după ce i-au îngăduit să vorbeas¬că, să vedem cum a discutat cu ei. Dacă ar fi zis către ei aceste cuvinte – că are un stăpân strălucit ÅŸi vestit, cinstit înaintea tuturor, care se bucură de mare respect în faÅ£a celor din acel Å£inut – chiar dacă ar fi vrut să zică acestea, nu greÅŸea. Căci localnicii 1-au cinstit pe Avraam după rânduială împărătească. Dar nimic din acestea nu a zis, ci, lăsând deoparte toate cele omeneÅŸti, a înfrumuseÅ£at vorba sa pornind de la ajutorul de Sus cel dat lui: „Sluga lui Avraam sunt. Domnul 1-a binecuvântat pe stăpânul meu foarte ÅŸi 1-a înălÅ£at ÅŸi i-a dat lui turme ÅŸi vite ÅŸi aur ÅŸi argint” (Facere 24, 34-35). L-a numit bogat nu ca să-1 arate că este avut, ci ca să vădească faptul că este iubitor de Dumnezeu. Căci nu plecând de la faptul că a dobândit multe a vrut să-1 laude, ci din pricină că le-a primit pe ele de la Dumnezeu. Apoi, vorbind despre mire, a zis: „Şi a născut Sarra, femeia domnului meu, un fiu domnului meu după ce el îmbătrânise” (Facere 24, 36). Aici mi se pare că a ascuns [în aceste vorbe] ÅŸi felul naÅŸterii, arătând că naÅŸterea a fost din pronia lui Dumnezeu cea către acela, ÅŸi nu potrivnică firii. Åži tu acum eÅŸti mire ÅŸi îţi cauÅ£i mireasă! Acestea caută-le mai întâi de celelalte: dacă este iubitoare de Dumnezeu, dacă se bucură de multă bunăvoinţă de Sus. Căci dacă sunt acelea, urmează ÅŸi celelalte. Dar dacă nu sunt acestea, chiar dacă îşi Å£in cu multe asigurări142 cele lumeÅŸti, nu este nici un câştig. Apoi, ca să nu zică [părinÅ£ii Rebeccăi]: „Pentru ce nu a luat una din femeile localnice?” a spus [că Avraam i-a cerut]: „Jură-mi-te că nu vei lua fiului meu femeie din fetele canaanenilor, ci vei merge în casa tatălui meu ÅŸi în neamul meu ÅŸi vei lua femeie fiului meu”. Dar ca să nu părem că îngreuiem urechile voastre povestind toată istoria, să vă spunem sfârÅŸitul ei. Căci după ce a zis cum stătea la izvor, cum a rugat-o pe fată, cum aceea i-a dat mai mult decât îi ceruse, cum Dumnezeu i-a fost mijlocitor, după ce pe toate le-a istorisit în amănunt, a încheiat cuvântul său [cerând-o de soÅ£ie pentru Isaac]. Acestea toate auzindu-le, aceia nu s-au mai îndoit deloc, nici nu ÅŸi-au mai făcut griji, ci, fiindcă Dumnezeu a miÅŸcat sufletul lor spre aceasta, îndată i-au dat fiica. Åži, răspunzând Laban ÅŸi Batuel, au zis: „Porunca aceasta de la Dumnezeu a ieÅŸit. Nu putem, aÅŸadar, să-Å£i grăim împotrivă ceva rău. lat-o pe Rebecca; luându-o, te du; ÅŸi va fi femeie domnului tău, după cum a grăit Domnul” (Facere 24, 50-51). Cine nu se va uimi, cine nu se va mi¬nuna de câte ÅŸi ce fel de opreliÅŸti s-au distrus în scurtă vreme prin ajutorul de Sus? Căci ÅŸi faptul de a fi străin, ÅŸi slugă, ÅŸi necunoscut, ÅŸi multa distanţă a drumului, ÅŸi faptul că nu erau cunoscuÅ£i Rebeccăi nici socrul, nici mirele, nici altul din cei ce se cuveneau să-i fie prezentaÅ£i, fiecare dintre acestea, luat separat, era de ajuns să oprească nunta. Dar nici unul dintre ele nu a oprit-o, ci toate acestea au fost depăşite cu bine ÅŸi, ca ÅŸi unui cunoscut ÅŸi vecin, ca ÅŸi unu¬ia cu care ar fi trăit împreună din prima zi, aÅŸa i-au încre¬dinÅ£at mireasa, încrezându-se în el. Pricina? Dumnezeu era la mijloc! Åži, după cum când vrem să facem ceva fără El, chiar dacă ar fi uÅŸor de făcut, aflăm poticneli ÅŸi piedici ÅŸi mii de alte nepotriviri în ele, tot aÅŸa, când este El de faţă ÅŸi le potriveÅŸte, chiar dacă ar fi problemele mai încurcate decât toate, devin toate uÅŸor de rezolvat. Prin urmare nimic, nici să nu facem, nici să grăim mai înainte de a chema pe Dumnezeu ÅŸi de a-L ruga să le adune El în mâinile noastre [ÅŸi să le rezolve] pe toate, după cum ÅŸi această slugă a făcut. 8. Dar să ne uităm, după ce a luat-o, în ce mod a săvârÅŸit nunta. Oare a luat cu sine Å£imbale ÅŸi surle ÅŸi dansuri ÅŸi timpane ÅŸi fluiere ÅŸi alte închipuiri [ÅŸi manifestări deÅŸarte]? Nimic din toate acestea! Ci, luând-o doar pe ea, aÅŸa s-a dus, având cu sine pe îngerul ce mergea alături de ea ÅŸi îi însoÅ£ea pe drum, pe care stăpânul lui L-a implorat pe Dumnezeu să-1 trimită împreună cu slujitorul, când acesta a plecat de acasă. Åži s-a dus mireasa fără să audă ea fluiere ÅŸi chitări ÅŸi nimic din celelalte de acest fel, dar având pe capul ei mii de binecuvântări din partea lui Dumnezeu ÅŸi cunună mai strălucită decât orice diademă împărătească. Åži s-a dus nu înveÅŸmântată în haine aurite, ci în întreaga înÅ£elepciune ÅŸi evlavie, în iubirea de străini ÅŸi în toată cealaltă virtute. S-a dus nu în trăsură acoperită, nici cu altă închipuire deÅŸartă de acest fel, ci ÅŸezând pe cămilă143. Căci dimpreună cu virtutea care era în suflet, ÅŸi trupurile fecioarelor din vechime se împărtăşeau de multă vigoare144. Căci nu aÅŸa le-au crescut maicile lor, ca pe cele de acum, cu băi dese, cu alifii binemirositoare, cu încon¬deieri ale ochilor ÅŸi farduri, în haine moi ori stricându-le în alte mii de chipuri, făcându-le mai molatice decât se cuvine, ci atunci le creÅŸteau în toată severitatea145. Pentru aceea ÅŸi prospeÅ£imea trupului lor era foarte înfloritoare ÅŸi nobilă, fiindcă era naturală, nu artificială ori îngrijită [prin metode cosmetice]. De aceea se ÅŸi bucurau de o sănătate curată ÅŸi frumuseÅ£ea lor era nemeÅŸteÅŸugită ÅŸi nici o slăbiciune nu le împovăra trupul, ci orice moleÅŸeală era lepădată de la ele. Căci ostenelile ÅŸi chinuirile ÅŸi a lucra toate cu mâna ta pierd toată moleÅŸeală ÅŸi asigură întru totul vlaga cea bună ÅŸi sănătatea [trupului]. De aceea erau ÅŸi mai dorite de bărbaÅ£i ÅŸi mai mult iubite. Dar nu numai trupul, ci ÅŸi sufletul devine prin lucrarea acestora mai bun ÅŸi având mai multă întreagă înÅ£elepciune146. Åžezând pe cămilă ÅŸi ajungând în Å£inutul [lui Avraam], mai înainte de a se apropia [de casă] ÅŸi-a ridicat ochii ÅŸi 1-a văzut pe Isaac ÅŸi a coborât de pe cămilă. Ai văzut tărie? Ai văzut suflet nobil? A coborât de pe cămilă! AÅŸa era de mare tăria acelor fecioare: împreunată cu întreaga înÅ£elepciune. Åži a zis slugii: „Cine este omul acela care umblă pe câmp?” Åži a zis sluga: „Domnul meu” (Facere 24, 65). Atunci, luându-ÅŸi năframa, s-a acoperit. Ai văzut întreaga ei înÅ£elepciune mărturisită în toate chipurile, cât era de sfioasă ÅŸi cu bun simÅ£? „Şi a luat-o Isaac, ÅŸi i-a fost lui femeie ÅŸi a iubit-o ÅŸi s-a mângâiat pentru Sarra, mama sa” (Facere 24, 67). Nu pe degeaba s-au spus acestea – „că a iubit-o ÅŸi s-a mângâiat pentru Sarra, mama sa” -, ci ca să afli pricinile dragostei lui Isaac, căci pe acestea femeia le avea de la casa părintească. Căci cine nu ar iubi pe una ca aceasta, având atâta întreagă înÅ£elep¬ciune, atâta cuminÅ£enie, atâta iubire de străini ÅŸi iubire de oameni ÅŸi blândeÅ£e, ÅŸi bărbăţie în suflet ÅŸi vigoare în trup? Acestea le-am zis nu ca să le ascultaÅ£i doar, nici ca, ascultându-le, doar să vă ruÅŸinaÅ£i, ci ca să le ÅŸi râvniÅ£i. Voi, taÅ£ilor, urmaÅ£i purtarea de grijă ce a arătat-o patriarhul spre a lua o femeie fără ifose [pentru fiul său], necăutând el averile ei, nici strălucirea neamului, nici frumuseÅ£ea trupului ÅŸi nimic altceva [de acest fel], ci numai nobleÅ£ea sufletului. Iar voi, mamelor, aÅŸa să vă creÅŸteÅ£i fiicele! Voi, viitorilor miri, luaÅ£i-vă soÅ£ii cu multă cuminÅ£enie, fără dansuri ÅŸi râsete ÅŸi cuvinte ruÅŸinoase ÅŸi trâmbiÅ£e ÅŸi fluiere ÅŸi manifestări diavoleÅŸti ÅŸi toate celelalte de acest fel, ci rugându-L pururea pe Dumnezeu să fie mijlocitor al tuturor celor ce trebuie făcute în acest caz. Căci dacă astfel vom rândui cele ale noastre, nu vor fi niciodată divorÅ£uri, nici pricini de adulter, nici motive de gelozie, nici lupte, nici certuri ÅŸi ne vom bucura de multă pace ÅŸi multă înÅ£elegere [oiiovoux]. Dacă este acest lucru, ÅŸi celelalte virtuÅ£i vor urma întru totul. Căci după cum dacă femeia se răzvrăteÅŸte împotriva bărbatului nimic sănătos nu va fi în casă, chiar dacă toate celelalte lucruri merg strună, tot aÅŸa ÅŸi dacă ea este în acelaÅŸi gând cu el ÅŸi împăciuitoare, nu va fi nimic neplăcut, chiar dacă se vor ivi mii de necazuri în fiecare zi. Åži dacă aÅŸa se fac nunÅ£ile, atunci vom putea ÅŸi pe copii cu mare uÅŸurinţă să-i ducem spre virtute. Căci când mama este astfel împodobită cu multă cuminÅ£enie ÅŸi cu întreaga înÅ£elepciune ÅŸi cu toată virtutea, va putea să-1 Å£ină pe bărbat lângă ea ÅŸi să-1 aibă [cu totul al ei] prin dorirea [ce i-o insuflă] pentru ea. Åži Å£inându-1 pe el cu sine, îl va avea ca ajutor plin de râvnă pentru îngrijirea copiilor ÅŸi aÅŸa îl va atrage ÅŸi pe Dumnezeu spre a le purta de grijă. Iar el, sârguindu-se împreună [cu soÅ£ia] pentru bunul mers al casei ÅŸi educând prin asceză sufletele copiilor, nimic neplăcut nu se va întâmpla mai departe, ci ÅŸi cele ale casei bine se vor rândui, căci în bună rânduială se vor afla ÅŸi chivernisitorii lor147. Åži, în acest chip, o dată cu casa, fiecare va putea împreună cu femeia lui ÅŸi cu copiii, ÅŸi slugile, să treacă în siguranţă timpul vieÅ£ii de aici ÅŸi să intre în împărăţia Cerurilor. De care fie ca noi toÅ£i să avem parte cu harul ÅŸi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatălui slavă ÅŸi putere, împreună ÅŸi Sfântului ÅŸi de viaţă Făcătorului Duh, acum ÅŸi pururea ÅŸi în vecii vecilor. Amin.

82 Cuvântul de învăţătură din precedenta Liturghie a fost dat de Maxim, căruia i se şi adresează lauda din prima parte a acestei omilii.
83 Credem că este de prisos să mai comentăm nivelul la care se predica în Antiohia secolului al I V-lea. O predică bună nu este una care uimeşte pe ascultători prin subtilitatea şi bogăţia informaţiilor (deşi de multe ori acestea pot fi foarte folositoare), ci una care reuşeşte să sape adânc în inima ascultătorilor şi să pună acolo seminţele dumnezeieşti (a se vedea începutul paragrafului). Dar puterea de a intra adânc în brazdele sufletului este dată de vieţuirea celui care vorbeşte şi de măsura în care Hristos trăieşte în el.
84  desemnează atât pe cel molatec, cu carcter slab şi nestatornic, cât şi pe cel plin de mândrie, de prejudecăţi, cu nasul pe sus.
85 Bine ar fi să nu mai judecăm pe unii preoţi că ţin predici plictisitoare (faţă de alte timpuri avem acum mii de cărţi folositoare). Chiar dacă ar repeta monoton şi ar repovesti doar pericopa evanghelică ar fi deajuns să scoată în sufletele noastre noi înţelesuri. Căci cel duhovnicesc chiar dacă ar citi de mii de ori Scriptura nu s-ar sătura şi nu ar ajunge la capătul înţelesurilor ei. Dovadă este spre exemplu cazul Sfântului Serafim de Sarov care în fiecare zi, de luni până joi, citea una din cele patru evanghelii, şi doar el poate şti ce bucurii a trăit cugetându-le. Aceasta nu înseamnă să ne complăcem într-o situaţie deplorabilă din punct de vedere catehetic. Dar mult mai importantă este dispoziţia şi atenţia sinceră cu care mergem la Biserică.
86 Iată poziţia Sfântului faţă de plecăciunile şi laudele gratuite, în Biserică ar trebui să fim realişti şi sinceri: ce e de lăudat s-o facem cu bucurie, iar ce este poleială să înlăturăm cu smerenie şi rugăciune, în cazul de faţă este remarcabilă fineţea duhovnicească a celui cu gură de aur: îi laudă pentru că s-au smerit şi au arătat sincer că unii sunt în greşeală, iar alţii că îi compătimesc pe primii, demonstrând astfel că îl doresc mai mult pe Hristos decât păcatul. Lauda Sfântului nu este un act de politeţe, ceea ce le şi argumentează imediat mai jos.
87 Predicatorul se cuvine să fie foarte atent la reacţiile celor ce-1 ascultă.
88 Literal: schimbare a minţii care nu mai are nevoie la rândul ei de altă pocăinţă.
89 Literal: mai sigur. A simţit mai multă asigurare că va dobândi cele din veacul viitor.
90  Pronoia înseamnă şi preocupare, prevedere, grijă delicată mai dinainte pregătită.
91 Astăzi nu mai avem nici măcar acel minim discernământ, căci privind reclamele fără o minte trează, nu mai cercetăm riguros producătorul şi produsul, ci ne lăsăm atraşi de ce ni se spune în spotul publicitar.
92 Literal: libera voinţă
93  ale creştinilor
94 din viaţa veşnică
95cele ale sufletului
96 Imaginea este aceea a unei răni care pare vindecată, dar ascunde în ea puroiul, inducând în eroare pe cei ce o privesc.
97. Imaginea este a doi oameni care merg împreună, în aceeaşi cadenţă bine ritmată, fără dezacord în felul de a păşi.
98 Biserica. Dar şi soţia ca roabă a lui Hristos şi ca mădular al Bisericii.
99 Literal: i-a schimbat ritmul de vieÅ£uire, de la unul agitat, specific păcatului, la unul plin de pacea lui Hristos. La fel, faptul că suntem ai lui Hristos se reflectă în ritmul nostru de vieÅ£uire, ce se reflectă, la rândul lui, în toate actele ÅŸi gândurile ce le avem. Această schimbare a ritmului de vieÅ£uire Å£ine de harul care penetrează ÅŸi schimbă în chip real firea omului (în cazul de faţă, schimbă firea unuia din soÅ£i) ÅŸi nu de autoeducaÅ£ie ori propria nevoinţă, deÅŸi fără aceasta din urmă nici harul nu va lucra. Un lucru demn de notat ÅŸi de adâncit este acela că acest verb este folosit, tot de Sfântul Ioan Gură de Aur, când vorbeÅŸte de prefacerea cinstitelor daruri în Trupul ÅŸi Sângele lui Hristos. Redăm textul: „Căci nu omul este cel ce face ca darurile puse înainte să devină Trupul ÅŸi Sângele lui Hristos. Preotul stă numai ÅŸi împlineÅŸte formula ÅŸi aduce rugăciunea [ însă harul ÅŸi puterea lui Dumnezeu sunt cele care lucrează toate. Acesta este, zice [preotul], Trupul Meu. Acest cuvânt preface [ ] darurile puse înainte” (PG 49, 389-390). Este limpede că în acest caz toate sfintele taine sunt legate de transformarea omului din trupesc în om duhovnicesc ÅŸi că în afara Euharistiei e greu de conceput cum s-ar realiza înduhovnicirea omului. Credem că este limpede ÅŸi că oricare creÅŸtini căsătoriÅ£i nu se vor putea îndumnezei fără o participare conÅŸtientă ÅŸi simÅ£ită la Sfânta Liturghie, de bună seamă cerându-se ÅŸi din partea noastră cooperarea deplină.
100 Etimologic [ ]  înseamnă: locuieşte în pace împreună cu ea, în acelaşi loc.
101  acelaşi verb ca şi la nota 73
102  Când suntem în contact cu altă persoană ritmurile noastre de vieţuire suferă influenţe reciproce. Cel care este mai puternic are cea mai intensă acţiune asupra schimbării celuilalt. Trebuie să fim conştienţi că pentru a putea schimba un om cu un ritm agitat e nevoie ca noi să avem o trăire plină de blândeţe, dar această trăire să fie mult mai puternică decât în celălalt. Şi poate fi astfel, căci adevăratul creştin nu lucrează cu puterea sa, ci cu a lui Hristos, Cel Ce a biruit lumea. Prin urmare, toată problema se reduce la cât de adânc vieţuieşte creştinul în Hristos şi nu la greşelile celuilalt.
103 Omul care trăieÅŸte în noi înainte de Hristos este produsul 3ăcatelor săvârÅŸite ÅŸi a urmărilor moÅŸtenite de la părinÅ£i. Ceea ce noi lumim personalitate, caracter etc., ar trebui să fim conÅŸtienÅ£i că sunt loar accidente ale firii noastre alterate. Când Hristos intră cu adevărat i în mod simÅ£it în om, el nu se mai supune canoanelor psihologiei care se ocupă cu ceea ce apostolul Pavel numeÅŸte în Epistola a doua către Corinteni – cap 2 ÅŸi 3 – „omul trupesc” ÅŸi „omul sufletesc”), ci legilor duhovniceÅŸti ÅŸi devine om duhovnicesc. Cât suntem încă din primele două categorii ne putem ajuta ÅŸi de psihologie, psihanaliză etc., dar să nu credem că ele sunt într-adevăr eficiente ÅŸi oferă soluÅ£ii reale. ViaÅ£a în Hristos este una a Duhului ce se revarsă prin Sfintele Taine ÅŸi Sfintele virtuÅ£i, cum spune părintele Iustin Popovici.
104 Nu obţinută prin lucruri adăugate: retuşuri cosmetice, operaţii estetice etc.
105 ObservaÅ£ia este perfect valabilă ÅŸi în alte cazuri: spre exemplu, de multe ori facem orice ca să prelungim cuiva viaÅ£a – fără să încercăm să aflăm dacă este ÅŸi voia lui Dumnezeu aceasta – decât să ne îngrijim a-1 pregăti pentru moarte ÅŸi a lăsa lucrurile mai mult în purtarea de grijă de Sus. Aceasta nu este o invitaÅ£ie la a renunÅ£a la medicină, ci de a schimba planul priorităţilor.
106 Termenii greceşti oferă o imagine: este ca o persoană care umblă de colo colo, se abate în toate părţile şi nu are un ritm al mersului şi care în cele din urmă, dându-şi seama de agitaţia în care se află, îşi impune să meargă în ritm constant şi liniştit.
107  femeia
108 Este vorba de cei care s-au căsătorit.
109 Relaţia dintre bărbat şi femeie este alimentată din cea dintre Hristos şi Biserică. Euharistia şi botezul ar trebui să constituie începutul, mijlocul şi sfârşitul relaţiei celor doi, barometrul care reglează vieţuirea în familie sub toate aspectele ei, fapt aproape ignorat în căsătoriile din ziua de azi. Cum se arată în propoziţiile următoare, puterea dragostei dintre cei căsătoriţi este dată de tăria legăturii dintre Hristos şi Biserică.
110 Cu iubire 1-am tradus pe [ ]. Acesta este un termen folosit în magia erotică pentru a desemna acÅ£iunea magică prin care două persoane sunt foarte strâns legate una de alta. Pavel, meÅŸteÅŸugind iscusit din legea dumnezeiască ÅŸi omenească un „filtru”, îi leagă printr-o unire de nedespărÅ£it pe cei căsătoriÅ£i. După cum se observă, PărinÅ£ii au încercat să sacralizeze limbajul pervertit al epocii lor ÅŸi nu s-au dat în lături de a sfinÅ£i mai toate cuvintele prin harul Duhului. Åži acesta este un aspect a sfinÅ£irii a toată creaÅ£ia ÅŸi de a o pune în legătură intimă cu Dumnnezeu. Spre exemplu, Teodoret, povestind vieÅ£ile pustnicilor din Siria, nu se sfieÅŸte să folosească cuvinte din limbajul hetairelor sau al confreriilor dionisiace pentru a desemna realităţi pur duhovniceÅŸti trăite de marii părinÅ£i, plini de dragostea dumnezeiască.
1’l înÅ£elesul ambilor termeni ce desemnează iubirea se leagă de [ ]
112 Când cei doi se întâlnesc.
113 (cu acest verb are legătură şi termenul de conştiinţă , în sens etimologic de împreună-vedere ori cunoaştere, nu de ştiinţă de unul singur). Sfântul Pavel avea confirmată înlăuntrul său această realitate de către Duhul Sfânt.
114 Se pare că Sfântul Ioan leagă căsătoria de o taină a firii, dar cu împreună-lucrarea lui Dumnezeu şi nu de ceea ce noi numim în sens juridic Taina căsătoriei. E drept că doar în Biserică ea poate fi pe deplin trăită (căci plenitudinea ei este legată de împărtăşirea cu Hristos), dar acest lucru nu exclude că Dumnezeu nu participă tainic cu harul Său şi în căsătoriile sincere ale necreştinilor.
115 A rămas uimit când şi-a dat seama că este o realitate analoagă.
116 Că ar fi trecut dintr-o stare în alta, în cea nouă nemaiavând ceva comun cu cea dinainte.
117  Taina este legată ÅŸi de întruparea Mântuitorului, dar ÅŸi de’ realitatea căsătoriei.
118 Nunta este model al întrupării lui Hristos. Prin urmare, singura şansă de a o înţelege pe deplin este comuniunea cu Hristos-Mirele prin Biserică-Mireasa, adică de a intra prin experienţă în taina legăturii dintre Hristos şi Biserică.
119 Cei doi sunt părtaşi aceleaiaşi vieţuiri, care este viaţa în Hristos.
120 După cum rezultă din acest text, femeia nu este înlăturată din viaÅ£a publică, căci ea este menită să-ÅŸi ajute soÅ£ul în casă ÅŸi în „toate celelalte”. Ceea ce diferă este modul de participare, deci este vorba de o diferenţă în modul de participare, nu în participarea efectivă. Ca exemplu negativ putem da faptul că uneori la perÅŸi (ca de altfel de multe ori ÅŸi în BizanÅ£) adevărata cârmuire a imperiului se făcea din serai, de către soÅ£iile favorite ale regelui, acesta fiind doar un instrument al poftelor soÅ£iilor. Ca exemplu pozitiv, sugerăm a se medita asupra capitolului 31 din Pildele lui Solomon.
121 Literal: să stea în fruntea casei. La romani, Domina (de unde avem actualul „doamnă”) era soÅ£ia stăpânului casei ÅŸi se bucura de mare cinste. Apelativul Maicii Domnului în tradiÅ£ia latină este Domina, ca una ce este „mai cinstită decât heruvimii ÅŸi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. Åži ceea ce este mai surprinzător, cinstea aceasta a dobândit-o fiindcă era smerită în adevăratul înÅ£eles al cuvântului, căci ea însăşi spune că „a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; mărire mi-a făcut Cel Puternic ÅŸi Sfânt e numele Lui” (Le l, 48-49).
122 Locul unde se dezbăteau probleme culturale, economice, publice etc. A se vedea spre exemplu unul din rolurile pieţei în descrirea vizitei lui Pavel la Atena, când a vorbit în Areopag.
123 Literal „din senat”. Locul unde se făceau sfatuiri obÅŸteÅŸti.
124  Ceea ce este de cugetat e faptul că azi femeile poftesc fără discernământ să conducă o societate de tip patriarhal ÅŸi nu să-ÅŸi descopere vocaÅ£ia proprie prin care ar putea ajuta mult mai mult pe bărbaÅ£i să dărâme sistemul social – greÅŸit din multe puncte de vedere – construit chiar de ei.
125  După cum se observă, Sfântul Ioan prezintă sfera de acÅ£iune a bărbatului în paralelism strict cu cea a femeii, referindu-se la aceeaÅŸi capacitate naturală. Femeia îşi exercită capacităţile de guvernare asupra copiilor, bărbatul asupra treburilor obÅŸteÅŸti. Nu există diferenţă între raÅ£iunile celor două tipuri de cârmuire, ci doar între modurile lor de manifestare. Iar în ascetică (adică în efortul nostru de a ajunge de la chip la asemănare, singurul lucru cu adevărat important în viaÅ£a aceasta) nu contează chipul sub care se lucrează o virtute (care Å£ine de personalitatea fiecăruia), ci în ce măsură ea activează toate potentele chipului spre a ajunge asemenea în cele din urmă cu Hristos. Prin urmare, pentru o lume neduhovnicească (despre una desacralizată nici nu mai încape vorba) contează aspectul exterior al lucrurilor (ÅŸi de aici ÅŸi aparenta inegalitate între bărbat ÅŸi femeie), pentru cea duhovnicească esenÅ£ialul este descoperirea raÅ£iunilor sădite în ele de Dumnezeu. Păcatul -în sensul lui ontolgic de abatere a puterilor fireÅŸti de la scopul pentru care au fost create de Dumnezeu – este cel care aduce inegalităţile (nu ierarhiile, care Å£in de diversitatea creaÅ£iei ÅŸi nu de raporturi juridice de subordonare).
126 Dorinţei lui Dumnezeu de a le da oamenilor cinste.
127 Locul cuvenit fiecăruia, care să nu producă inegalităţi nepermise, de tip structural.
128 Omul, în viziunea PărinÅ£ilor, este un aristocrat, ÅŸi nu se cuvine ca prin fapte înjositoare, nedemne de statutul său, să se coboare la treapta comportamentului vulgar ÅŸi nemanierat (de bună seamă acestea se referă la cele duhovniceÅŸti ÅŸi nu la feluritele convenÅ£ii omeneÅŸti prin care suntem sau nu consideraÅ£i mondeni, deÅŸi aceste două sfere de existenţă nu se exclud. Un om duhovnicesc niciodată nu bruschează prin vulgaritatea comportamentului, căci „dragostea nu se poartă cu necuviinţă”, spune Sfântul Pavel în I Corinteni, cap. 13).
129 voia este starea când cei doi au aceeaÅŸi minte, acelaÅŸi mod de a cugeta, lucru ce nu se poate dobândi decât dacă avem „mintea lui Hristos”.
130  Bogăţia se poate referi şi la calităţile persoanei, şi practic se întâmplă aceeaşi greşeală când ne căsătorim pentru calităţile celuilalt, despărţindu-le de persoana lui (spre exemplu, ne place vocea unei persoane, faptul că ştie să picteze, frumuseţea corporală etc.). Calităţile nu se pot da la o parte, căci fac parte din personalitatea aceluia, dar nu ele sunt esenţialul, ci în ce măsură ele sunt dăruite lui Hristos şi în ce măsură locuieşte Hristos în acela.
131 Este vorba despre darurile pe care le dădea mirele socrilor.
132 este starea vânătorului care stă la pândă şi a străjerului ce priveghează pe meterez. Este trezvia maximă, ce nu are nimic de a face cu sentimentalismul gratuit, dar în acelaşi timp nici cu atenţia rece de tip intelectualist, căci trezvia duhovnicească nu este străină de inima iubitoare şi jertfelnică.
134 Poate fi vorba de vrăjitoare, descântătoare, tot felul de babe. Dar ajutorul omenesc (doar omenesc) poate fi ÅŸi cel dobândit din consultaÅ£ii la specialiÅŸti în psihologie, planning familal etc, care adeseori (ÅŸi tarifurile practicate azi dau mărturie de acest lucru) caută slava proprie ÅŸi înavuÅ£irea. Oare unde este hipocraticul „nu voi cere de la nimeni nimic pentru vindecări” ÅŸi buna conÅŸtiinţă pe care aceÅŸtia o promit la jurământul făcut ÅŸi care le conferă demnitatea de a fi colucrători ai binefacerilor lui Dumnezeu? Åži Biserica are sfinÅ£i tămăduitori, doctori fără de arginÅ£i. Oare aceÅŸtia căutau propriul renume ÅŸi îmbogăţire sau folosul omului, luându-L ca împreună-lucrător pe Duhul Sfânt? Desigur, credem că sunt ÅŸi astăzi mulÅ£i vrednici urmaÅŸi ai doctorului Alexis Carrel sau ai savantului Paulescu.
135 Despre [ ] (caracterul lăuntric al sufletului), care se dobândeÅŸte prin educaÅ£ia primită de mic copil – vezi Platon, Republica, partea a Il-a, cartea a IlI-a, 398-401.
136 Dispoziţia lăuntrică de a se jertfi; ea este dobândită mai înainte de a face fapta, iar aceasta din urmă probează doar adevărul sau falsitatea dispoziţiei lăuntrice.
137 Ceea ce se străduia ea să simtă străinul era doar dulceaţa şi bunătatea ei, nu şi osteneala pe care o făcea, ca nu cumva să-1 facă să se simtă dator.
138 Important nu este ce dăm noi aproapelui, după valorile şi părerile noastre, ci ca noi să ne facem unelte ale voii dumnezeieşti pentru aproapele nostru. Important este ca prin noi aproapele să simtă dragostea lui Dumnezeu. Or, pentru a deveni unelte ale dragostei, ni s-a poruncit să ţinem aşezămintele lui Hristos şi nu să judecăm starea aproapelui, fapt ce ţine de Dumnezeu şi de cei duhovniceşti, rânduiţi de El pentru acest lucru, în cazul lui Avraam, roadă era harul Duhului Sfânt, concretizat în dragostea de oameni, dar darul dumnezeiesc întrece toate aşteptările: Sara rămâne însărcinată.
139 Literal: bună dispoziţie a minţii.
140  Respectul, demnitatea conferită celuilat, dar şi sieşi, căci împlinea o poruncă dumnezeiască spre slava Celui Cea dat-o.
141 ..: care este constanta sufletului său, adâncul cel adevărat al ei şi nu superficialitatea care adeseori înşală, dacă nu există o privire şi cercetare duhovnicească a subiectului în cauză.
142 Azi aceste lucruri sunt aceleaÅŸi ca ÅŸi pe acea vreme, doar forma s-a schimbat: bani în bancă, asigurări la tot felul de asociaÅ£ii de asigurări, investiÅ£ii pentru, chipurile, „zile negre”. Oare nu spune psalmistul: „îmbătrânit-am, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaÅŸii lui cerÅŸind pâine” (Ps 36,25)? Iar Mântuitorul porunceÅŸte să nu ne îngrijim de ziua de mâine. Probleme nu sunt aceste mijloace în sine, ci faptul că ne încredem în ele mai mult decât în Dumnezeu.
143 E uÅŸor de găsit corespondenÅ£a de azi: haină aurită – garderobă sofisticată de nuntă; trăsură acoperită – maÅŸină ultimul tip; surle ÅŸi fluiere – Dj ÅŸi staÅ£ii de amplificare etc.
144  Bună dispoziţie a trupului, sub raport anatomic şi fiziologic. Azi se caută foarte mult acest lucru, dar după observaţia adâncă a Sfântului, singura cale de a o dobândi este starea virtuoasă a sufletului. Mai mult, această dispoziţie nu este un scop, ci doar urmarea firească a virtuţii ce se lucrează în sufletul credincios.
145 A nu se înţelege în sensul lipsei de dragoste. Această severitate era îndreptată tocmai împotriva a ceea ce noi credem azi că este dragoste maternă sau paternă, fiind de fapt un cumplit răsfăţ care strică sufletele copiilor. A se vedea educaţia pe care a primit-o Sfântul Serafim de Sarov sau Sfântul Siluan ori, din spaţiul catolic, parohul de Ars, Don Bosco, sau Sfânta Tereza de Lisieux.
146 De remarcat că ÅŸi astăzi femeia sportivă, practicând jogging, aerobic etc., apare mult mai sexy în ochii bărbaÅ£ilor. Aceasta este un fapt al firii omeneÅŸti, ceea ce ÅŸi Sfântul Ioan Gură de Aur certifică, urmând experienÅ£ei antice în educarea tinerilor. Problema este în scopul pentru care se fac ostenelile. Dacă finalitatea lor este duhovnicească sau nu se vădeÅŸte din observarea lăuntrică a scopului pentru care le facem: să slujim altora prin ele, ori egoismului propriu. Spre exemplu, unei fete sau unui băiat îi este greu să care provizii pentru o asociaÅ£ie filantropică dacă drumul este lung ÅŸi bagajele grele – ÅŸi aceasta nu se face în fiecare zi -, dar să alerge o oră în fiecare zi sau să „tragă la fiare” în sala de culturism nu este de nesuportat, căci acestea menÅ£in tonusul trupului, care trebuie afiÅŸat spre a fi admirat ÅŸi dorit de cei din jur. Åžtim, poate părea demodat ÅŸi semn de habotnicie, dar dacă avem prea multă energie, aceasta se va „potoli” dacă vom încerca să facem câteva zeci de metanii după putere, respectând indicaÅ£iile SfinÅ£ilor PărinÅ£i în executarea lor ÅŸi nu mândrindu-ne cu numărul lor.
147 Este absolut necesară conlucrarea soţilor şi părinţilor cu Dumnezeu în cele mai mici detalii ale vieţii lor particulare şi publice.