PREDICA a I-a despre statui

din „Predicile despre statui”

PREDICA a I-a

Å¢INUTÄ‚ ÃŽN ANTIOHIA, ÃŽN „BISERICA VECHE”, CÂND ERA PREOT, ASUPRA VERSETULUI ACELA AL APOSTOLULUI (I TIM. 5, 23): SÄ‚ TE FOLOSEÅžTI DE PUÅ¢IN VIN DIN PRICINA STOMACULUI TÄ‚U ÅžI A BETEÅžUGURILOR TALE
 

Câteva zile înainte de răscoală, ce are loc la 26 Februarie 387

1. AÅ£i auzit glasul apostolic, goarna cerească, lyra spirituală? Căci ca ÅŸi o goarnă, ea, răsunând cumplit ÅŸi războinic, înspăimântă pe duÅŸmani, iar sufletele descurajate alor săi le înaltă ÅŸi, umplând de o mare încredere pe acei cari o ascultă îi face să fie nebiruiÅ£i de diavol; ÅŸi iarăşi ca o lyră bucurându-i cu multă desfătare, aÅ£ipeÅŸte bolile cugetărilor deÅŸarte ÅŸi odată cu plăcerea ne aduce un mare folos. L-aÅ£i auzit astăzi vorbind cu Timotei despre multe lucruri trebuincioase. Căci i-a scris despre hirotonisiÅ£i zicând: (I Tim, 5, 22). „Să nu pui asupra nimănui mâinile în pripă, ÅŸi să nu te împărtăşeÅŸti de păcate străine”. Åži arată primejdia de nesuferit a unei asemenea nelegiuiri, dovedind că unii pentru  relele săvârÅŸite de alÅ£ii,  vor răbda pedeapsa împreună cu aceia înÅŸiÅŸi, pentru că  prin hirotonisire le dau putinÅ£a de a păcătui. Åži apoi zice iarăşi:   „FoloseÅŸte-te de puÅ£in vin din pricina stomacului tău ÅŸi a deselor tale slăbiciuni” ÅŸi ne-a vorbit azi de supunerea slugilor,  de sminteala zgârciÅ£ilor, de trufia bogaÅ£ilor ÅŸi de multe altele. Åži fiindcă nu putem să stăruim asupra tuturor, ce vreÅ£i mai în deosebi să alegem din cele pomenite de el, spre a vorbi dragostei voastre? Căci ca ÅŸi într’o livadă văd multe ÅŸi felurite flori ale citirii, o mulÅ£ime de trandafiri, mulÅ£i toporaÅŸi ÅŸi nu mai puÅ£ini crini; ÅŸi încă văd împrăştiată multă ÅŸi felurită roadă a duhului ÅŸi multă mireasmă; ÅŸi nu numai livadă, ci un paradis e citirea sfintelor Scripturi, căci aceste flori n’au numai miros gol, ci ÅŸi roadă care poate hrăni sufletul.

AÅŸadar care dintre lucrurile pomenite vreÅ£i să le punem azi la mijloc? VreÅ£i să vorbim de ceea ce pare că e mai uÅŸor ÅŸi mai lesne de înÅ£eles? Eu aÅŸa socotesc, ÅŸi ÅŸtiu bine că ÅŸi voi tot astfel. Dar ce e mai uÅŸor decât celelalte? Ce altceva decât aceea ce pare uÅŸor de spus ÅŸi de  priceput pentru oricine? Ce anume? „FoloseÅŸte-te de puÅ£in vin din pricina stomacului tău ÅŸi a deselor tale slăbiciuni”. Hai să cheltuim toată cuvântarea noastră pentru această zicală. Åži facem asta nu din dorinÅ£a de slavă ÅŸi nici din năzuinÅ£a de a-mi arăta talentul de vorbire (căci vorbele  spuse  nu-s ale noastre, ci aceea ce ne va fi insuflat Duhul Sfânt), ci ca să scuturăm pe ascultătorii mai lenevi ÅŸi ca să le dovedim cât de mare e comoara Scripturilor ÅŸi că nu se poate lăsa ceva la o parte fără a ne primejdui. Căci dacă această zicală e simplă ÅŸi scurtă, ÅŸi părând multora că nu cuprinde nimic trebuincios, ea, după cum vom vedea, ne dă prilejul multor bogăţii ÅŸi pricină de o foarte adâncă filosofie; cu mult mai mult decât acelea, care la prima privire îşi arată belÅŸugul lor, ea va umple de comori nesfârÅŸite pe acei cari vor fi cu luare aminte.

Aşadar să nu nesocotim nici acele spuse din Scriptură, care ne par mai mărunte. Căci şi ele sunt din harul Duhului şi harul Duhului nu e niciodată mărunt şi josnic, ci totdeauna mare şi minunat  şi vrednic de dărnicia celui ce ni-l hărăzeşte. Să nu ascultăm deci cu nepăsare, căci şi acei  cari supun focului zgura după ce au aruncat-o in cuptor, nu culeg numai bucăţile mari de aur, ci şi fărâmiţele cele mai mici cu foarte mare grijă.  Deoarece, aşadar, şi noi supunem focului aurul scos din minereul apostolic, nu aruncându-l în cuptor, ci vârându-l  în  cugetarea sufletului nostru,  nu aprinzând flăcări,  ci stârnind focul spiritului, să culegem şi  firişoarele   cele  mici cu mare hărnicie. Căci deşi cuvântul e mic, virtutea lui e mare;  ca şi nestimatele care şi-au preţul nu după mărimea trupului, ci după frumuseţea firii lor, tot aşa şi citirea Sfintelor Scripturi, învăţătura din afară (1) întinzându-ne înainte multe vorbe goale, şi vârând în urechile ascultătorilor multe  nimicuri, îi trimete cu mâinile goale fără ca aceştia să se fi ales cu vreun folos, nici mare, nici mic; Harul Duhului nu astfel, ci cu totul dimpotrivă, prin cuvinte mărunte, aduce celor ce-i ies în cale, filosofia, şi adesea e deajuns să culegem de aici un singur cuvânt ca să avem merinde pentru întreaga  vieaţă.

2. Pentru că atât de mare e bogăţia, să ne desmeticim, ÅŸi cu minte trează să primim cele spuse, căci mă pregătesc să cobor cuvântarea la o mare adâncime. Această predică li s’a părut multora oarecum de prisos ÅŸi netrebuincioasă ÅŸi ei spun astfel: Timotei nu putea să priceapă de la sine că trebuie să se folosească de vin, ci a aÅŸteptat ca să înveÅ£e acest lucru de la un învăţător? Dar învăţătorul nu numai i-a poruncit acest lucru, ci l-a pus ÅŸi în scris ca să-l sape ca ÅŸi într’un stâlp de aramă în scrisoarea trimisă către el; ÅŸi nu s’a sfiit să scrie aÅŸa ceva într’o scrisoare deschisă către ÅŸcolarul său? Prin urmare, ca să afli că acest sfat nu e de prisos dar e chiar trebuincios ÅŸi foarte folositor, ÅŸi că nu de către Pavel, ci de harul Duhului Sfânt s’a făcut ca acest lucru, nu numai să se spuie, dar chiar să fie pus în scris ca prin scrisoare să ajungă la toÅ£i urmaÅŸii; vom veni la dovada însăşi, căci — după cele spuse — unii se îndoiesc ÅŸi de alt lucru nu mai puÅ£in însemnat, întrebându-se pe sine de ce a îngăduit Dumnezeu ca un om ce avea o astfel de putere ÅŸi ale cărui oase ÅŸi moaÅŸte alungau pe demoni, să ajungă la o aÅŸa mare mâhnire? Åži el nu bolea uÅŸor, ci mereu ÅŸ fără încetare, iar suferinÅ£ele lui erau continue ÅŸi urmându-se una după alta, nelăsându-i nici măcar răgaz să răsufle. Åži de unde  se vede   aceasta? Din ceea ce a scris Pavel Căci n’a zis: „Din pricina suferinÅ£ei”, ci „din pricina suferinÅ£elor”, Åži n’a spus numai: „Din pricina suferinÅ£elor” ci arătând neîncetarea lor zicea: „Desele tale suferinÅ£e”. Să audă aceia cari, pradă fiind unei lingori îndelungate, se mâhnesc ÅŸi se desnădăjduesc. Åži aici nu cercetăm numai, de ce el, care era sfânt, bolea, ÅŸi bolea aÅŸa de des, dar ÅŸi pentru că treburile obÅŸteÅŸti ale întregului pământ îi erau lui încredinÅ£ate; căci, dacă el ar fi unul din aceia, cari s’au retras pe vârful munÅ£ilor, ÅŸi care în singurătate ÅŸi-au durat chiliile lor, alegându-ÅŸi o vieaţă slobodă de trebi, nu ar fi aÅŸa de grea întrebarea, dar că el, fiind în mijlocul treburilor, fiindu-i încredinÅ£ată grija atâtor Biserici, ÅŸi cârmuind cu hărnicie ÅŸi zel atâtea neamuri ÅŸi cetăţi ÅŸi întreg pământul, a fost supus nevoii de a suferi, aceasta e ceea ce poate să umple de uimire pe cei ce nu iau seama. Căci, zic ei, el trebuia să fie sănătos, dacă nu pentru sine, cel puÅ£in pentru alÅ£ii. El era un foarte bun voevod; războiul era purtat de el, nu numai împotriva necredincioÅŸilor, ci ÅŸi împotriva demonilor ÅŸi a diavolului însuÅŸi. ToÅ£i duÅŸmanii îl încolÅ£eau cu mare turbare din toate părÅ£ile, risipindu-i oastea ÅŸi pe mulÅ£i luându-i robi; ÅŸi el trebuia pe nenumăraÅ£i oameni să-i aducă înapoi la adevăr: ÅŸi el bolea. Căci chiar dacă, zice-se, prin aceasta nu se aducea treburilor nici o pagubă, dar boala singură era de ajuns ca să facă pe credincioÅŸi mai nepăsători ÅŸi mai leneÅŸi. Căci dacă ostaÅŸii, văzând pe generalul lor Å£intuit la pat, pregetă ÅŸi sunt mai zăbavnici la luptă, era cu mult mai firesc ca credincioÅŸii, văzând pe învăţătorul lor, care făcuse atâtea minuni, bolind întruna ÅŸi suferind de beteÅŸug trupesc, să cadă în păcat omenesc. Åži nu numai atât, dar pe lângă cele spuse, cei cari se îndoiesc îşi mai pun o întrebare: din ce pricină nici el însuÅŸi, când s’a văzut în aÅŸa stare, ÅŸi nici învăţătorul lui nu l-a vindecat? Ci ei înviau pe morÅ£i, alungau demonii, biruiau lesne moartea, numai trupul suferind nu îl îndreptau, iar cei cari faţă de trupurile străine, ÅŸi ca vii ÅŸi ca morÅ£i, au arătat atâta virtute, nu puteau să-ÅŸi lecuiască stomacul bolnav; ÅŸi ceea ce e mai mult, Pavel nu se sfieÅŸte ÅŸi nu se ruÅŸinează, după atât de multe ÅŸi mari minuni, pe care le-a săvârÅŸit chiar cu vorba goală, să scrie lui Timotei, ca să caute leacul în vin. Nu că ar fi ruÅŸine să bei vin: oh, nu! astea sunt învăţături de eretici, dar pentru că nu socotea că e o ruÅŸine să nu poÅ£i întrema un mădular bolnav fără ajutorul vinului. Ba încă aÅŸa de puÅ£in s’a ruÅŸinat, că a făcut acest lucru limpede ÅŸi pentru toÅ£i urmaÅŸii. VedeÅ£i la ce adâncime am ajuns cu cuvântarea? Cum se face că ceea ce pare aÅŸa de neînsemnat, stârneÅŸte atâtea întrebări nenumărate?

3. Haide să aducem acum ÅŸi deslegarea. Căci de aceea ne-am scoborît la aÅŸa adâncime, ca trezind mintea noastră, să vă punem cugetul la adăpost Insă, mai înainte de a da un răspuns acestor întrebări, să-mi daÅ£i voie să vă vorbesc ceva despre virtuÅ£ile ÅŸi grija lui Pavel. Cine a fost mai plin de dragoste ca acela care, deÅŸi era despărÅ£it prin o aÅŸa mare  depărtare ÅŸi împresurat de atâtea trebi, purtă atâta grijă de sănătatea stomacului prietenului său ÅŸi îi scrise cu atâta luare aminte despre felul cum trebue să vindece boala? Åži ce se poate potrivi cu virtutea lui Timotei, care atât dispreÅ£uia moliciunea ÅŸi îşi râdea de masa bogată, încât a căzut la boală din pricina prea marei asprimi a traiului ÅŸi a postului prea îndelungat? Åži că nu din firea lui era astfel, ci că din pricina postului ÅŸi a apei ajunsese aÅŸa, puteÅ£i să-l auziÅ£i pe Pavel care spune limpede aceasta. Căci n’a zis numai: „Bea puÅ£in vin”, ci după ce a spus mai întâi: „Nu mai bea apă”, apoi i-a dat sfatul să bea vin. Åži acest „mai” înseamnă că până atunci (Timotei) băuse apă, ÅŸi de aceea se betejise. Cine nu s’ar minuna de înÅ£elepciunea ÅŸi luarea lui aminte? Atinsese chiar cerurile, ajunsese la culmea virtuÅ£ii; ÅŸi despre aceasta dă mărturie învăţătorul lui când spune: „v’am trimes pe Timotei, care e fiul meu iubit ÅŸi credincios întru Domnul” (I Cor. 4, 17). Åži când Pavel îl numeÅŸte fiu, ÅŸi încă fiu iubit ÅŸi credincios, aceste vorbe sunt de ajuns ca să-i dovedească virtutea. Căci judecăţile sfinÅ£ilor nu se fac nici din ură, nici din părtinire, slobode fiind de orice părere dinainte făcută.

Timotei n’ar fi fost aÅŸa de fericit dacă de la natură ar fi fost fiul lui Pavel, pe cât e acum de vrednic de mirare, pentru că, nefiind legat de dânsul prin nici o legătură a cărnii, a făcut să fie înfiat de către el prin înrudirea după religie, păzind cu luare aminte, întru toate, deprinderile înÅ£elepciunii aceluia (a lui Pavel). Åži precum viÅ£elul înjugat cu taurul trage jugul, aÅŸa trăgea el jugul împreună cu acela pe toată faÅ£a pământului, ÅŸi nu se da nicăieri înapoi din pricina vârstei, ci năzuia, ca să se întreacă in râvnă cu râvna învăţătorului. Åži mărturie despre aceasta ne dă iarăşi Pavel când spune: (I Cor, 16,10—11). „Nimeni să nu-l nesocotească pe el căci el împlineÅŸte, ca ÅŸi mine, munca Domnului.” VedeÅ£i cum spune că râvna lui e la fel cu a sa? Åži apoi, ca să nu pară că spune aceasta din părtinire, ia ca mărturii despre virtutea fiului său pe chiar ascultători, zicând astfel: „AdeverinÅ£a Iui o cunoaÅŸteÅ£i, pentru că a slujit cu mine în Evanghelie, cum slujeÅŸte un fiu tatălui; voi aÅ£i avut prilej să cunoaÅŸteÅ£i virtutea Iui ÅŸi sufletul lui încercat.”

Åži cu toate că se suise la o aÅŸa înălÅ£ime de virtuÅ£i, totuÅŸi nu se încredea, ci era cuprins de teamă ÅŸi îngrijorare; de aceea postea cu luare aminte ÅŸi n’a păţit ca mulÅ£i alÅ£ii, cari după ce s’au dedat postului zece sau douăzeci de luni, deodată se lasă în totul moliciunii. Dar el n’a păţit nicidecum aÅŸa ceva ÅŸi nici n’a zis in sine: Ce mai am acum nevoie de post? Am ieÅŸit biruitor, am invins dorinÅ£ele, mi-am ucis trupul, am înspăimântat pe demoni, am alungat pe diavol, am înviat pe morÅ£i, am vindecat pe leproÅŸi, sunt groaznic pentru puterile duÅŸmane: ce mai am nevoie de post ÅŸi îndreptare de aci încolo? N’a zis ÅŸi nici n’a cugetat aÅŸa ceva, ci cu cât îşi sporea mai mult meritele, cu atât se temea ÅŸi tremura mai mult ÅŸi aceasta era înÅ£elepciunea pe care o învaţă de la dascălul său. Căci el, fiind răpit în al treilea cer, ÅŸi, dus fiind în paradis, după ce a auzit cuvintele nespuse ÅŸi a luat parte la astfel de taine, străbătând tot pământul ca ÅŸi cum ar fi avut aripi, astfel scria către Corinterii (I Cor. 9, 27): „Mi-e teamă, că după ce voiu fi propovăduit altora, să n1ajung eu însumi nevrednic.” Dacă deci chiar Pavel după atât de multe ÅŸi mari merite se temea, el care a putut spune: „Lumea s-a răstignit pentru mine, ÅŸi eu pentru lume” (Gal. 6, 14), cu mult mai mult trebuie să ne temem noi, ÅŸi cu atât mai mult, cu cât vom fi cules mai multe merite, căci cu atât mai aprig se face diavolul ÅŸi mai sălbatic, culcat ne va vedea orânduindu-ne vieaÅ£a cu mat multă hărnicie; când va vedea strânse greutatea ÅŸi marea mulÅ£ime a virtuÅ£ii noastre, atunci va năzui mai mult să ne pregătească pieirea. Căci când un om de rând ÅŸi josnic se poticneÅŸte ÅŸi cade, nu aduce aÅŸa de mare pagubă vieÅ£ii obÅŸteÅŸti; însă cel aÅŸezat ca într’un vârf înalt al virtuÅ£ii, ÅŸi cunoscut ÅŸi văzut de toÅ£i ÅŸi de toÅ£i admirat, când cade ispitit fiind, aduce după sine mare pierdere ÅŸi ruină, nu atât fiindcă a căzut din înălÅ£ime, ci fiindcă a făcut să pregete pe mulÅ£i alÅ£ii care-ÅŸi aveau privirile Å£intite către dânsul. Åži precum în trup, orice alt mădular, vătămat fiind, nu aduce prea mare pagubă, însă dacă orbesc ochii sau se vatămă capul, întreg trupul ajunge nefolositor; tot astfel trebuie să spunem despre sfinÅ£i ÅŸi cei cari ÅŸi-au câştigat mari merite: când ei se sting, când se întinează cu vreo pată, aduc o pagubă de nesuferit întreg trupului celuilalt (obÅŸtesc).

4. Cunoscând Timotei toate acestea, din toate părÅ£ile se întărea. Åžtia că tinereÅ£ea e un lucru greu, că se avântă uÅŸor, că uÅŸor se lasă amăgită, e alunecătoare, ÅŸi că are nevoie de frâu tare, căci ea e ca ÅŸi o văpaie care cuprinde toate cele din afară ÅŸi se aprinde lesne ÅŸi repede. De aceea o împresură din toate părÅ£ile ca s’o domolească, ÅŸi caută în tot chipul să potolească această flacără. Åži în strana cu străşnicie calul neinfrânat, care abia ascultă de zăbale, ca să micÅŸoreze zbenguirile lui, să-l facă ascultător ÅŸi supus poruncii judecăţii care îl conduce. „Să se slăbească, zise el, trupul, ÅŸi să nu se slăbească duhul; să se înfrâneze carnea, ÅŸt să nu se împiedice avântul sufletului către cer.”

Pe lângă aceasta, la dânsul  mai e vrednic de mirare ÅŸi aceea  că  el  suferind de o asemenea meteahnă ÅŸi luptându-se cu asemenea beteÅŸug, nu nesocotea treburile lui Dumnezeu, ci pretutindeni zbura mai mult decât cei sănătoÅŸi ÅŸi teferi la trup, arătându-se când la Efes, când la Corint, adesea în Macedonia, în Italia, peste tot locul ÅŸi toate mările,   împreună cu dascălul său, împărtăşind peste tot primejdiile ÅŸi luptele cu dânsul; ÅŸi slăbiciunea trupului n’a ÅŸtirbit înÅ£elepciunea sufletului său;   atât   de mare e   puterea   vredniciei  întru   Domnul, ÅŸi atât de sprintene ne face ea aripele. Căci precum pentru cei ce au trupuri sănătoase ÅŸi tefere, sănătatea nu va fi de nici un folos, dacă  sufletul va fi  descurajat,   trândav ÅŸi  leneÅŸ, tot astfel ÅŸi pentru cei bolnavi, slăbiciunea nu va fi o vătămare, dacă sufletul e trezit ÅŸi e vrednic.

Dar unora li se pare că  acest  sfat, acest îndemn, dă voie să se bea vin fără sfială. ÃŽnsă nu e aÅŸa: căci dacă cercetează cineva mai cu luare aminte această spusă, vede că aici e mai de grabă un sfat către cumpătare. GândeÅŸte-te cum Pavel, nu de la început,  nici  de  prima dată nu dă acest  sfat, ci l-a dat după ce a văzut că puterea trupului e cu totul ÅŸtirbită ÅŸi nu I-a dat aÅŸa simplu, ci cu oarecare mărginire ; căci n’a zis doar:  Bea vin, ci „puÅ£in vin, nu că Timotei ar fi avut nevoie de acest sfat ÅŸi îndemn, dar pentru că noi avem nevoie.

Astfel că, scriindu-i  lui,   ne-a  hotărît nouă mai de grabă  măsura ÅŸi hotarul  băutului de vin, îmbiindu-ne să bem numai atât cât avem nevoie să ne întremăm  sănătatea, cât să dăm trupului o bună stare, nu altă boală. Căci băutul  necumpătat al vinului  dă naÅŸtere nu la mai puÅ£ine  boale ca băutul apei, ci la mult mai  multe ÅŸi mai  grele  boale ale trupului ÅŸi ale sufletului, stârnind în cuget  răsboiul patimilor, furtuna  gândurilor nesăbuite, ÅŸi făcând mai slabă ÅŸi mai ÅŸubredă puterea trupului. Firea pământului nu se destramă atât de mult când e vătămată de belÅŸugul prea mare de ape, cât se slăbeÅŸte, se destramă ÅŸi piere puterea trupului din pricina necurmatei băuturi de vin.   Să  fugim  deci ÅŸi din o parte ÅŸi din alta  de  necumpătare, îngrijind  de sănătatea trupului  ÅŸi  potolindu-i desmăţările lui. Vinul ni s’a dat de Dumnezeu nu ca să ne îmbătăm. „Căci vinul înveseleÅŸte, spune David, (Psalm 103, 15) inima omului”. Iar tu faci din el pricină de mâhnire. Căci cei cari se îmbată peste măsură, sunt cu sufletul îngreunat ÅŸi cu mintea întunecată de mult întunerec. El e un leac foarte bun, când păzeÅŸte cea mai bună măsură ÅŸi fel.

Acest Ioc (din Psalm) ne este folositor ÅŸi împotriva ereticilor cari învinovăţesc făptura lui Dumnezeu: căci dacă vinul ar fi fost dintre lucrurile oprite, Pavel nu l-ar fi îngăduit, nici n’ar fi zis că trebuie să ne slujim de el. Åži nu numai împotriva ereticilor, dar chiar împotriva acelor fraÅ£i cari după ce au văzut pe alÅ£ii înjosindu-se din pricina băuturii, în loc să-i ocărască pe aceia, ponegresc poama dată de Dumnezeu, zicând: Să nu fie vin. Iar noi să le răspundem: Sâ nu fie beÅ£ie. Căci vinul e lucrul lui Dumnezeu, iar beÅ£ia e lucrul diavolului, nu vinul face beÅ£ia, ci necumpătarea face beÅ£ia; nu învinovăţi făptura lui Dumnezeu, ci sminteala tovarăşului tău de robie. Ci tu, nevoind să pedepseÅŸti ÅŸi să îndrepÅ£i pe cel care păcătuieÅŸte, batjocoreÅŸti pe binefăcătorul (tău).

5. AÅŸadar când auzim pe unii vorbind astfel, să-i facem să amuÅ£ească, căci nu întrebuinÅ£area vinului, ci necumpătarea dă naÅŸtere beÅ£iei; beÅ£iei, zic, care e mama tuturor relelor. Vinul a fost dat ca să întremeze trupul lâncezit, nu ca să prăpădească tăria sufletului; ca să alunge slăbiciunea cărnii, nu ca să strice sănătatea sufletului. Drept aceea nu te sluji de vin fără cumpătare, ca să nu dai neghiobilor ÅŸi celor slabi cu duhul prilej de mustrare. Căci ce e mai de plâns ca beÅ£ia? Un om beat e ca un mort însufleÅ£it, ca un demon primit de bunăvoie, ca o boală care n’are iertare, un prăpăd ce nu se poate îndreptăţi, o ruÅŸine îndeobÅŸte a neamului nostru. Omul beat e nefolositor nu numai în adunări sau la treburile obÅŸteÅŸti  sau ale fiecăruia în parte, dar chiar la privire e cel mai urîcios  din toÅ£i, duhnind a mirosuri nesuferite, iar râgâiturile ÅŸi căscăturile beÅ£ivilor cât ÅŸi vorbele lor necuviincioase ÅŸi supărătoare, umplu de scârbă grozavă pe cei cari îi primesc ÅŸi stau în tovărăşia lor. Åži ceea ce e culmea răului, boala aceasta face ca cerul să nu poată fi atins de beÅ£ivi, ÅŸi nici nu le îngăduie să ajungă la bunurile veÅŸnice,, dar pe lângă ruÅŸinea din vieaÅ£a aceasta, pe cei cari suferă de o asemenea boală, îi aÅŸteaptă chiar pe ceea lume o pedeapsă cumplită.  Să ne desbărăm deci de acest obicei urît, ÅŸi să auzim pe Pavel care spune: „Bea puÅ£in vin”: căci el a îngăduit să se bea puÅ£in din pricina boalei; căci dacă nu l-ar fi supărat (pe Timotei) slăbiciunea,  Pavel nu l-ar fi silit pe ucenicul lui să bea nici chiar puÅ£in.

Căci trebuie negreşit ca întotdeauna când ne înfruptăm cu băuturile şi mâncările date nouă de Dumnezeu, să le măsurăm după timpuri şi după nevoile noastre, şi să nu trecem întru nimic hotarul nevoii, nici să nu facem aşa la întâmplare şi fără chibzuinţă.

Dar după ce am aflat care a fost grija lui Pavel şi virtutea lui Tirnotei, să purceadă cuvântarea noastră la însăşi deslegarea întrebărilor. Şi ce întrebări ne puneam? Căci trebuie să le pomenim iarăşi ca mai limpede să se facă deslegarea. De ce a îngăduit Dumnezeu ca să cadă la boală un sfânt aşa de mare, care era împresurat de atât de multe treburi, şi nici el, nici învăţătorul lui nu l-a putut lecui de suferinţă, ci a avut nevoie să bea vin? Aceasta era întrebarea. Şi trebuie să-i dăm deslegarea, pentru ca să puteţi găsi din cele ce se vor spune azi o apărare potrivită şi limpede împotriva celor ce ar vrea să învinovăţească nu numai pe cei cari ar cădea la boală şi suferinţă, dar şi pentru acei bărbaţi sfinţi vrednici de admiraţie care ar cădea în sărăcie, foamete, lanţuri, chinuri, asupriri şi defăimări şi celelalte neajunsuri ale vieţii de azi. Căci aud pe mulţi întrebând: De ce omul acela blajin şi de treabă e târît în fiecare zi la judecată de un alt om nelegiuit şi necinstit, şi de ce îngăduie Dumnezeu ca el să rabde nenumărate necazuri? De ce altul pe nedrept învinovăţit de crimă, a fost osândit la moarte fără vină? Cutare a fost înnecat, zice, cutare aruncat în prăpastie; şi am putea să pomenim pe mulţi sfinţi care şi în timpurile noastre şi ale străbunilor noştri au suferit multe obijduiri deosebite şi felurite. Şi pentru ca să cunoaştem rostul tuturor acestora, şi să nu ne lăsăm turburaţi şi nici să nu trecem cu vederea pe alţii cari se scandalizează, să fim cu cea mai mare luare aminte  la cele ce  se vor spune acum.

6. Opt sunt pricinile obijduirii nespus de felurite a sfinÅ£ilor, pe care pricini le pot spune dragostii voastre. De aceea să fiÅ£i toÅ£i cu luare aminte, ÅŸtiind că de acum înainte nu mi se va mai da nici o iertare ÅŸi slobozenie, dacă ne vom scandaliza de cele ce se întâmplă, de vreme ce  noi ne turburăm ÅŸi ne frământăm ca ÅŸi când na-r fi nici o pricină, măcar că sunt atât de multe. Åži astfel pricina dintâi pentru care Dumnezeu îngăduie ca ei să fie asupriÅ£i, e ca să nu se trufească pentru meritele lor ÅŸi mărimea minunilor pe care le fac. A doua e ca ceilalÅ£i să nu-ÅŸi facă despre dânÅŸii o părere mai mare decât îngăduie frica omenească, ÅŸi să nu se creadă niÅŸte zei când ei sunt numai oameni, A treia e, ca prin cei suferinzi să iasă la iveală puterea lui Dumnezeu care biruieÅŸte ÅŸi răpune prin cei înlănÅ£uiÅ£i, sporind lauda sa. A patra, ca să se vadă răbdarea acelora care nu pentru plată îi slujesc lui Dumnezeu, ci arată o aÅŸa de mare cucernicie, încât bunăvoinÅ£a lor curată faţă de dânsul se vede chiar ÅŸi după atâtea încercări. A cincea, e ca să cugetăm la învierea morÅ£ilor: căci văzând pe omul drept ÅŸi plin de multă virtute că sufere atâtea rele nespuse, ÅŸi astfel pleacă din această lume, chiar fără să vrei, trebuie să te gândeÅŸti la acea judecată viitoare. Dacă omul nu lasă să plece de la sine fără să dea plată ÅŸi răsplată celor ce se ostenesc pentru el, cu atât mai mult cuvânt nu va îngădui Dumnezeu să lase neîncununaÅ£i pe acei cari pentru dânsul atât s’au ostenit. Iar dacă el nu vrea să-i lipsească pe ei de plata lor, e numai decât de nevoie ca după timpul de faţă, să fie un alt timp în care ei primesc răsplata pentru ostenelile din vieaÅ£a aceasta. A ÅŸasea pricină e ca toÅ£i cei cari ajung în nenorocire să aibă * o mângâere îndestulătoare, privind la aceia, ÅŸi aducându-ÅŸi aminte de relele pe care ei le-*u indurat.

A ÅŸaptea, pentru ca nu cumva, atunci când vă îndemnăm să luaÅ£i ca pildă virtutea acelora, zicând fiecăruia: Fă ca Pavel, fă ca Petru, voi să socotiÅ£i că ei, din pricina măreÅ£iei faptelor lor, au fost înzestraÅ£i cu altă fire decât a voastră, ÅŸi astfel să pregetaÅ£i de a-i lua ca pildă. A opta, ca atunci când e vorba să socotim pe cineva fericit sau nenorocit, noi să învăţăm pe care trebuie să-i socotim fericiÅ£i ÅŸi pe care nenorociÅ£i. Acestea sunt pricinile, dar pe acestea toate trebuie să le luminăm cu pilde din Scripturi, ÅŸi să dovedim cu hărnicie că tot ceea ce s’a spus mai sus nu e născocirea minÅ£ii omeneÅŸti, ci e părerea Sfintelor Scripturi. ÃŽn felul acesta ÅŸi cuvântarea noastră va fi mai vrednică de credinţă ÅŸi se va încuiba mai bine în sufletele voastre. Åži ca să vedeÅ£i cât le ajută sfinÅ£ilor obijduirea, ca să fie cumpătaÅ£i ÅŸi smeriÅ£i ÅŸi ca să nu se îngâmfeze din pricina isprăvilor ÅŸi minunilor lor, ÅŸi că de aceea Dumnezeu îngăduie ca ea (obijduirea) să aibă loc, să auzim pe prorocul David ÅŸi pe Pavel spunând acelaÅŸi lucru. Căci acela spune (Psalm 118, 71): „E bine pentru mine, Doamne, că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările tale”, iar acesta, spunând (II Corint 12, 2, 4, 7): „Am fost răpit în al treilea cer ÅŸi înălÅ£at în Paradis”, adaugă „şi ca să nu mă umplu de mândrie din pricina măreÅ£iei acestor destăinuiri, mi-a fost pus în carne un Å£epuÅŸ, un înger al satanei ca să mă pălmuiască”. Ce poate fi mai desluÅŸit ca aceasta? Dumnezeu a îngăduit îngerilor satanei să mă pălmuiască, ca să nu mă trufesc, zice el. Iar prin îngeri ai satanei, nu înÅ£elege  cine  ÅŸtie ce demoni, ci pe oamenii care slujesc diavolului, necredincioÅŸi, tirani, păgâni, care fără preget ii asupreau ÅŸi îi obijduiau. Åži iată ce vrea să zică el: Dumnezeu putea să contenească prigonirile ÅŸi mâhnirile necurmate ; dar pentru că am fost răpit în al treilea cer ÅŸi ÃŽnălÅ£at în Paradis, ca nu cumva din pricina acestor destăinuiri să mă ingâmfez ÅŸi să mă umplu de mândrie, a îngăduit aceste prigoniri ÅŸi i-a îngăduit îngerului satanei să mă pălmuiască prin prigoniri ÅŸi asupriri, ca să nu mă semeÅ£esc. Căci cu toate că Petru ÅŸi Pavel sunt sfinÅ£i ÅŸi vrednici de admiraÅ£ie ÅŸi de asemenea toÅ£i cei deopotrivă cu ei, totuÅŸi sunt ÅŸi ei oameni, ÅŸi au nevoie de multă pază ca să nu se mândrească lesne, ÅŸi mai mult ca oricare alÅ£ii, sfinÅ£ii; căci nimic nu face pe careva să se îngâmfeze mai mult ca deplina conÅŸtiinţă a meritelor ÅŸi sufletul care trăieÅŸte plin de încredere în sine. Åži pentru ca aceia să nu păţească aÅŸa ceva, a îngăduit să fie pe lume ispite ÅŸi prigoniri, care să-i poată ajunge pe ei ÅŸi să-i înveÅ£e ca în toate să lucreze cumpătat.

7. Åži că acest lucru foloseÅŸte mult ca să dovedească puterea lui Dumnezeu, se poate afla de la acelaÅŸi apostol, care spusese ÅŸi mai înainte aceasta. Căci să nu spui, ca necredincioÅŸii, că Dumnezeu e slab fiindcă îngăduie asemenea lucruri, ÅŸi lasă ca ei să fie asupriÅ£i pentru că nu poate să-i scoată din primejdie. Ci gândeÅŸte-te cum Pavel prin acestea a dovedit că cele ce se intâmplă nu arată slăbiciunea lui Dumnezeu, ci dimpotrivă ne lămuresc ÅŸi mai mult puterea lui. Căci când a zis: „Mi s-a înfipt în carne un Å£epuÅŸ, un înger al satanei să mă pălmuiască” ÅŸi a arătat prin aceasta desele ispite, a adăugat: „De trei ori l-am chemat pe Domnul ca să mi-l îndepărteze. Åži El mi-a zis: „Harul meu îţi este deajuns, căci puterea mea în slăbiciune se vede în chipul cel mai lămurit” (II Corint 12, 8. 9). Atunci, zice el, se dovedeÅŸte puterea mea, când voi sunteÅ£i în slăbiciune, ÅŸi prin voi, cari păreÅ£i slabi, sporeÅŸte cuvântul propovăduirii ÅŸi se răspândeÅŸte pretutindeni. Când a fost dus în închisoare,  după ce a căpătat nenumărate lovituri, a fost legat de paznicul închisorii (Fapt. Apost. 16); picioarele îi erau în butuci, mâinile în lanÅ£uri, iar închisoarea se cutremura în miez de noapte, când ei slăveau pe Domnul. Vezi cum puterea lui se împlinea în slăbiciune? Dacă Pavel ar fi fost deslegat, ÅŸi atunci s’ar fi clătinat acel locaÅŸ, minunea n’ar fi fost aÅŸa de mare. De aceea, zice el, să rămână în lanÅ£uri ÅŸi să se clatine pereÅ£ii din toate părÅ£ile, ÅŸi să fie deslegaÅ£i cei înlănÅ£uiÅ£i, pentru ca mai limpede să se arate puterea mea, când prin tine, care eÅŸti ferecat ÅŸi legat, toÅ£i vor fi deslegaÅ£i. Tocmai aceasta l-a uluit ÅŸi pe  paznicul închisorii, că Pavel,  deÅŸi era păzit cu atâta străşnicie, numai cu cuvântul a putut să zgâlţâe temeliile ÅŸi să deschidă uÅŸile închisorii, ÅŸi să deslege pe toÅ£i cei legaÅ£i. Åži acest lucru se poate vedea că s’a întâmplat nu numai aci, ci ÅŸi lui Petru, ÅŸi chiar lui Pavel ÅŸi altor apostoli, necurmat, cum harul lui Dumnezeu înflorea în prigoniri, se ivea în asupriri, preaslăvind astfel puterea lui. Drept aceea zicea: „Harul meu îţi e deajuns: căci tăria mea în slăbiciune se împlineÅŸte”. Åži acum auzi pe Pavel cum s’a temut că mulÅ£i aveau să se creadă mai mult decât se cuvine unui om, dacă ei n’ar fi văzut pe unii păţind asemenea lucruri.

„Căci chiar dacă aÅŸ vrea să mă laud, n’aÅŸ fi un neghiob; dar mă feresc de laudă ca să n’aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine” (II Cor. 12, 6). Ce vrea să zică? Puteam să spun minuni mult mai mari, zice el, dar nu vreau; ca nu cumva mărimea minunilor să dea oamenilor o părere prea înaltă despre mine. De aceea ÅŸi Petru, după ce a lecuit pe ÅŸchiop, ÅŸi toÅ£i priveau plini de mirare la dânsul, ca să-i împiedice pe ei ÅŸi ca să-i încredinÅ£eze că n’a făcut nimic prin propriile-i puteri, zice: „Ce vă uitaÅ£i la noi ca ÅŸi cum l-am fi făcut pe acesta să umble, prin propria noastră putere sau credinţă?” (Faptele Ap. 3, 12).

Åži iarăşi la Lystra, nu numai că s’au minunat, dar au adus ÅŸi tauri încununaÅ£i ÅŸi voiau să-i jertfească lui Pavel ÅŸi lui Varnava. Vezi viclenia diavolului? Prin aceia prin cari Domnul căuta să cureÅ£e necredinÅ£a de pe pământ, prin aceÅŸtia diavolul se căsnea s’o aducă înapoi, înduplecând iarăşi pe norod ca să ia drept zei pe niÅŸte oameni, aÅŸa cum a făcut ÅŸi în timpurile dinainte. Mai ales aceasta a adus rădăcina ÅŸi începutul închinării la idoli: căci mulÅ£i cari purtaseră răsboaie norocoase, ridicaseră trofeie ÅŸi clădiseră oraÅŸe, prin astfel de binefaceri faţă de cei de atunci ajunseseră să fie socotiÅ£i ca zei de către mulÅ£ime ÅŸi erau cinstiÅ£i cu temple ÅŸi cu altare; tot numărul de zei păgâneÅŸti s’a strâns din astfel de oameni. Åži ca să nu se întâmple acest lucru ÅŸi cu sfinÅ£ii, Dumnezeu a îngăduit ca ei să fie într’una alungaÅ£i, bătuÅ£i, ÅŸi să cadă la felurite boale; pentru ca prea marea slăbiciune a trupului, cât ÅŸi mulÅ£imea ispitelor să încredinÅ£eze pe cei de faţă, că sunt oameni cei ce fac asemenea minuni, ÅŸi că nu pun nimic de la dânÅŸii, ci numai harul săvârÅŸeÅŸte totul prin dânÅŸii. Căci dacă pe unii, cari au săvârÅŸit lucruri mărunte ÅŸi josnice, i-au socotit drept zei, cu atât mai mult pe aceÅŸtia, dacă n’ar fi îndurat nici un rău omenesc, mulÅ£imea i-ar fi socotit ca zei, pentru că făceau lucruri, pe care nimeni nu le văzuse ÅŸi nu le auzise până atunci. Căci dacă unii dintr-ânÅŸii,, măcar că erau bătuÅ£i, aruncaÅ£i tn prăpastie, legaÅ£i, alungaÅ£i, ÅŸi primejduiÅ£i zilnic, totuÅŸi au ajuns Ia această credinţă nelegiuită, cu atât mai mult s’ar fi lăsat să alunece la o asemenea părere, dacă n’ar fi păţit niciunul din relele firei omeneÅŸti.

8. Aceasta e a treia pricină de obijduire; a patra e ca sfinÅ£ii să nu fie socotiÅ£i că slujesc lui Dumnezeu în nădejdea fericirii de faţă. Căci mulÅ£i din cei cari trăiesc în desfrâu, fiind învinovăţiÅ£i adesea de mulÅ£i ÅŸi chemaÅ£i la ostenelile virtuÅ£ii, ÅŸi auzind că sfinÅ£ii sunt lăudaÅ£i că rabdă cu voie bună asupririle, tocmai din această pricină încearcă să-i învinovăţească (pe sfinÅ£i); ÅŸi nu numai oamenii, ci însuÅŸi diavolul a bănuit aceasta. Căci pe când Iov era ÃŽmprejurat de multe bogăţii ÅŸi era stăpân pe multă avere, răul acela demon fiind mustrat de Dumnezeu din pricina lui (Iov), ÅŸi neavând ce să spună ÅŸi nici cum să se desvinovăţească de învinuirile ce i se aduceau ÅŸi nici cum să clatine virtuÅ£ile dreptului, îndată a alergat la această apărare, zicând: „Oare Iov îţi slujeÅŸte fără plată? N’ai întărit tu cele dinăuntru ÅŸi cele dinafară ale sale?” (Iov 1, 9-10). „De hatârul plăţii, zise diavolul, urmează acela calea virtuÅ£ii, bucurându-se de atâta bogăţie”.

Ce a făcut atunci Dumnezeu? Ca să-i arate că sfinÅ£ii nu de dragul răsplăţii îi slujesc lui Dumnezeu, i-a luat lui Iov toată averea, l-a lăsat în sapă de lemn, ÅŸi a lăsat ca el să cadă la boală grea. Åži apoi înfruntându-l pe el (pe diavol), cum că bănuiala i-a fost neîntemeiată, zice : „Încă îşi păstrează curăţenia; tu degeaba m’ai îndemnat să-i prăpădesc averea1* (Iov 2, 3). Căci sfinÅ£ilor drept răsplată ÅŸi simbrie le e de ajuns să cinstească pe Domnul; pentru că ÅŸi celui care iubeÅŸte, îi e destulă răsplată ca să iubească pe prietenul său, ÅŸi nu cere nimic în schimb, nici nu crede că e ceva mai presus de acest lucru. Åži dacă acest lucru se găseÅŸte la oameni, cu atât mai mult la Dumnezeu; ÅŸi ca să dovedească aceasta, Dumnezeu i-a îngăduit diavolului mai mult decât a cerut. Căci acesta a zis: (Iov 2, 5. 6). „Trimete mâna ta ÅŸi îl atinge pe dânsul”. Dar Domnul nu făcu aÅŸa, ci îi răspunse: „Ţi-l dau pe mâna ta”. Căci precum în luptele din afară atleÅ£ii zdraveni la trup ÅŸi bine făcuÅ£i nu se văd astfel când sunt îmbrăcaÅ£i cu veÅŸmântul năclăit din toate părÅ£ile cu untdelemn, ci când se duc goi în stadiu după ce-l leapădă, atunci minunează pe privitori prin proporÅ£ia desăvârÅŸită a membrelor, pe care acum nimic nu o mai poate întuneca; tot astfel ÅŸi Iov, câtă vreme a fost înconjurat de acele multe bogăţii, nu apărea pentru mulÅ£i aÅŸa cum era; însă după ce le-a lepădat precum un luptător îşi leapădă veÅŸmântul, ÅŸi a păşit gol la lupta evlaviei, astfel despuiat a minunat pe toÅ£i privitorii, încât chiar ÅŸi mulÅ£imea de îngeri aplaudă călduros văzând răbdarea sufletului său, ÅŸi îl lăudau pe acel învingător încununat. Căci, cum am spus mai sus, când era împresurat de toate acele bogăţii, nu apărea oamenilor ca atunci  când  lepădându-le  pe   toate acelea ca pe o mantie, a păşit gol în mijloc, ca la teatru ÅŸi toÅ£i s’au minunat de tăria sufletului său, care se vedea nu numai după pierderea bunurilor sale, ci ÅŸi din lupta ÅŸi răbdarea lui în timpul suferinÅ£ei. Åži, precum am spus mai sus, nu l-a lovit pe el Dumnezeu însuÅŸi, pentru ca diavolul să nu poată spune:  „L-ai cruÅ£at, ÅŸi nu l-ai ispitit atât cât trebuia”,  ci i-a dat însuÅŸi diavolului puterea ca să-i prăpădească turmele ÅŸi să-i vatăme trupul. „Am încredere în acest luptător”, a zis Domnul; „de aceea nu te împiedic să dai împotriva lui orice luptă vrei”. Ci, după cum luptătorii vestiÅ£i, bizuindu-se ÅŸi pe meÅŸteÅŸugul lor ÅŸi pe vârtoÅŸenia trupului, nu se încaieră cu protivnicii, stând drepÅ£i, nici deopotrivă, ci îi lasă să îi apuce de mijloc, pentru ca să aibă o biruinţă cu atât mai strălucită; tot astfel ÅŸi Dumnezeu l-a lăsat pe sfânt ca să fie apucat de mijloc de către diavol, pentru ca astfel fiind apucat, după ce va fi trântit la pământ pe protivnic, cu toate că lupta era mai priincioasă pentru acesta, cununa să fie cu atât mai strălucită. Aurul a fost pus la încercare: încearcă-l cum pofteÅŸti, cercetează-l cum vrei; n’o să găseÅŸti în el nici o pată. Nu ne arată nouă numai tăria unora, ci aduce ÅŸi altora o mare mângâiere. Căci ce spune Hristos? „VeÅ£i fi fericiÅ£i, când oamenii vă vor blestema, ÅŸi vă vor prigoni, ÅŸi vor spune tot felul de vorbe rele împotriva voastră minÅ£ind din pricina mea: bucuraÅ£i-vă ÅŸi vă veseliÅ£i, fiindcă plata voastră cea multă e în ceruri căci aÅŸa au făcut ÅŸi părinÅ£ii lor cu prorocii” (Mat. 5, 11-12), Åži iarăşi Pavel, când vrea să mângâie pe Macedoneni, zice: „Căci voi aÅ£i făcut ca fraÅ£ii Bisericilor lui Dumnezeu cari sunt în ludeea; pentru că voi aÅ£i păţit de Ia cei de un neam cu voi, ceea ce au păţit ÅŸi ei de la Iudei” (I Tes. 2, 14). Åži pe Iudei iarăşi îi mângâie astfel, (Ebrei, 11, 36—38) pomenind de toÅ£i drepÅ£ii cari stau în cuptoare, în gropi, în deÅŸerturi, în munÅ£i, în peÅŸteri, în foamete ÅŸi strâmtorare, căci pomenirea despre suferinÅ£ele altora aduce oarecare mângâiere celor scăpătaÅ£i.

9, Åži cum că aduce vorba ÅŸi despre învierea morÅ£ilor, auzi pe acelaÅŸi Pavel când zice: „Dacă, pe cât e în puterea omului, rn’am luptat cu fiarele la Efes, ce îmi foloseÅŸte mie aceasta dacă morÅ£ii nu înviază?” (I Cori. 15, 32). Åži iarăşi: „Dacă numai în vieaÅ£a aceasta am nădăjduit în Hristos suntem mai de plâns de cât toÅ£i oamenii” (l Corint. 15,19). ÃŽn vieaÅ£a asta, spune el, suferim nenumărate rele; dacă deci nu avem nădejde în o altă vieaţă, ce poate fi mai de plâns ca noi? De unde se vede limpede că lucrurile noastre nu sunt cuprinse numai în marginile hotarelor acestei vieÅ£i. Åži acest lucru se vede din ispitiri: căci Dumnezeu n’ar răbda ca unii să îndure atât de multe ÅŸi mari rele ÅŸi ca acei cari îşi petrec toată vieaÅ£a de faţă în ispite ÅŸi în primejdii fără sfârÅŸit, să nu fie răsplătiÅ£i cu răsplată mult mai mare. Dacă aÅŸadar nu poate suferi aceasta, e sigur că a pregătit o vieaţă mai bună ÅŸi mai strălucită, în care cei ce au luptat pentru evlavie să fie încununaÅ£i în văzul lumii întregi. De aceea când vezi că cel drept iÅŸi sfârÅŸeÅŸte vieaÅ£a în strâmtorare, în mâhnire, în boală, în sărăcie ÅŸi în nenumărate alte supărări, zi în tine însuÅ£i; Dacă n’ar fi înviere ÅŸi judecată, Dumnezeu n’ar fi îngăduit ca să plecăm de aci fără să fi avut parte de vreun bine ; de unde se vede că el le-a pregătit o altă vieaţă mai plăcută ÅŸi cu mult mai bună decât cea de faţă. Căci dacă n’ar fi aÅŸa, el n’ar fi ingăduit niciodată ca mulÅ£i nelegiuiÅ£i să se bucure în vieaÅ£a asta, iar cei drepÅ£i să trăiască împresuraÅ£i de atâtea necazuri, dar fiindcă s’a pregătit un alt veac, în care se va da fiecăruia răsplată, unuia după nelegiuirea lui, iar altuia după virtutea lui, de aceea îngădue ca acesta să fie asuprit, iar acela să se scalde în bunătăţi. Åži mă voiu sili să arăt din Scripturi ÅŸi altă pricină. Care anume? Pentru ca, atunci când noi suntem îmbiaÅ£i să îmbrăţişăm acelaÅŸi fel de vieaţă, să nu spunem că ei au fost înzestraÅ£i cu altă fire, Sau că n-au fost oameni. De aceea, cineva vorbind de marele Ilie zice: (Iacob 5, 17). „Ilie era un om supus aceloraÅŸi patimi ca ÅŸi noi”. Vezi că din această împărtăşire a patimilor, dovedeÅŸte că ÅŸi el era om ca ÅŸi noi? Åži iarăşi: „Căci eu în slăbiciuni sunt asemenea vouă” (ÃŽnÅ£elep. 7, 1). Åži aceasta ne dă chezăşie de o fire asemănătoare. Åži ca să afli că aci el ne învaţă pe care trebue să-i socotim fericiÅ£i, acest lucru se desluÅŸeÅŸte de aici: căci când vei auzi pe Pavel zicând (II Corint. 12, 19): „De aceea mă voiu lăuda cu slăbiciunile mele, cu strâmtorările mele” ÅŸi (I Corint. 4, 11); „Până în clipa aceasta suferim de foame ÅŸi de sete, suntem goi, pălmuiÅ£i, ne ostenim ÅŸi umblăm din loc în loc” ÅŸi (Ebrei 12, 6): „Pe cine îl iubeÅŸte Dumnezeu, îl mustrează, ÅŸi biciueÅŸte pe tot fiul pe care îl ia la sine”, e sigur că noi vom lăuda, nu pe acei care-ÅŸi duc traiul în tihnă, ci pe acei cari sunt obiÅŸnuiÅ£i ÅŸi asupriÅ£i din pricina lui Dumnezeu, ÅŸi vom lua drept pildă pe cei cari trăiesc în virtute, ÅŸi umblă pe căile cucerniciei. AÅŸa spune ÅŸi Prorociri (Ps. 143, 11-15): „Dreapta lor, dreapta nedreptăţii, fetele lor gătite ÅŸi dichisite ca asemănarea templului* Cămările lor pline, vărsând belÅŸugul din una în alta; oile lor prăsitoare, îmbelÅŸugate în ieÅŸirile lor, vacile lor grase. ÃŽn pieÅ£ele lor nu e nici prăbuÅŸire de garduri, nici trecere, nici strigăt în pieÅ£ele lor. Au fericit poporul, care are toate acestea”. Dar tu ce spui, Proorocule ? „Fericit”, zice el (v. 15), „poporul al cărui Domn e Dumnezeul lui”. Nu pe cel care are bani din belÅŸug, zice Prorocul, ci pe cel împodobit cu evlavie, îl socotesc fericit, chiar de ar îndura nenumărate rele. Iar dacă e vorba  să spunem ÅŸi pricina a noua, putem să adăogăm că asuprirea face mai încercaÅ£i pe cei încercaÅ£i. „Căci asuprirea aduce răbdare, iar răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinÅ£a aceasta aduce nădejde, care nădejde nu ne face de ruÅŸine”. (Rom. 5, 3—5) Vezi cum din asuprire încercarea ne aduce nădejdea în cele viitoare, ÅŸi ne face să fim statornici în ispite, ÅŸi să avem bună nădejde despre cele viitoare? AÅŸa că nu zadarnic spuneam că aceste asupriri ne însemnează nădejdea, ÅŸi face mai buni pe cei încercaÅ£i. „Căci precum aurul”, zice, „se lămureÅŸte în cuptor, tot astfel ÅŸi omul primit în cuptorul umilinÅ£ii” (Isus Sirah 2,5). Putem să spunem ÅŸi a zecea pricină. Care e aceea? Pe care am spus-o adesea ÅŸi mai sus, că adică dacă avem ceva pete, le lăsăm ÅŸi pe acelea aici. Aceasta spunea patriarhul zicând bogatului: „Lazăr a primit relele lui, ÅŸi de la ele capătă mângâiere” (Luca 16, 25). Åži pe lângă aceasta vom mai găsi ÅŸi alta. Pe care ? Ca adică să ni se sporească cununile ÅŸi premiile noastre; căci cu cât asupririle sunt mai mari, cu atâta sporeÅŸte ÅŸi răsplata, ba încă chiar cu mult mai mult; „SuferinÅ£ele din vremea de acum nu pot deloc să fie puse alături cu slava viitoare care are să ni se destăinuiască nouă” (Rom. 8, 18).

10. AÅŸadar când putem pomeni atâtea pricini despre obijduirea sfinÅ£ilor, să nu ne necăjim în mijlocul încercărilor, să nu ne lăsăm strâmtoraÅ£i, să nu ne turburăm, ci să ne întărim sufletele cu învăţătură, ÅŸi să învăţăm acest lucru ÅŸi pe alÅ£ii. Åži dacă vezi că un om, trăind în virtute, urmând o vieaţă plină de înÅ£elepciune, ÅŸi plăcută lui Dumnezeu, sufere totuÅŸi nenumărate rele, să nu te scandalizezi, iubitule ÅŸi dacă vezi pe unul care se osteneÅŸte întru cele duhovniceÅŸti, gata să isprăvească ceva de folos ÅŸi apoi deodată poticnindu-se, să nu te turburi. Căci am cunoscut mulÅ£i cari adesea puneau astfel de întrebări: Cutare, zic ei pe când se ducea la biserica mucenicului, ducând cu sine bani pentru săraci, a suferit  naufragiu  ÅŸi a pierdut totul;  altul tot astfel,  făcând acelaÅŸi lucru, a dat peste tâlhari, ÅŸi abia a scăpat cu vieaÅ£a, fugind gol de acolo. Ce vom zice aÅŸadar? Că nu trebuie să ne mâhnim de nici unul din aceÅŸtia. Căci măcar că s’a cufundat vasul pe care mergea, el s’a ales totuÅŸi cu roadă desăvârÅŸită a milei lui: căci el ÅŸi-a împlinit toate datoriile,  a strâns  bani, i-a  pus în păstrare, după ce  i-a luat înapoi, a plecat,  a început călătoria, iar naufragiul apoi nu s’a întâmplat după cugetul lui. Dar de ce a îngăduit Dumnezeu acest lucru? Ca să îl arate pe acesta ÅŸi mai încercat. Dar săracii, vor zice ei, au fost lipsiÅ£i de aceÅŸti bani. Dar grija ta pentru săraci nu e aÅŸa de mare ca a lui Dumnezeu care i-a făcut: căci deÅŸi au fost lipsiÅ£i de aceÅŸti bani, El le poate da lor un prilej ca să capete încă ÅŸi mai mulÅ£i. AÅŸadar să nu cerem de la ei socoteala faptelor lor, ci  să-l slăvim pentru toate acestea; căci el nu îngăduie în chip nechibzuit  ÅŸi  zadarnic să  se  întâmple  adesea aceste lucruri, ci nu numai că nu nesocoteÅŸte pe cei cari aveau să găsească o mângâiere în aceÅŸti bani, dar El le mai dă în locul acestora ÅŸi alt prilej de hrană, iar pe cel  ce a suferit naufragiu îl arată ÅŸi mai încercat ÅŸi îi pregăteÅŸte o răsplată mai mare: căci a mulÅ£umi lui Dumnezeu,  când ai căzut în  asemenea primejdii, e un lucru cu mult mai însemnat, decât să faci milostenie. Căci nu numai cele ce dăm ca milostenie, ci ÅŸi acelea de care răbdăm cu tărie ca să fim jefuiÅ£i de alÅ£ii, ne aduc roadă îmbelÅŸugată. Åži ca să te încredinÅ£ezi că lucrul e astfel, voiu aduce o pildă limpede din vieaÅ£a lui Iov. Acesta, când avea avere, a Å£inut casa deschisă pentru săraci, ÅŸi dăruia tot ce avea; dar el n’a fost aÅŸa de vestit când Å£inea casa deschisă săracilor, ca atunci când a răbdat cu tărie vestea că i s’a năruit casa. Nu era atât de strălucit când cu lâna tunsă de pe oile lui îmbrăca pe săraci, cât a fost de vestit ÅŸi cunoscut atunci când, auzind că a căzut foc ÅŸi i-a mistuit toate turmele, a mulÅ£umit lui Dumnezeu. Atunci fusese iubitor de oameni, acum era înÅ£elept; atunci îi era milă de săraci, acum aducea mulÅ£umiri lui Dumnezeu.

Åži nu ÅŸi-a zis în sinea lui: „Dar ce e asta? Au fost mistuite turmele de pe urma cărora se hrăneau atât de mulÅ£i săraci; ÅŸi dacă eu am fost nevrednic să mă bucur de belÅŸugul acestor lucruri, ele puteau fi cruÅ£ate măcar pentru acei cari se înfruptau din ele”. Dar el nici n’a grăit, nici n’a cugetat aÅŸa ceva, căci ÅŸtia că Dumnezeu împarte totul cu folos. Åži ca să vezi că el i-a făcut diavolului o rană mai adâncă atunci când fiind lipsit de ale sale a mulÅ£umit Domnului, decât atunci când, fiind bogat îşi arăta mila lui faţă de alÅ£ii, ia seama că în timp ce Iov era bogat, diavolul a avut o oarecare bănuială, măcar că  neîntemeiată, dar totuÅŸi a avut; ÅŸi de aceea i-a   spus   lui Dumnezeu;   „Oare Iov de geaba îţi slujeÅŸte?”  Dar după ce i-a luat totul ÅŸi l-a jefuit de toate, ÅŸi el totuÅŸi a păstrat faţă de Dumnezeu   aceeaÅŸi bunăvoinţă, atunci în sfârÅŸit a fost închisă gura neruÅŸinată (a diavolului), ÅŸi n’a mai avut ce să zică, căci acel bărbat drept era acum ÅŸi mai strălucitor ca mai înainte. Căci a  răbda cu bărbăţie să fii lipsit de toate, ÅŸi după asta să mai aduci ÅŸi mulÅ£umiri, este o faptă cu mult mai mare decât a da de pomană când eÅŸti bogat, după cum văzurăm ÅŸi cu prilejul acestui om drept. Atunci ÅŸi-a arătat bunătatea faţă de tovarăşii săi de robie; acum ÅŸi-a dovedit marea lui dragoste pentru Dumnezeu. Åži nu în zadar lungesc această cuvântare, ci fiindcă adesea mulÅ£i făcând milostenie ÅŸi hrănind pe văduve, au fost jefuiÅ£i de toată averea lor; alÅ£ii au pierdut totul prin foc, alÅ£ii prin naufragiu, alÅ£ii, după multe milostenii, au ajuns în sapă de lemn în slăbiciune ÅŸi suferinţă din pricina defăimărilor ÅŸi altor nedreptăţi de felul acesta, ÅŸi n’au căpătat nici un ajutor de la nimeni.

Åži ca să nu spunem aÅŸa dar ceea ce spun adesea mulÅ£i: „Nimeni nu ÅŸtie nimic”, sunt de ajuns toate cele spuse mai sus ca să alungăm o asemenea temere. Acela, spune unul, deÅŸi a făcut atâtea milostenii, a pierdut totul. Åži ce înseamnă acest: A pierdut tot? Dacă el va mulÅ£umi pentru această pierdere, îşi va câştiga de la Dumnezeu o mult mai mare bunăvoinţă, ÅŸi la vieaÅ£a viitoare nu va căpăta îndoit, ca Iov, ci însutit. Dacă aici îndură rele, chiar aceasta îi va aduce acolo o mai mare comoară, pentru că rabdă toate cu bărbăţie; căci chemându-l pe el de aici la osteneli ÅŸi lupte mai grele, Dumnezeu a îngăduit ca să ajungă din belÅŸug în sărăcie. Focul năpădind adesea a mistuit casa ta ÅŸi Å£i-a prăpădit toată averea? Adu-Å£i aminte de ce i s’a întâmplat lui Iov; mulÅ£umeÅŸte lui Dumnezeu care putea să împiedice aceasta ÅŸi totuÅŸi n’a împiedicat-o. Åži vei primi atâta răsplată ca ÅŸi cum ai fi dat toate astea în mâna săracilor. TrăieÅŸti în sărăcie, în foamete ÅŸi primejdii nesfârÅŸite? Adu-Å£i aminte de Lazăr, care se muncea cu lipsa, cu sărăcia ÅŸi cu alte nenumărate necazuri, ÅŸi care avea totuÅŸi o aÅŸa de mare virtute; adu-Å£i aminte de apostoli cari îşi duceau vieaÅ£a în foamete, în sete ÅŸi goliciune, adu-Å£i aminte de proroci, de patriarhi ÅŸi de oamenii drepÅ£i ÅŸi vei vedea că toÅ£i au fost, nu dintre cei bogaÅ£i ÅŸi cei cari huzureau, ci dintre sărmani, obijduiÅ£i ÅŸi strâmtoraÅ£i.

11. Chibzuind la acestea, mulÅ£umeÅŸte lui Dumnezeu, că Å£i-a făcut parte de o asemenea soartă, nu din ură, ci din foarte mare dragoste; căci dacă a îngăduit ca ÅŸi aceia să îndure atâtea necazuri, n’a făcut-o din ură, ci pentru că Å£inea mult la ei, ÅŸi astfel îi făcea să fie mai vestiÅ£i. Nici un bun nu e deopotrivă cu aducerea de mulÅ£umire, precum nimic nu e mai rău ca hula. Să nu ne mirăm, că umblând după cele duhovniceÅŸti, răbdăm atâtea nenorociri. Căci precum tâlharii nu sapă unde e fân, paie ÅŸi nutreÅ£, ci unde e aur ÅŸi argint veghează necurmat; tot astfel ÅŸi diavolul se Å£ine mai ales de cele duhovniceÅŸti. Unde-i virtute multă, sunt ÅŸi multe ispite; unde e milostenie, e ÅŸi pizmă. Dar avem o armă foarte puternică, care poate să împingă îndărăt toate aceste uneltiri; anume ca în mijlocul tuturor acestor (necazuri) să aducem mulÅ£umire lui Dumnezeu. Ia spune-mi: Abel n’a căzut de mâna fratelui său când aducea jertfă din pârga roadelor sale? Åži totuÅŸi Dumnezeu a îngăduit acest lucru, nu din ură pentru cel care l-a cinstit, ci din mare dragoste, dându-i pe lângă cununa acelei foarte frumoase jertfe, ÅŸi cununa muceniciei. Moise, voind să vie în ajutorul unui asuprit, s’a băgat în primejdie de moarte, ÅŸi a fost nevoit să iasă din Å£ara lui; iar Dumnezeu a îngăduit acest lucru, ca tu să poÅ£i învăţa răbdarea sfinÅ£ilor. Dacă ne-am apuca de cele duhovniceÅŸti, ÅŸtiind dinainte că nu vom avea de suferit nici un rău, nu am părea că facem cine ÅŸtie ce mare ispravă, având o astfel de chezăşie; aÅŸa însă sunt tare vrednici de admiraÅ£ie cei ce fac asemenea lucruri, fiindcă, măcar că prevăd primejdii, pagube, morÅ£i ÅŸi rele nesfârÅŸite, totuÅŸi nu se leapădă de aceste căi ale îndreptării, nici nu pregetă de teama nenorocirilor aÅŸteptate.

AÅŸadar, precum spuneau cei trei copii (Daniel 3, 17-18): „Este în cer un Dumnezeu care ne poate scăpa; ÅŸi dacă nu, află, o rege, ci noi nu slujim zeilor tăi, ÅŸi nu ne vom închina idolului de aur pe care l-ai înălÅ£at”: ÅŸi tu deci, când ai de gând să săvârÅŸeÅŸti ceva bun întru Domnul, să prevezi multe primejdii, multe pagube, multe morÅ£i, ÅŸi să nu te miri, nici să nu te turburi, dacă se întâmplă aÅŸa ceva. „Fiule”, zice (Ecles, 2, 1), „când purcezi la slujba lui Dumnezeu, pregăteÅŸte-Å£i sufletul pentru încercare”.

De bună seamă, nimeni nu se aÅŸteaptă să câştige cununa fără răni, când se hotărăşte să lupte. Drept aceea ÅŸi tu, prea scumpule, când te-ai pregătit să lupÅ£i din răsputeri  cu diavolul, să nu umbli după o vieaţă tihnită ÅŸi plină de huzur. Căci răsplata ÅŸi făgăduiala, ÅŸi toate strălucirile, nu pentru aici Å£i le-a făgăduit Dumnezeu, ci pentru veacul viitor. De aceea, când tu ai făcut bine ÅŸi te-ai  ales cu rău, sau când ai văzut pe altul că păţeÅŸte astfel, bucură-te ÅŸi te veseleÅŸte;  căci asta va fi pentru tine prilej de mai mare răsplată. Astfel că nu trebuie să te descurajezi, să te laÅŸi abătut, nici să pregeÅ£i, ci stăruie încă cu mai multă  tragere de inimă;  fiindcă ÅŸi apostolii, când propovăduiau, măcar că erau biciuiÅ£i, bătuÅ£i cu pietre, ÅŸi stăteau veÅŸnic la închisoare, vesteau cuvântul adevărului cu mai multă voioÅŸie, nu numai după ce scăpau din primejdie, ci chiar fiind în mijlocul primejdiilor. Åži poÅ£i să vezi pe Pavel învăţând ÅŸi catehisind chiar în închisoare ÅŸi în lanÅ£uri, ÅŸi făcând acelaÅŸi lucru în piaÅ£a judecăţii, ÅŸi în naufragiu, ÅŸi în furtună ÅŸi în alte nenumărate primejdii. Ia-te ÅŸi tu după pilda acestor sfinÅ£i, ÅŸi îndeletniceÅŸte-te cu fapte bune, cât timp trăieÅŸti ÅŸi mai ai suflare; ÅŸi nu te lăsa, chiar dacă ai vedea că diavolul te vatămâ de o mie de ori. Poate că, ducând odată bani cu tine, s’a scufundat vasul ce te purta; dar Pavel, care ducea cu sine cuvântul, mai preÅ£ios de cât toate averile, pe când mergea spre Roma, s’a spart corabia cu dânsul, ÅŸi a suferit nesfârÅŸite neajunsuri. Åži acest lucru îl mărturiseÅŸte ÅŸi el când spune : (I Tes. 2, 18): „De mai multe ori am vrut să viu la voi, dar m’a împiedicat Satana”. Åži Dumnezeu a îngăduit acest lucru, dovedind belÅŸugul puterii sale, ÅŸi arătând că, cu toate că diavolul se făcea luntre ÅŸi punte ca să-l împiedice pe Pavel, totuÅŸi, din pricina aceasta, propovăduirea de loc nu era stânjenită sau ÅŸtirbită. De aceea Pavel îi mulÅ£umea lui Dumnezeu de toate, ÅŸtiind că prin aceasta Dumnezeu îl făcea mai încercat (în biruinţă); iar el arăta întru toate străşnicia tragerii lui de inimă, nelăsându-se împiedicat de nimic. AÅŸadar, de câte ori nu izbutim, de atâtea ori să ne apucăm din nou de lucrurile duhovniceÅŸti ÅŸi să nu spunem: „De ce a îngăduit Dumnezeu aceste piedici?”, căci el de aceea le-a îngăduit, ca prin ele tu cu atât mai vârtos să-Å£i arăţi râvna ta ÅŸi marea ta dragoste către dânsul. Căci e în firea iubitorului, să nu se lepede niciodată de acelea ce plac iubitului. Cel care e molâu ÅŸi nepăsător se va descuraja de la cea dintâi încercare; însă cel ager ÅŸi năprasnic, măcar că e stânjenit, cu atât mai mult va stărui în lucrurile cele dumnezeeÅŸti, săvârÅŸind totul pe cât îi stă în putinţă, ÅŸi aducând mulÅ£umire pentru toate. Mare comoară e aducerea de mulÅ£umire, mare bogăţie, bun nemistuit, pavăză puternică; după cum pe de altă parte hula sporeÅŸte paguba de faţă ÅŸi încă face să se prăpădească ÅŸi mai multe lucruri decât am pierdut. Ai pierdut bani? Dacă ai mulÅ£umit pentru aceasta, Å£i-at câştigat sufletul, ÅŸi ai dobândit bogaÅ£ii mai mari, pentru că Å£i-ai câştigat bunăvoinÅ£a lui Dumnezeu; dacă însă ai hulit, ai mai pierdut pe deasupra ÅŸi mântuirea ta, ÅŸi nici nu le-ai căpătat înapoi pe acelea, ci Å£i-ai ucis ÅŸi sufletul.

12. Dar pentru că a venit acum vorba despre hulă, vreau să cer de la voi toÅ£i o singură răsplată pentru această cuvântare: ca să-mi mustraÅ£i pe cei care hulesc în cetate. Dacă auzi pe cineva hulind la răspântie sau în for, du-te la el ÅŸi dojeneÅŸte-l; ÅŸi chiar dacă trebuie să-l loveÅŸti, nu pregeta: isbeÅŸte faÅ£a lui cu palma, loveÅŸte gura lui, ÅŸi sfinÅ£eÅŸte-Å£i mâna ta prin această lovitură. Åži dacă te va învinovăţi cineva ÅŸi te va duce la judecată, nu te împotrivi; ÅŸi dacă judecătorul de pe tribunalul lui îţi va cere socoteală, spune-i fără sfială, că a hulit pe Regele îngerilor. Căci dacă trebuie pedepsiÅ£i cei cari hulesc pe regele pământului, cu atât mai vârtos cei cari îl batjocoresc pe acela (al cerului). Este o fărădelege obÅŸtească, este o nedreptate care-i priveÅŸte pe toÅ£i ÅŸi îi e îngăduit oriÅŸicui să fie pârîtor. Să afle ÅŸi creÅŸtinii ÅŸi păgânii, că creÅŸtinii sunt mântuitorii cetăţii, epitropii, supraveghetorii ÅŸi învăţătorii ei, ÅŸi să afle acest lucru ÅŸi cei desfrânaÅ£i ÅŸi stricaÅ£i, că trebuie să se teamă de slujitorii lui Dumnezeu, pentru că, dacă altă dată mai încearcă să grăiască aÅŸa ceva, să se uite mai întâi în toate părÅ£ile ÅŸi să se teamă ÅŸi de umbra lor, de frică să nu-i auză vreun creÅŸtin ÅŸi apoi să sară asupra lor ÅŸi să-i pedepsească cu străşnicie, N’ai auzit ce a făcut loan? A văzut pe un tiran stricând legea căsătoriei, ÅŸi fără sfială i-a spus în mijlocul pieÅ£ei: „Nu Å£i-e îngăduit să Å£ii soÅ£ia fratelui tău Filip” (Marcu 6, 18). Eu însă nu te-am dus la tiran, nici la judecător, nici despre căsătorie nelegiuită, nici fiind vorba de tovarăşi de robie batjocoriÅ£i, ci despre hulă faţă de Domnul pentru care îţi cer să pedepseÅŸti pe cel de un rang cu tine. Dacă Å£i-aÅŸ fi zis: „PedepseÅŸte ÅŸi îndreaptă pe regii sau judecătorii ce calcă legea, n’ai spune oare că am înnebunit? Åži totuÅŸi loan a făcut aceasta, ceea ce înseamnă că lucrul nu e de loc peste puterile noastre. Acum cel puÅ£in îndreaptă pe tovarăşul tău de robie, sau pe cel deopotrivă cu tine; chiar dacă e nevoie să mori, nu pregeta să îl dojeneÅŸti; aceasta va fi pentru tine o mucenicie, pentru că ÅŸi loan a fost mucenic. Nu i s’a poruncit să aducă jertfă, nici să se închine la idol, ci ÅŸi-a pus capul pentru legile  călcate în picioare; deci ÅŸi tu luptă-te pentru dreptate până la moarte, ÅŸi Dumnezeu se va lupta pentru tine. Sâ nu-mi spui vorba aceea răsuflată: „Ce are asta de-a face cu mine? Nu e nimic între mine ÅŸi el”. Numai cu diavolul n’avem a împărÅ£i nimic, însă cu toÅ£i ceilalÅ£i oameni avem multe lucruri care ne leagă laolaltă. Căci ei se împărtăşesc din aceeaÅŸi fire ca ÅŸi noi locuiesc acelaÅŸi pământ, se hrănesc cu aceleaÅŸi mâncări, au acelaÅŸi Stăpân, au primit aceleaÅŸi legi, sunt îmbiaÅ£i la aceleaÅŸi tunuri ca ÅŸi noi. Vorba ta e o vorbă satanică, o cruzime diavolească. Deci să nu spunem aÅŸa ci să arătăm fraÅ£ilor grija care se cuvine. Eu însă un lucru vă fâgăduiesc ÅŸi vă chezăşuiesc vouă cu tot dinadinsul: dacă voi toÅ£i, ce sunteÅ£i de faţă, aÅ£i vrea să vă îngrijiÅ£i de mântuirea cetăţenilor oraÅŸului acestuia, în scurtă vreme se va îndrepta toată cetatea, deÅŸi numai foarte mică parte din ea e acum aici, o parte foarte puÅ£in numeroasă ca mulÅ£ime, însă cuprinsă de cea mai mare evlavie. Să împărÅ£im deci mântuirea fraÅ£ilor noÅŸtri; căci e de ajuns un singur om înflăcărat de râvna (credinÅ£ei), ca să îndrepte tot poporul Dar fiindcă acum nu e aici numai unul, nici doi sau trei, ci o mulÅ£ime aÅŸa de mare, care ar putea să se îndeletnicească cu îngrijirea celor cuprinÅŸi de nepăsare, nu din pricina slăbiciunii lor, cât din pricina trândăviei noastre pier ÅŸi scapătă cei mai mulÅ£i dintr-ânÅŸii. Dar nu e ciudat, când vedem o bătaie în piaţă, să ne ducem acolo ÅŸi să împăcăm pe cei ce se bat: (dar ce vorbesc de bătaie? dacă am vedea că a căzut un măgar, toÅ£i punem mâna ÅŸi deopotrivă ne grăbim să-l ridicăm în picioare), iar de fraÅ£ii, cari pier să nu avem nici o grijă? Măgarul e hulitorul, care neputând duce povara mâniei sale, s’a poticnit; du-te, ridică-l cu vorba, cu fapta, cu blândeÅ£ea, cu străşnicia; să fie leacul felurit. Åži dacă în astfel vom orândui ale noastre, ÅŸi ne vom îndeletnici cu îndreptarea semenilor noÅŸtri, în curând, când se vor fi învăţat ÅŸi ei să primească dojenile noastre, le vom fi plăcuÅ£i ÅŸi ne vor simÅ£i lipsa, ÅŸi ceea ce e mai presus de toate, ne vom înfrupta din bunurile puse la păstrare, de care deie Domnul să avem cu toÅ£ii parte, prin harul ÅŸi bunătatea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care ÅŸi cu care se cuvine Tatălui ÅŸi Duhului Sfânt slavă, putere ÅŸi mărire, acum ÅŸi pururea ÅŸi în vecii vecilor. Amin.