PREDICA a II-a despre statui

din „Predicile despre statui”

PREDICA a II-a

Å¢INUTÄ‚ ÃŽN ANTIOHIA ÃŽN BISERICA NUMITÄ‚ CEA VECHE, PE CÂND EL ERA PREOT, DESPRE NENOROCIREA CARE S’A ÃŽNTÂMPLAT ORAÅžULUI DUPÄ‚ RÄ‚SCOALA ÃŽN CARE AU DÄ‚RÂMAT STATUILE ÃŽMPÄ‚RATULUI TEODOSIE, ÅžI DESPRE SPUSA APOSTOLULUI (I Tim. 6, 17): „SFÄ‚TUIEÅžTE PE BOGAÅ¢II DIN ACEST VEAC SÄ‚ NU SE SEMEÅ¢EASCÄ‚” ÅžI ÃŽMPOTRIVA LÄ‚COMIEI

Ţinută în ziua de 6 Martie

1. Ce să spun ÅŸi ce să grăIesc? Vremea de faţă e a lacrimilor, nu a vorbelor: a tânguirilor, nu a cuvântărilor; a rugăciunii, nu a discursului. Mărimea celor săvârÅŸite e aÅŸa de cumplită, rana e atât de greu de lecuit, meteahna e atât de năprasnică ÅŸi mai presus de orice tămăduire, având nevoie de ajutorul cel de sus. Când Iov, după ce a pierdut toată averea, ÅŸedea pe gunoi, prietenii lui aflând de aceasta au venit la dânsul, ÅŸi, de departe zărindu-l,  ÅŸi-au sfâşiat veÅŸmintele, ÅŸi-au  presărat  cenuÅŸe pe cap  ÅŸi amarnic au gemut: acum tot aÅŸa trebuiau să facă toate cetăţile de jur împrejur; să vie la oraÅŸul nostru ÅŸi să plângă cu mare jale ceea ce s’a întâmplat. Iov ÅŸedea atunci pe băligar, cetatea noastră stă acum într’un mare laÅ£. Căci precum atunci diavolul s’a năpustit asupra turmelor ÅŸi  cirezilor ÅŸi casei acelui drept, tot astfel acum ÅŸi-a vărsat furia împotriva acestei cetăţi. Dar Dumnezeu a îngăduit  aceasta ÅŸi atunci ÅŸi acum; atunci, ca să facă mai slăvit pe cel drept prin mărimea încercării; iar acuma ca să ne facă pe noi mai smeriÅ£i prin mărimea acestei mâhniri. ÃŽngăduiÅ£i-mi să plâng cele de faţă. Am tăcut ÅŸapte zile, ca ÅŸi prietenii lui Iov; daÅ£i-mi voie ca azi să deschid gura ÅŸi să plâng această obÅŸtească nenorocire. Cine a avut pizmă pe noi, prea scumpilor? Cine a fost cutremurat de invidie împotriva  noastră? De unde a venit această aÅŸa de mare schimbare? Nimic nu era mai vrednic de cinste ca cetatea noastră; ÅŸi nimic nu e acum mai vrednic de plâns. Norodul  odinioară atât de  cuminte  ÅŸi blajin, ca un cal blând ÅŸi ascultător, urmând mereu mâna ce îl călăuzea, deodată a început să sburde ÅŸi a făcut atâtea nenorociri, că nici nu mi-e îngăduit să le pomenesc. Mă vait ÅŸi plâng acum,  nu  din   pricina mărimii  pedepsei care ne ameninţă, ci din pricina prea marei sminteli a celor săvârÅŸite. Chiar dacă împăratul nu s’ar întărâta, nu s’ar mânia, nu ne-ar pedepsi ÅŸi nu ne-ar mustra, spuneÅ£i-mi, vă rog, cum vom îndura noi ruÅŸinea acestor fărădelegi? Din pricina plânsului, cuvântul învăţăturii mi se opreÅŸte în gât, abia pot să descleÅŸtez gura ÅŸi să deschid buzele; să miÅŸc limba ÅŸi să pronunÅ£ cuvintele; ca un frâu, mărimea durerii îmi împiedică limba ÅŸi îmi poticneÅŸte cuvintele. Nimic nu era până acum mai fericit ca cetatea noastră; ÅŸi acum nimic nu e mai trist ca ea. Precum albinele bâzâiau în jurul stupului, tot astfel cetăţenii  oraÅŸului zburau încoace ÅŸi în colo prin piaţă, ÅŸi toÅ£i ne fericeau pe noi mai înainte pentru această mulÅ£ime. Dar iată că acum  stupul a rămas singur; căci, precum pe aceste albine le-a pus pe goană fumul, tot astfel pe aceste albine le-a fugărit teama; ba mai degrabă ceea ce a spus despre Ierusalim proorocul plângând, acelaÅŸi lucru îl vom spune ÅŸi noi cu privire la timpul de faţă: „Cetatea noastră a ajuns ca terebintul care ÅŸi-a pierdut foile, ca o grădină care n’are apă” (Isaia 1, 30). Căci precum o grădină care nu e stropită, ne înfăţiÅŸează niÅŸte pomi lipsiÅ£i de frunze ÅŸi  despuiaÅ£i de roade, tot astfel a ajuns ÅŸi cetatea noastră. Fiind lipsită de ajutorul de sus, stă singuratică, lipsită de aproape toÅ£i locuitorii săi. Nimic nu e mai dulce ca patria ÅŸi totuÅŸi nimic n’a ajuns mai amar ca ea.

ToÅ£i fug ca de un laÅ£, de Å£ara care i-a născut, o părăsesc ca pe o prăpastie, ÅŸi sar în lături ca de pe un rug. Åži precum dintr’o casă cuprinsă de foc, nu numai cei cari o locuiesc, ci ÅŸi toÅ£i vecinii se retrag în cea mai mare grabă, silindu-se să-ÅŸi mântuie măcar trupul chiar gol; tot astfel ÅŸi acum, când se aÅŸteaptă să cadă asupra noastră ca un foc de sus mânia împărătească, mai înainte ca văpaia prelingându-se pe nesimÅ£ite să ajungă până la dânÅŸii, toÅ£i se zoresc să iasă ÅŸi să-ÅŸi pună la adăpost măcar trupul despuiat. Åži nenorocirea noastră a ajuns a fi ca o ghicitoare: e o goană, fără duÅŸmani; o bejenie fără luptă, o robie fără ca oraÅŸul să fie cucerit; n’am văzut pârjolul barbar, nici n’am zărit faÅ£a duÅŸmanului, ÅŸi păţim totuÅŸi la fel cu cei prinÅŸi în război. Acuma toÅ£i află de nenorocirea noastră; căci primind în gazdă pe surghiuniÅ£ii noÅŸtri, aud de a ei despre prăpădul cetăţii.

2. Dar nu de aceasta mă ruÅŸinez ÅŸi roÅŸesc. Să afle toÅ£i primejdiile oraÅŸului, pentru ca luând parte la durerea mamei, din  tot pământul să ridice un glas obÅŸtesc către Dumnezeu, ÅŸi toÅ£i într’un glas să ceară prin rugăciuni pe mama ÅŸi hrănitoarea obÅŸtească de la împăratul cerurilor. Nu de mult s’a cutremurat oraÅŸul nostru; acum însăşi sufletele locuitorilor s’au cutremurat; atunci se cutremurau temeliile caselor, acum tremură temeliile inimii fiecăruia, ÅŸi acum în fiecare zi privim moartea în faÅ£a ochilor noÅŸtri ; trăim într’o necurmată teamă ÅŸi suferim pedeapsa lui Cain, mai de plâns decât cei cari odinioară sâlăşluiau în închisoare, ÅŸi împresuraÅ£i de un asediu nou ÅŸi neobiÅŸnuit, ÅŸi mult mai greu de cât cel obiÅŸnuit. Căci cei care păţesc acest lucru din partea duÅŸmanilor, sunt închiÅŸi numai între ziduri; însă noi nu ne putem apropia nici de piaţă, ÅŸi fiecare stă închis între pereÅ£ii casei sale; ÅŸi, precum pentru cei împresuraÅ£i nu e slobod  să treacă  zidurile cetăţii, pentru că   din afară sunt   împresuraÅ£i de duÅŸmani, tot astfel ÅŸi pentru mulÅ£i din cei care locuiesc în oraÅŸ, nu e slobod să iasă din casă, nici să se arate în lume, din pricina acelora cari pretutindeni vânează atât pe cei vinovaÅ£i, cât ÅŸi pe cei nevinovaÅ£i, îi târăsc din mijlocul pieÅ£ei, ÅŸi îi duc la judecată  fără  nici o  socoteală, ÅŸi aÅŸa, la întâmplare. De aceea oamenii slobozi stau înăuntru legaÅ£i, împreună cu sclavii lor: Cine a fost prins? Cine dus la judecată? Cine a fost pedepsit azi? Cum ÅŸi de ce? ÃŽntrebând cu îngrijorare ÅŸi cercetând cu luare aminte, pe cei de la cari pot afla astfel de lucruri. Åži duc o vieaţă mai ticăloasă decât orice moarte, nevoiÅ£i în fiecare zi să plângă nenorocirile străine, tremurând pentru mântuirea lor, ÅŸi nestând întru nimic mai bine  decât morÅ£ii, fiindcă de mult  sunt  morÅ£i de frică. Iar dacă unul care e la adăpost de această frică ÅŸi strâmtorare, vrea  să meargă în piaţă, din pricina priveliÅŸtii celei dureroase, se grăbeÅŸte să se întoarcă la casa lui, după ce a zărit abia pe unul sau doi, cari merg cu capul plecat ÅŸi plini de multă mâhnire, acolo unde cu câteva zile mai înainte mulÅ£imea întrecea curgerea râurilor; dar acum toÅ£i aceia au fost alungaÅ£i de la noi. Åži precum înfăţiÅŸarea unei păduri, după ce au fost tăiaÅ£i mulÅ£i arbori dintr’ânsa, se face neplăcută, sau ca ÅŸi capul care sufere de multă pleÅŸuvie; tot aÅŸa ÅŸi pământul (faÅ£a) oraÅŸului, după ce au fost îndepărtaÅ£i oamenii, ivindu-se doar numai puÅ£ini ici ÅŸi colo, s’a făcut urît, ÅŸi învăluie cu o adâncă ceaţă de tristeÅ£e pe cei cari îl privesc. Åži nu numai pământul, dar chiar felul aerului ÅŸi cercul razelor soarelui îmi pare acum că e mâhnit ÅŸi luceÅŸte mai înzăbrenit; nu pentru că firea ÅŸi-ar fi schimbat stihiile sale, ci fiindcă s’au schimbat ochii noÅŸtri, cari s’au turburat de norul întristării ÅŸi nu mai pot privi limpede ÅŸi cu aceeaÅŸi putere lumina razelor. Asta spunea odinioară prorocul plângând: „Le va apune lor soarele la amiazi, ÅŸi ziua se va întuneca” (Amos 8, 9). Åži spunea asta nu pentru că soarele se ascundea, sau ziua pierea, ci pentru că ei fiind întristaÅ£i, nici chiar la amiazi nu puteau să-i vadă lumina din pricina ceÅ£ii mâhnirii. AÅŸa s’a întâmplat ÅŸi acum; ÅŸi oriunde ÅŸi-ar întoarce cineva privirile, fie către pământ, fie către pereÅ£i sau spre columnele oraÅŸului, fie către semenii lui, i se pare că vede o noapte ÅŸi un întunerec adânc; atât de pline sunt toate de tristeÅ£e. Pretutindeni e tăcere ÅŸi singurătate plină de groază, ÅŸi s’a stins acea miÅŸcare vie ÅŸi plăcută a mulÅ£imii; ca ÅŸi cum toÅ£i ar fi intrat în pământ, aÅŸa e cuprinsă cetatea de posăcie. ToÅ£i sunt la fel cu pietrele, ÅŸi fiind împiedicaÅ£i de nenorocire ca de un lanÅ£ al limbii, ne întâmpină cu cea mai mare tăcere, ca ÅŸi cum ar fi năvălit duÅŸmanii, ÅŸi i-ar fi mistuit pe toÅ£i cu foc ÅŸi fier. Acum e vremea să spunem: „TrimeteÅ£i la bocitoare să vină: trimeteÅ£i la femeile iscusite, ca să bocească. Să curgă lacrămile din ochii noÅŸtri, ÅŸi să curgă apă din pleoapele noastre” (Ieremia 9, 17—18). Colnice, puneÅ£i-vă pe plâns, ÅŸi voi, munÅ£i, pe jale! Să chemăm toată făptura ca să jelească nenorocirile noastre. O cetate aÅŸa de mare, fruntea cetăţilor din răsărit, e în primejdie să fie ÅŸtearsă de pe faÅ£a pământului; aceea care avea mulÅ£i feciori, acum a rămas fără feciori, ÅŸi nu e nimeni să-i vină într’ajutor. Căci a fost vătămat acela care n’are seamăn pe lume, căci e împărat, fruntea ÅŸi căpetenia tururor oamenilor de pe pământ. De aceea să căutăm scăpare la împăratul Cel de sus, pe el să-l chemăm în ajutor, căci dacă nu vom căpăta harul de sus, nu ne mai rămâne nici o mângâiere pentru cele făptuite.

3. AÅŸ fi vrut să închei aici această cuvântare, căci sufletele celor cari gem nu vor să lungească vorba ; dar precum un nor des, alergând sub raza soarelui, îşi întoarce toată strălucirea înapoi, tot astfel ÅŸi norul mâhnirei, stând în faÅ£a noastră, nu îngăduie ca să curgă uÅŸor cuvântarea, ci o înăbuÅŸe ÅŸi cu multă putere o Å£ine înăuntru. Åži aceasta se întâmplă nu numai cu cel ce vorbeÅŸte, ci ÅŸi cu acel care ascultă; căci precum nu îi îngăduie să iasă lesne din sufletul vorbitorului, tot astfel nu-i dă voie să alunece în cugetul ascultătorilor, cu propria ei putere. De aceea ÅŸi Iudeii odinioară, trudindu-se cu lutul ÅŸi cu lucrul cărămizilor, nu puteau să asculte pe Moise, care spunea adesea lucruri mari despre mântuirea lor, pentru că mâhnirea îngreuna apropierea cuvintelor de cugetul lor, ÅŸi le astupa auzul. De aceea voiam ÅŸi eu să pun aci capăt vorbirii mele; dar gândindu-mă că firea norului nu numai că împiedică mersul înainte al razelor, ci adesea  ori  chiar ea păţeÅŸte  ceva de-a’ndoaselea: căci când soarele e mai cald ÅŸi se năpusteÅŸte necurmat, toceÅŸte norul, ÅŸi îl frânge din mijloc, ÅŸi apoi deodată lucind în întregime apare strălucitor în faÅ£a privitorilor; aÅŸa nădăjduiesc să pot face ÅŸi eu astăzi, ÅŸi cred că, vărsând cuvântarea în sufletele voastre ÅŸi stăruind mai multă vreme, voiu putea risipi norul mâhnirii, pentru ca mintea voastră iarăşi să poată străluci de învăţătura obiÅŸnuită. Dar întoarceÅ£i-vă sufletele către mine, ascultaÅ£i cu luare aminte; scuturaÅ£i-vă niÅ£el de tristeÅ£ea voastră; să ne întoarcem la cugetul de mai înainte, ÅŸi, cum ne-am deprins să ne întâlnim aici totdeauna cu veselie, tot aÅŸa să facem ÅŸi acum, lăsând totul în seama lui Dumnezeu. Acesta ne va ajuta să ne mângâiem în nenorocirea noastră. Căci, dacă Domnul ne va vedea că ascultăm cu osârdie cuvântările despre el, ÅŸi că nu ne lepădăm de învăţătura lui din pricina greutăţilor vremii, se va îngriji de noi fără zăbavă, va face senin, făcând să se răsbune timpul după furtuna de faţă. Căci creÅŸtinul trebuie să se deosebească de necredincioÅŸi ÅŸi în aceea că rabdă totul bărbăteÅŸte, ÅŸi, înzăuat cu nădejdea bunurilor viitoare, se arată mai tare decât toate năpăstiile omeneÅŸti. Credinciosul stă pe o stâncă; de aceea el nu poate fi biruit de izbitura talazurilor. Căci, ori de unde s’ar ridica valurile ispitelor, ele nu ajung la picioarele lui; atâta-i el mai presus de cât orice asemenea năvală. Drept aceea să nu ne lăsăm abătuÅ£iv dragii mei; căci nu ne putem noi îngriji de mântuirea noastră, atâta cât se îngrijeÅŸte Dumnezeu care ne-a făcut; nu ne pasă nouă atât de mult ca să nu păţim nici un rău, cât îi pasă aceluia care ne-a dăruit sufletul, ÅŸi după aceea ne-a hărăzit atâtea bunuri. Cu astfel de nădejdi să ne înălţăm sufletele, ÅŸi să ascultăm cu obiÅŸnuita voioÅŸie, cele ce au să se spună.

Nu de mult am Å£inut o lungă cuvântare dragostei voastre, ÅŸi v’am văzut pe toÅ£i urmărindu-mi cuvintele, ÅŸi pe niciunul întorcându-se de la mijlocul drumului. Vă mulÅ£umesc pentru această râvnă sufletească, pentru că am primit răsplata ostenelilor mele; dar atunci am cerut ÅŸi altă răsplată de la voi; poate că ÅŸtiÅ£i ÅŸi vă aduceÅ£i aminte. Care era acea răsplată? Să pedepsiÅ£i pe hulitorii din cetate ÅŸi să-i mustraÅ£i, să împiedecaÅ£i pe cei cari batjocoresc pe Dumnezeu, cuprinÅŸi fiind de o asemenea sminteală. Åži cred că n’am spus acestea de la mine, ci că Dumnezeu, care prevede viitorul, ne-a trimes în cuget acele cuvinte. Căci dacă am fi pedepsit pe cei ce au cutezat, acum nu s’ar fi întâmplat ceea ce s’a întâmplat. Dacă era vorba să vă primejduiÅ£i, cu cât ar fi fost mai bine să răbdaÅ£i ceva, pedepsindu-i ÅŸi îndreptându-i pe aceia, ceea ce ne-ar fi adus nouă ÅŸi cununia muceniciei, decât să ne temem ÅŸi să tremurăm acuma, ÅŸi să aÅŸteptăm acuma moartea, din pricina cutezanÅ£ei acestora! Iată, nelegiuirea s’a săvârÅŸit de puÅ£ini, ÅŸi vina e acum obÅŸtească, a tuturor. Iată, din pricina lor acum ne e frică la toÅ£i, ÅŸi pedeapsa pentru cele făptuite de dânÅŸii, o aÅŸteptăm noi înÅŸine. Ci, dacă le-am fi luat înainte ÅŸi i-am fi izgonit din cetate, ÅŸi noi, fiind sănătoÅŸi, am fi vindecat mădularul bolnav ÅŸi n’am fii cuprinÅŸi de spaima de acum. Åžtiu că cetatea a moÅŸtenit de la străbuni apucături frumoase; dar niÅŸte străini ÅŸi corcituri, blestemaÅ£i ÅŸi păcătoÅŸi, cari desnădăjduiseră de mântuirea lor, au îndrăznit aceea ce au săvârÅŸit. De aceea n’am încetat niciodată de a striga ÅŸi a vă lua ca mărturie: Să pedepsim sminteala hulitorilor, să dojenim cugetul lor, să ne îngrijim de mântuirea lor; să nu stăm nepăsători, când e batjocorit Domnul nostru al tuturor; nesocotinÅ£a aceasta va aduce mari nenorociri cetăţii.

4. Acestea le preziceam, acestea s’au ÅŸi întâmplat; ÅŸi acum primim pedeapsa pentru acea uÅŸurinţă ÅŸi nepăsare a noastră. AÅ£i lăsat ca Dumnezeu să fie batjocorit; iată el a îngăduit ca să fie batjocorit împăratul, iar noi toÅ£i să fim  ameninÅ£aÅ£i  de  cea mai mare primejdie, pentru ca în mijlocul acestei spaime să ne luăm pedeapsa acelei nesocotinÅ£i. Oare în zadar, oare fără temeiu vă preziceam eu aceasta, ÅŸi necontenit stârneam dragostea voastră? Dar totul a fost de-a surda;  cel puÅ£in acuma să fiÅ£i mai cu luare aminte, ÅŸi, după nenorocirea de azi, întorcându-vă la cugetul cel drept, să Å£inem în frâu zvăpăiata lor furie. Să le astupăm gurile, să le închidem ca pe niÅŸte puÅ£uri de moarte aducătoare, ÅŸi să le schimbăm într’altă parte, ÅŸi atunci vor înceta relele ce au  cuprins cetatea. Biserica nu e un teatru, ca să ascultăm pentru desfătarea noastră, de  aci trebuie să pleci cu un folos, alegându-te cu ceva mare ÅŸi de preÅ£; aÅŸa trebue să plecăm de aici; căci altfel, degeaba ÅŸi fără rost ne adunăm aci, dacă întrunindu-ne aci la vreme pentru folosul nostru sufletesc, apoi plecăm pustii ÅŸi cu mâna goală, nealegându-ne cu nici un folos de pe urma celor spuse. Ce am eu de pe urma acestor aplauze? Cu ce mă aleg de pe urma freamătului ÅŸi laudelor voastre? Lauda mea stă în aceea, ca voi toÅ£i să preschimbaÅ£i în fapte ceea ce vi se spune aci; atunci pot eu să mă socotesc norocos ÅŸi fericit, nu când voi mă veÅ£i primi cu aplauze, ci când veÅ£i fi făcut cu tragere de inimă ceea ce veÅ£i fi auzit aici. Fiecare să îndrepte pe semenul lui: ,,ClădiÅ£i-vă unul pe altul” , zice Apostolul (I TesaL 5, 11). Căci, dacă nu facem aÅŸa, orice nelegiuire săvârÅŸită de unul aduce Cetăţii o pagubă obÅŸtească ÅŸi de nesuferit. Iată, deÅŸi n’avem nimic pe cuget, suntem tot atât de înspăimântaÅ£i ÅŸi tremurăm ca ÅŸi acei ce au păcătuit, de teamă să nu ne cuprindă pe toÅ£i mânia împăratului. Căci, ca să ne desvinovăţim, nu e de ajuns să spunem: „Eu nu eram de faţă, nu ÅŸtiam, ÅŸi am fost părtaÅŸ la nelegiuire.

– „Tocmai de aceea”, va zice el „vei fi pedepsit cu cea mai grea pedeapsă, pentru că n’ai fost de faţă, nici n’ai împiedicat ÅŸi n’ai oprit pe răsvrătiÅ£i, ÅŸi nu ai vrut să te primejdueÅŸti pentru cinstea împăratului. N’ai luat parte la cele săvârÅŸite? Te laud pentru asta ÅŸi încuviinÅ£ez purtarea ta; dar n’ai împiedicat fapta ÅŸi aceasta e vrednic de învinovăţire”. AceleaÅŸi cuvinte le vom auzi ÅŸi de la Dumnezeu când răbdăm în tăcere hula ÅŸi batjocura ce i se face; pentru că ÅŸi acela care a îngropat talantul (Mat. 25, 25—30), nu era învinovăţit atunci pentru purtarea lui, fiindcă a dat înapoi suma de bani întreagă, ci pentru că nu a sporit-o, pentru că n’a mustrat pe ceilalÅ£i, pentru că n’a dus banii la zarafi, adică, n’a îndemnat, n’a dat sfat, n’a înfruntat, n’a îndreptat pe semenii ce păcătuiau ÅŸi nu i-a îndepărtat de la faptele rele; de aceea era trimes fără nici o milă la acele pedepse nespuse. Dar, dacă nu mai înainte, cel puÅ£in acuma nădăjduesc ÅŸi cred că voi veÅ£i veghea ca să faceÅ£i această îndreptare, ÅŸi nu veÅ£i mai sta nepăsători când vedeÅ£i că Dumnezeu e batjocorit. Căci cele ce s’au întâmplat sunt de ajuns, chiar dacă n’ar fi nimeni să le atragă luarea aminte, ca să îndemne chiar pe niÅŸte oameni cu totul nesimÅ£itori, ca de aci încolo să se îngrijească de mântuirea lor.

Iar pentru noi a sosit acum ceasul ca să vă întindem masa pe care avea obiceiul s’o întindă Pavel,  să  dăm  citire  versetului de azi, ÅŸi să-l punem în mijlocul tuturor. Ce s’a citit deci astăzi? „SfătuieÅŸte pe bogaÅ£ii acestui veac să nu se semeÅ£ească” (I Tim. 6, 17).

Cel care a zis: ,,BogaÅ£ii acestui veac” a dovedit că mai sunt ÅŸi alÅ£i bogaÅ£i ai veacului viitor, cum era acel Lazăr, sărac în vieaÅ£a asta, dar bogat în cea viitoare, nu în aur ÅŸi argint ÅŸi alte lucruri care se strică ÅŸi putrezesc, ci în acele bunuri  tainice, pe care (I Cor. 2, 9) „nici ochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit, nici nu s’au suit în inima omului”. Acestea sunt adevărata bogăţie ÅŸi belÅŸug, pentru că sunt   bunuri ce nu se strică, ÅŸi  nu suferă nici o schimbare. Nu tot  astfel era bogătaÅŸul  care  nu  vrea să se   uite la el, ci după aceea a ajuns cel mai sărac dintre toÅ£i. Căci, cerând o picătură de apă, nici de aceasta n’a avut parte; la atât de mare sărăcie ajunsese.  De  aceea i-a numit „bogaÅ£i ai veacului acestuia” ca să înveÅ£i că odată cu vieaÅ£a aceasta se mistuie ÅŸi bogăţia  lor;   nu merge  mai departe, nu porneÅŸte odată cu călătorii, ba de multe ori îi părăseÅŸte înainte de sfârÅŸit; ceea ce dovedeÅŸte ÅŸi el zicând:   „Şi să nu nădăjduieÅŸti în netrăinicia bogăţiilor” (I Tim. 6, 17), Căci nimic nu e aÅŸa de nestatornic ca bogăţia; ÅŸi măcar că am spus deseori  acest lucru, nu voiu înceta de a-l spune, că e fugarnică ÅŸi nerecunoscătoare,  roaba  care  n’are nici o  credinţă; chiar  dacă ai  pune-o în nenumărate lanÅ£uri, ea fuge cu lanÅ£uri cu tot. Adeseori, stăpânii au închis-o  cu porÅ£i ÅŸi cu zăvoare, punând ÅŸi slugi de pază; dar ea, amăgind pe slugi, a fugit cu înÅŸiÅŸi păzitorii ei, trăgând după sine ca pe niÅŸte lanÅ£uri pe aceia cari o străjuiau, ÅŸi la nimic n’a folosit straja.  Ce e mai nestatornic ca ea? Ce e mai de plâns ca aceia cari îşi pun toată râvna într-însa? Când cineva se apucă să strângă cu mare osârdie un lucru aÅŸa de puÅ£in trainic ÅŸi alunecător, neauzind pe prorocul ce spune: „Vai de  aceia ce se bizuiesc  pe  virtutea  lor, ÅŸi  se  mândresc cu mulÅ£imea bogăţiilor”. ÃŽntreabă: De ce „vai”? — „Fiindcă”, îţi va răspunde (David, Psalm), „strânge comori, fără să ÅŸtie pentru cine le va strânge”. Căci osteneala e sigură, dar roada e nehotărîtă. Deseori te osteneÅŸti ÅŸi te mistui în necazuri pentru duÅŸmani; deseori după moartea ta, moÅŸtenirea venind la aceia cari te-au nedreptăţit ÅŸi te-au împresurat cu nenumărate uneltiri, Å£i-a lăsat Å£ie păcatele, ÅŸi lor stăpânirea averii.

5. Merită să ne întrebăm ÅŸi de ce n’a zis: „Învaţă pe bogaÅ£ii  acestui veac să nu se îmbogăţească; învaţă-i să trăiască în sărăcie; învaţă-i să cheltue ceea ce au”, ci le-a spus: „Învaţă-i să nu se trufească”?   Åžtia că rădăcina ÅŸi  temelia  bogăţiei e mândria; ÅŸi  dacă cineva ÅŸtie să trăiască în cumpătare,  nu-ÅŸi va bate mult capul cu asemenea lucruri. Ia spune-mi: „De ce duci cu tine atâtea slugi, lingăi, linguÅŸitori ÅŸi tot acel alaiu?   Nu pentru folos, ci numai din îngâmfare, ca de pe urma lor să pari mai vrednic de cinste în ochii oamenilor. Åži apoi ÅŸtia că bogăţiile  nu-s  oprite, dacă te slujeÅŸti de ele la cele de nevoie. Căci precum vinul nu e un lucru  rău, ci beÅ£ia e un lucru rău;  tot  astfel nu bogăţia e un rău, ci lăcomia   cea rea ÅŸi duhul cel hrăpăreÅ£. Altceva e a fi lacom de  avere,  altceva e să fii bogat; lacomul nu e bogat, lacomul sgârcit are nevoie de multe ÅŸi, având nevoie de multe, nu poate fi bogat niciodată. Sgârcitul e numai paznicul bogăţiilor, nu stăpânul lor; căci mai de grabă ar împărÅ£i cu cineva propria lui carne, decât să împărÅ£ească  din  aurul lui. Ca ÅŸi cum i-ar fi poruncit cineva să nu se atingă  de nimic din cele puse la o parte, aÅŸa le păzeÅŸte ÅŸi le păstrează cu toată  silinÅ£a,   neatingându-se de ale sale ca ÅŸi cum ar fi străine; ÅŸi cu adevărat sunt străine. Căci cum ar putea să socotească fiind al său, ceea ce n’ar îngădui niciodată să dea altora, sau să împartă la cei nevoiaÅŸi, chiar dacă ar fi supus la cele mai grozave chinuri ? Cum poate să aibă el stăpânirea lucrurilor, de la care n’are slobod nici folosul, nici roadă? Åži pe lângă aceasta, Pavel avea obiceiul să nu dea la toÅ£i aceleaÅŸi porunci, ci se potrivea după  slăbiciunea ascultătorilor săi, precum a făcut ÅŸi Hristos. Căci el bogatului, care a venit la dânsul ÅŸi i-a vorbit despre vieaţă, nu i-a spus: „Du-te, vinde tot ce ai”, ci lăsând aceasta la o parte, l-a învăţat despre celelalte porunci; apoi după ce acela l-a îmbiat zicând: „Ce mai îmi lipseÅŸte?”,   Hristos nici atunci nu i-a răspuns de-a dreptul: „Vinde tot ce ai”, ci „Dacă vrei să fii desăvârÅŸit, du-te, vinde tot ce ai: asta o las în seama ta; te fac pe tine stăpân să alegi, nu te mân cu sila. De aceea nici Pavel nu le-a spus bogaÅ£ilor nimic despre sărăcie, ci despre smerenie, atât din pricina nătângiei ascultătorilor, cât ÅŸi pentru că ÅŸtia foarte bine, că dacă vor trăi în cumpătare ÅŸi se vor lepăda de  trufie, în  curând vor scăpa ÅŸi de râvna după bogăţii. După aceea, sfătuindu-i să nu se mândrească,  le-a  arătat ÅŸi chipul în care  nu trebuie  să se mândrească.  Care  anume? Să vadă cât de nestatornice ÅŸi de necredincioase sunt   bogăţiile  prin firea  lor;  de aceea a ÅŸi adăogat:   „Nu nădăjdui în netrăinicia bogăţiilor”.   E bogat nu cine are mult, ci acel care dăruieÅŸte mult; bogat era Avram, dar nu era zgârcit; căci el nu cerceta casa cutăruia, nici nu spiona averea cutăruia; ci ieÅŸind, se uita să vadă, dacă e undeva vreun oaspe, dacă e undeva un sărac, ca să îndrepte sărăcia ÅŸi să primească pe oaspe, Nu ÅŸi-a acoperit casa cu aur, ci avându-ÅŸi locuinÅ£a lângă acel stejar, se mulÅ£umea cu umbra frunzelor; ÅŸi sălaÅŸul lui era atât de strălucitor, că nici îngerilor nu le era ruÅŸine să mâie la dânsul; căci ei nu se uitau la strălucirea casei, ci la virtutea sufletului. Pe el să-l luăm ÅŸi noi ca pildă, scumpii mei, ÅŸi să dăm săracilor ceea ce avem. Cortul lui era pregătit în chip simplu, dar era mai strălucitor ca un palat regesc. Căci nici un rege n’a primit îngeri în gazdă; ci el, ÅŸezând sub stejar ÅŸi aÅŸezându-ÅŸi casa acolo, a fost Å£inut vrednic de această cinste, ÅŸi nu cinstit din pricina sărăciei locuinÅ£ei, ci pentru podoaba sufletului său ÅŸi bogăţiile ascunse într’însul, a avut parte de această cinste.

6. De aceea nici noi să nu ne împodobim casele, ci mai de grabă sufletul. Cum nu e ruÅŸine, să ne acoperim degeaba ÅŸi fără rost pereÅ£ii cu marmură, ÅŸi să nu ne pese de Hristos umblând gol? Ce folos îţi aduce Å£ie casa, omule? Ce, plecând o să o iei cu tine? Nu, plecând n’o s’o iei cu tine, dar pornind de aici, sufletul o să-l iei cu tine fără îndoială. Iată, să presupunem că ne cuprinde o primejdie; haide, să vă vie în ajutor casele voastre ÅŸi să vă scape de primejdia ce vă ameninţă! Dar nu vor putea. Voi înÅŸivă îmi sunteÅ£i martori, căci le părăsiÅ£i lăsându-le pustii, ÅŸi purcedeÅ£i în deÅŸert, temându-vă de ele ca de niÅŸte laÅ£uri sau curse.

Să vă ajute acum bogăţiile; dar, n’au vreme. Căci, dacă unde e la mijloc mânia omului, e biruită puterea banilor, cu atât mai mult se va întâmpla acest lucru, când va avea loc judecata dumnezeiască, fără milă. Căci dacă chiar atunci când se întărâtă ÅŸi se mânie omul, aurul nu ne ajută pe noi de loc, cu atât mai mult se mistuie puterea aurului, când se mânie Dumnezeu, care n’are nevoie de avere. Să clădim case, ca să locuim în ele, nu ca să ne mândrim. Ceea ce trece de ceea ce e de nevoie, e de prisos ÅŸi nefolositor, încearcă să îţi încalÅ£i piciorul cu o încălţăminte mai mare; dar te va împiedica la mers; tot astfel ÅŸi o casă mai mare decât trebuie, ne va împiedica trecerea către ceruri. Vrei să clădeÅŸti case mari ÅŸi strălucite? Nu te împiedic, dar nu le face pe pământ; clădeÅŸte-Å£i corturi în cer, unde să poÅ£i primi ÅŸi pe alÅ£ii, niÅŸte corturi care să nu se strice niciodată. Ce te înnebuneÅŸti după lucruri pieritoare, cari rămân aici? Nimic nu e mai înÅŸelător ca bogăţiile: astăzi cu tine, ÅŸi mâine împotriva ta, ele armează de pretutindeni ochii pismătăreÅ£ilor; tovarăşii de cort sunt vrăşmaÅŸi, ÅŸi tovarăşii de locuinţă sunt duÅŸmani; ÅŸi martori sunteÅ£i înÅŸiÅŸi voi, stăpânii lor, cari le îngropaÅ£i ÅŸi le ascundeÅ£i în tot felul; pentru că ÅŸi acum bogăţiile ne aduc o primejdie de nerăbdat. Vezi pe săraci, cu haina suflecată; sprinteni ÅŸi gata la toate; iar pe bogaÅ£i, tărăgănindu-se anevoie, căutând unde să îngroape aurul, căutând la cine să-l lase în păstrare. De ce cauÅ£i, omule, pe tovarăşii de robie? Hristos stă gata să Å£i-l ia în primire, ÅŸi nu numai ca să-l păstreze, ci ca să-l sporească ÅŸi să Å£i-l dea înapoi cu multă dobândă; ÅŸi din mâna lui nimeni nu poate să-l smulgă. Åži el nu păstrează numai cele ce i s’au încredinÅ£at, dar chiar pune mai la adăpost pe încredinţător. ÃŽntre oamenii cari iau spre păstrare lucrurile noastre,  aceia   se socotesc că ne fac un bine, cari păzesc ceea ce au primit  spre  păstrare; ÅŸi pentru  însăşi paza, pe care o face faţă de banii tăi, nu-Å£i cere plată Å£ie, ci el însuÅŸi îţi dă Å£ie plată. Atunci de ce iertare suntem noi vrednici, când ocolim pe cel care poate să păzească, ÅŸi care ne mulÅ£umeÅŸte el însuÅŸi că l-am ales ca păzitor, ÅŸi ne dă pentru această pază o tainică ÅŸi mare răsplată, ÅŸi dăm  bunurile noastre  spre păstrare unor  oameni  nedestoinici  pentru o astfel de pază, ÅŸi cari socotesc că ei ne îndatorează pe noi, ÅŸi ne dau înapoi numai ceea ce le-am încredinÅ£at? Aici eÅŸti oaspe ÅŸi călător; patria ta e în ceruri; trimite-Å£i toate acolo, ca, mai înainte chiar de a te înfrupta din ele, să-Å£i capeÅ£i răsplata aici. Căci cel ce se hrăneÅŸte cu bună nădejde ÅŸi are încredere în cele viitoare, chiar aici a gustat din împărăţia (cerurilor). Căci de obiceiu nimic  nu  întremează sufletul ÅŸi  nu-l face mai bun, ca nădejdea bunurilor viitoare, dacă, trimiţându-Å£i acolo bogăţiile, vei  îngriji de sufletul tău cu  grija  cuvenită.  Căci  acei cari îşi cheltuiesc toată râvna lor ca să-ÅŸi împodobească locuinÅ£a,  bogaÅ£i întru   cele din afară, nesocotesc cele dinăuntru, ÅŸi nepăsători îşi lasă sufletul pustiu, părăginit ÅŸi plin de păianjeni; dacă dimpotrivă nesocotesc cele din afară ÅŸi îşi cheltuesc toată râvna pentru cugetul lor, împodobindu-l din toate părÅ£ile, sufletul unor astfel de oameni va fi ca un han al lui Hristos; ÅŸi ce poate fi mai fericit decât ceea ce are ca locuitor în sine pe Hristos? Vrei să te pricopseÅŸti? Fă-Å£i prieten pe Dumnezeu ÅŸi vei fi mai pricopsit ca toÅ£i. Aceasta e de folos nu numai pentru viitor, ci chiar ÅŸi pentru timpul de faţă. Nimic nu e aÅŸa supus pizmei, ca omul bogat; dacă se mai adaogă la aceasta ÅŸi cutezanÅ£a lui, atunci prăpastia ce i se pregăteÅŸte e îndoită, ÅŸi războiul e cel mai greu din toate. Dacă însă vei ÅŸti să trăieÅŸti în cumpătare, curmezi prin smerenia ta tirania pizmei, ÅŸi poÅ£i stăpâni în tihnă cele ce ai. Căci aÅŸa e virtutea din firea ei, că nu numai ne ajută la cele viitoare, dar chiar ÅŸi aici ne răsplăteÅŸte.

Drept aceea să nu fim trufaÅŸi nici din pricina bogăţiilor, nici din vreo altă pricină. Dacă cel trufaÅŸ chiar în cele duhovniceÅŸti, se poticneÅŸte ÅŸi piere, cu atât mai mult cel trufaÅŸ, în cele trupeÅŸti. Să chibzuim la firea noastră, să ne socotim păcatele; să învăţăm cine suntem, ÅŸi aceasta ne va da îndeajuns prilej de smerenie. Să nu-mi spui: „Am pus la o parte venitul de pe atâţia ÅŸi atâţia ani, nenumăraÅ£i talanÅ£i de aur, ÅŸi câştigurile care sporesc în fiece zi”. Orice mi-ai spune, e o vorbă zadarnică ÅŸi nesăbuită: adesea într’un singur ceas ÅŸi într’o scurtă clipită de vreme, toate acestea sunt spulberate din casă, precum e spulberat praful când se năpusteÅŸte vântul de sus.

Åži vieaÅ£a noastră e plină de astfel de pilde, ÅŸi pline sunt scripturile de dovezi: azi bogat, mâine sărac. De aceea am râs adesea citind testamente care spuneau: acela să rămână stăpân pe moÅŸii, celălalt, pe casă, iar altul să aibă folosinÅ£a; căci toÅ£i n’avem  decât folosinÅ£a, ÅŸi nimeni nu e stăpân. Căci chiar dacă bogăţiile noastre ar dăinui toată vieaÅ£a fără schimbare, de voie, de nevoie, la sfârÅŸit trebuie să-i lăsăm stăpâni pe alÅ£ii, după ce ne-am bucurat numai de  folosinÅ£a averii, pornind spre vieaÅ£a viitoare despuiaÅ£i ÅŸi lipsiÅ£i de stăpânire. De unde se vede limpede că stăpânirea o au numai aceia care au dispreÅ£uit ÅŸi folosinÅ£a ei, ÅŸi ÅŸi-au râs de roadele ei (averii). Acel care  s’a  lepădat de averea lui ÅŸi a împărÅ£it-o săracilor, s’a folosit de ea cum se cuvine, ÅŸi a murit fiind stăpân pe ea, nepierzând nici în moarte puterea peste ea, ci primindu-le toate înapoi în acel  timp, ba încă ÅŸi mai multe, atunci  când la ziua judecăţii va avea mai mare nevoie de ele, ÅŸi când se va cere de la noi toÅ£i socoteală pentru faptele noastre. AÅŸadar, dacă cineva vrea să aibă ÅŸi stăpânirea ÅŸi folosinÅ£a ÅŸi puterea peste averea sa, să se lepede de toate averile lui; pentru că, de nu va face aÅŸa, la moarte tot va trebui să se despartă de ele ÅŸi de cele mai multe ori le va pierde chiar înainte de sfârÅŸit, cu nesfârÅŸite rele ÅŸi primejdii. Åži răul nu e numai acela, că schimbarea se face dintr’odată cu totul,  dar pentru că săracul ajunge pe neaÅŸteptate să rabde sărăcia. Dar nu un astfel de sărac; căci el nu se bizuie pe aur ÅŸi argint, lucruri neînsufleÅ£ite, ci în Dumnezeu  care ne  hărăzeÅŸte totul din belÅŸug. AÅŸadar bogatul trăieÅŸte în mai mare îngrijorare  decât săracul, deoarece e supus la multe ÅŸi necurmate   schimbări. Dar  ce  înseamnă acel „care ne dă nouă toate din belÅŸug”? (I Tim. 6, 17). Dumnezeu ne dă cu dărnicie toate cele care sunt cu mult mai de trebuinţă de cât banii, ca: aerul, apa, focul, soarele ÅŸi altele asemenea. Căci nu se poate spune că bogatul se înfruptă mai din belÅŸug din razele soarelui, de cât săracul; nu se poate spune că bogatul respiră aer mai din plin decât săracul, ci toate s’au dat deopotrivă tuturor. De ce aÅŸadar Dumnezeu ne împărÅ£eÅŸte la toÅ£i deopotrivă lucrurile mai însemnate, mai trebuincioase, cu care ne Å£inem vieaÅ£a, iar pe cele mai de rând ÅŸi mai mărunte, cum sunt banii, de pildă, nu le împărÅ£eÅŸte deopotrivă? Pentru ca să se păstreze vieaÅ£a noastră ÅŸi să avem mai multe arene pentru virtute. Căci dacă n’ar fi trebuincioase aceste lucruri obÅŸteÅŸti, poate că bogătaÅŸii, din pricina obiÅŸnuitei lor lăcomii ar înnăbuÅŸi pe săraci; căci dacă cu bogăţiile fac aÅŸa, cu atât mai mult ar face-o cu acele lucruri. Åži apoi iarăşi, dacă banii ar fi de obÅŸte, ÅŸi puÅŸi deopotrivă la îndemâna tuturor, n’ar mai fi prilej de milostenie ÅŸi dragoste pentru aproapele.

7. Deci, ca să trăim în tihnă, ni s’au dat în de obÅŸte să ne fie la îndemână pricinile vieÅ£ii; ÅŸi iarăşi, ca să avem prilej să câştigăm cununi ÅŸi laude, nu ni s’au împărÅ£it deopotrivă banii, pentru ca, urând zgârcenia ÅŸi iubind dreptatea, să dăm ceva din al nostru săracilor, pentru ca astfel în vieaÅ£a asta să găsim oarecum leac ÅŸi mângăiere pentru păcatele noastre. Dumnezeu te-a făcut bogat; de ce te faci tu însuÅ£i sărac? Te-a făcut bogat ca să ajuÅ£i pe nevoiaÅŸi ÅŸi ca să-Å£i deslegi păcatele prin dărnicia arătată faţă de alÅ£ii; Å£i-a dat bani, nu ca să-i păstrezi pentru moartea ta, ci să-i cheltuieÅŸti pentru mântuirea ta. De aceea a ÅŸi făcut ca stăpânirea lor să fie netrainică ÅŸi nestatornică, pentru ca tocmai prin aceasta să mistuie gândul de sminteală cu privire la ei. Dacă  acum cei ce i-au dobândit, deÅŸi nu se bizuiesc în ei, ba încă văd ivindu-se multe certuri din pricina lor, ÅŸi totuÅŸi se aprind de  dor  după  ei;   ce-ar   fi, dacă  Dumnezeu ar fi dat banilor însuÅŸirea să fie trainici ÅŸi nepieritori? Pe cine ar fi cruÅ£at bogătaÅŸii? De cine nu s’ar fi legat? De ce văduvă? De ce orfani? De ce săraci nu s’ar fi legat? Deci să nu ne închipuim că bogăţiile sunt un mare bun: e un mare bun, nu să ai bani, ci să ai frică ÅŸi evlavie faţă de Dumnezeu. Iată cum, dacă  cineva   ar fi  drept ÅŸi s’ar  bizui  mult pe Dumnezeu, deÅŸi ar fi cel mai sărac dintre oameni, ar putea să lecuiască relele de faţă: căci i-ar fi de ajuns să-ÅŸi întindă mâinile spre cer ÅŸi să cheme pe Dumnezeu ajutor, ÅŸi această ceaţă ar trece. Atâta aur pus de o parte, spre păstrare, e mai nefolositor decât orice lut, când e vorba să ne scăpăm de nenorocirile ce ameninţă. Åži nu numai în această  primejdie, dar chiar dacă ne-ar ajunge vreo boală, sau moartea, sau altceva asemănător, puterea banilor se arată a fi neputincioasă ÅŸi nedestoinică prin sine să ne aducă vreo mângâere când ne găsim în strâmtoare. E doar un lucru prin care se pare că bogăţiile sunt mai presus ca sărăcia: faptul că ele  ne  îngăduie să huzurim în  plăceri zilnice, ÅŸi la ospeÅ£e  să ne   înfruptăm cu desfătări. Dar vedem că acest lucru se poate găsi ÅŸi la masa  săracului, cari se bucură de plăceri mai mari ca orice bogat. Åži să nu vă miraÅ£i, nici să nu  socotiÅ£i ca ceva de  necrezut, ceea ce s’a spus: căci aceasta vi se va lămuri pe deplin din   însăşi dovada  lucrurilor. ÅžtiÅ£i ÅŸi mărturisiÅ£i cu toÅ£ii, că la  ospeÅ£e, plăcerea nu atârnă de obiceiu de felul bucatelor, ci de voioÅŸia mesenilor: astfel de pildă, când cineva se apropie de masă înfometat, va mânca mâncarea cea mai de rând, cu mai multă poftă decât orice dresuri, legume ÅŸi bucate ademenitoare ; iar cel care face ca bogaÅ£ii, cari nu aÅŸteaptă să-i mâne nevoia ÅŸi foamea, chiar de i s’ar pune în faţă plăcinte, nu va simÅ£i plăcere, pentru că pofta lui  n’a  fost aţâţată.  Åži ca să vă încredinÅ£ez că aÅŸa e, vă iau ca martori pe voi toÅ£i, cât ÅŸi  Sfânta Scriptură  care astfel grăieÅŸte:   „Sufletul sătul îşi râde de faguri, iar celui flămând i se par dulci chiar cele ce sunt amare” (Pildele 27, 7). Åži  ce e mai dulce ca fagurul de  miere? Dar nu e plăcut pentru cel căruia nu-i e foame. Ce-i mai neplăcut ca lucrul  amar? Dar e dulce  pentru cel flămând. Åži că săracii se apropie de mâncare mânaÅ£i de nevoie ÅŸi de foame, pe care bogaÅ£ii nu o aÅŸteaptă, e un lucru limpede pentru oricine: de aceea aceÅŸtia din urmă nu se aleg   cu   o  desfătare  curată ÅŸi adevărată.  Åži acest lucru  putem vedea că se  întâmplă nu numai cu mâncarea, ci ÅŸi cu băutura; ÅŸi  acolo foamea aducea desfătare asupra felului mâncărilor, tot aÅŸa ÅŸi aci setea de obiceiu face băutura cât se poate  de plăcută, chiar dacă bem apă goală. Åži chiar Prorocul dovedea acest lucru zicând: „Şi cu miere din piatră i-au săturat pe ei”. Åži nu citim nicăieri în Scriptură că Moise a scos miere din piatră, ci peste tot râuri ÅŸi ape ÅŸi pâraie reci. Atunci ce vrea să spună aici? Căci Scriptura nu minte. După ce însetaÅ£i ÅŸi chinuiÅ£i de lipsă au dat peste ape reci, vrând să arate cât de mare a fost desfătarea lor după băutură, a numit apa miere, nu că s’ar fi schimbat în miere, ci pentru că setea celor cari au băut, a făcut pâraiele să pară mai dulci ca mierea. Ai aflat acum ÅŸi în ce chip starea celor cari beau, obiÅŸnuieÅŸte să facă băutura dulce? Adesea mulÅ£i săraci osteniÅ£i ÅŸi necăjiÅ£i, aprinÅŸi de sete, cu o astfel de plăcere au băut din astfel de pâraie ; iar bogaÅ£ii, deÅŸi sorb vin dulce, cu mireasmă de flori ÅŸi având toate însuÅŸirile ce se pot cere unui vin, totuÅŸi  n’au simÅ£it aceeaÅŸi desfătare.

8. Aceasta se poate vedea că se întâmplă ÅŸi în somn. Căci nu aÅŸternutul moale, nici patul argintatf nici odihna în iatac, nici altceva asemănător nu face de obiceiu somnul aÅŸa de dulce ÅŸi liniÅŸtit, ca munca ÅŸi oboseala, nevoia mare de somn ÅŸi moţăitul de-a’npicioarelea; ÅŸi acest lucru îl  dovedeÅŸte ÅŸi vieaÅ£a de toate zilele; ÅŸi înainte  de  aceasta îl dovedeÅŸte  ÅŸi  vorba Scripturilor. Solomon, trăit în huzur, voind să dovedească acelaÅŸi lucru, zicea: „E plăcut somnul pentru slugă, fie că a mâncat mult sau puÅ£in” (Eclesiast. 5, 11). De ce adaogă; „Fie că a mâncat mult sau puÅ£in?” Amândouă aceste lucruri, ne mână de obiceiu spre veghe, atât lipsa, cât ÅŸi îndoparea cu lucruri bune: cea dintâi fiindcă usucă trupul, face pleoapele tari ca cornul, ÅŸi nu Ie îngăduie să se închidă;  cealaltă,  fiindcă înnăduşă ÅŸi apasă   suflarea, aducând cu  sine multe dureri. Dar leacul pe care ni-l dau ostenelele e aÅŸa de puternic, că sluga, chiar de ar fi muncit  de aceste  amândouă neajunsuri, poate să doarmă. Pentru că slugile toată ziua aleargă încoace ÅŸi încolo, slujind  stăpânilor lor, obosiÅ£i, robotind, fără să răsufle câtuÅŸi de puÅ£in, ÅŸi ca răsplată  îndestulătoare pentru toate ostenelile lor se aleg cu desfătarea pe care le-o dă somnul. Åži acest lucru s’a făcut prin bunăvoinÅ£a lui Dumnezeu, ca adică toate desfătările să se cumpere nu cu aur ÅŸi argint, ci cu muncă, trudă, nevoie ÅŸi cu înÅ£eleaptă rânduială. Dar nu tot astfel  bogaÅ£ii, cari deÅŸi zac întinÅŸi pe aÅŸternuturi moi, de multe ori îşi petrec toată noaptea fără somn, ÅŸi cu toate că născocesc o mie ÅŸi una de înlesniri, nu se aleg cu aceiaÅŸi desfătare (ca săracii). Ci săracul, ridicându-se de la munca zilnică, cu mădularele ostenite, mai înainte chiar de a se fi culcat, e cuprins  de un somn repede ÅŸi dulce, alegându-se ÅŸi cu această  răsplată nu  măruntă  a dreptelor lui străduinÅ£i.

Atunci, dacă săracul doarme, mănâncă ÅŸi bea cu mai multă desfătare, de ce cinste va mai fi Å£inută vrednică bogăţia, ce se părea că prin aceasta întrece sărăcia, dacă acum chiar ÅŸi de aceasta e lipsită? Tocmai de aceea Dumnezeu de la început a înjugat munca alături de om,  nu ca să-l pedepsească ÅŸi să-l înfrunte, ci ca să-l îndrepte ÅŸi să-l înveÅ£e. Când Adam ducea o vieaţă fără muncă, a fost dat afară din Paradis; când Pavel ducea o vieaţă plină de muncă ÅŸi trudă, zicând: „săvârÅŸind în muncă ÅŸi trudă ÅŸi ziua ÅŸi noaptea” (II Corint. 11, 27), atunci a fost răpit în Paradis ÅŸi s’a suit la al treilea cer. Deci să nu ponegrim munca, să nu ne lepădăm de osteneală. Căci chiar înainte de a ajunge în împărăţia cerurilor, ne alegem de pe urma ei cu această mare răsplată, că adică din ea însăşi căpătăm desfătare; ÅŸi nu numai desfătare, dar ÅŸi ceea ce e cu mult mai presus ca desfătarea: sănătatea cea mai curată. Căci bogaÅ£ii, pe lângă scârba ce-i  cuprinde, mai dau ÅŸi de multe alte boale, pe când săracii sunt scutiÅ£i  de  ajutorul  doctorilor.  Åži  chiar  dacă uneori cad la boală, în scurt timp se întremează, scăpând de  orice  meteahnă,   ÅŸi  păstrându-ÅŸi trupul sdravăn. Pentru cei cari ÅŸtiu s’o rabde înÅ£elepÅ£eÅŸte, sărăcia e avere de mare  preÅ£, o comoară ce nu poate fi răpită, un toiag foarte tare, o avuÅ£ie nesupusă la pagubă, han scutit de uneltirile răufăcătorilor. Dar, zice-se, săracul e năpăstuit; bogatul însă e supus la uneltiri ÅŸi curse mai mari. Săracul e dispreÅ£uit ÅŸi acoperit de batjocură;  dar bogatul e pizmuit. Mai lesne poate fi biruit bogatul ca săracul, pentru că cel  dintâi dă prilejuri nenumărate  din toate părÅ£ile, ÅŸi diavolului ÅŸi uneltitorilor; el e robul tuturor, din pricina prea marelui belÅŸug de lucruri; simÅ£ind lipsa multor lucruri, e nevoit să linguÅŸească pe mulÅ£i, ÅŸi să slujească cu multă josnicie; dar săracul, dacă ÅŸtie să trăiască întru înÅ£elepciune, nu poate fi răpus  nici  chiar de însuÅŸi diavolul.

Iov, măcar că era tare ÅŸi mai înainte, s’a făcut ÅŸi mai tare după ce ÅŸi-a pierdut totul, ÅŸi a câştigat o strălucită biruinţă împotriva diavolului. Åži apoi săracul nici nu poate să cadă pradă batjocorii, dacă ÅŸtie să trăiască înÅ£elept. Căci, ceea ce am spus de desfătare, că dacă ea nu se găseÅŸte în pregătirea aleasă a mâncărurilor, ci în starea celor cari mănâncă; acelaÅŸi lucru îl spun ÅŸi despre batjocură, că adică batjocura prinde sau nu prinde, nu după cugetul celor cari o fac, ci după starea sufletească a celor  cari o suferă. De pildă: unul a aruncat împotriva ta o mulÅ£ime de ocări, spuse ÅŸi nespuse; dacă tu îţi râzi de batjocura lui ÅŸi nu-i primeÅŸti cuvintele ÅŸi te arăţi mai presus decât batjocura lui, atunci n’ai suferit batjocura. Åži precum dacă am avea un trup de oÅ£el, chiar dacă am fi izbiÅ£i de lănci nenumărate de pretutindeni, totuÅŸi nu am căpăta nici o rană (cad rănile nu vin de la mâna ce învârte suliÅ£a, ci de la trupul care o sufere); tot astfel ÅŸi aici, batjocura atârnă nu de sminteala cutezătorilor, ci de slăbiciunea celor ce o rabdă. Căci dacă am ÅŸti să chibzuim cu înÅ£elepciune, nici nu ne-ar atinge batjocura, nici n’am suferi vreun rău de pe urma ei. Unul a făcut o nedreptate. N’ai simÅ£it-o? Nu te-a durut? N’ai suferit tu batjocura, ÅŸi totuÅŸi te-ai cutremurat ÅŸi mai mult decât dacă ai fi fost lovit tu însuÅ£i. Căci precum acela care a făcut batjocura, îşi roade el inima mai mult, când vede că lovitura dată de el, n’a  ajuns la sufletul celor ce trebuiau s-o sufere; tot astfel când cei batjocoriÅ£i tac, lovitura  batjocorii se întoarce de la sine  împotrivit celui care a trimes-o.

9. Deci în toate să ne arătăm înÅ£elepÅ£i ÅŸi atunci sărăcia nu va putea să ne vatăme întru nimic, prea iubiÅ£ii mei fraÅ£i; ba încă vă va ajuta foarte mult, vă va face mai slăviÅ£i ÅŸi mai avuÅ£i decât toÅ£i bogaÅ£ii. Ia spune-mi: cine a fost mai sărac ca Ilie? Dar el biruia pe toÅ£i bogaÅ£ii, căci, deÅŸi era aÅŸa de sărac, el a ales sărăcia din belÅŸugul minÅ£ei sale, pentru că el a socotit că orice mulÅ£ime de bani e mai prejos decât măreÅ£ia sufletului său ÅŸi nu e vrednică de înÅ£elepciunea sa; de aceea a îmbrăţiÅŸat el o sărăcie aÅŸa de mare. Căci dacă ar fi pus mare preÅ£ pe cele de faţă, nu s’ar fi mulÅ£umit doar cu rasa neagră; ci el atâta a osândit deÅŸertăciunea vieÅ£ii ÅŸi astfel a dispreÅ£uit ca ÅŸi lutul, orice aur aruncat în calea lui, încât, afară de veÅŸmântul acela, el nimic nu mai avea. De aceea regele avea nevoie de acest sărac, ÅŸi acel care avea atâta aur asculta cu gura căscată la cuvintele celui ce nu era stăpân de cât pe o rasă; cu atât mai strălucitoare decât purpura era, această rasă, ÅŸi cu atât mai strălucitoare peÅŸtera dreptului decât curÅ£ile regeÅŸti. De aceea ÅŸi când s’a suit la cer, el n’a lăsat ucenicului său decât rasa. Cu aceasta, îi spunea el, am luptat împotriva diavolului; ÅŸi tu ia această armă ÅŸi cu ea năpusteÅŸte-te asupra lui. Căci lipsa e o pavăză puternică, un sălaÅŸ nebiruit, un turn neclătinat. Eliseu a primit rasa, ca ÅŸi cum ar fi primit cea mai mare moÅŸtenire; căci într-adevăr a fost moÅŸtenirea  cea  mai  mare, mai de preÅ£ decât orice aur. Åži după aceea era oarecum ca ÅŸi îndoit acel Ilie, astfel că sus era Ilie ÅŸi jos iarăşi Ilie. Åžtiu că voi fericiÅ£i pe acel drept, ÅŸi fiecare din voi doriÅ£i să fiÅ£i ca dânsul. Ce veÅ£i zice însă, când vă voiu dovedi că noi toÅ£i fiind plini de toate tainele, am primit un dar cu mult mai mare decât acela? Ilie a lăsat ÅŸcolarului său o rasă; însă Fiul lui Dumnezeu suindu-se la cer, ne-a lăsat carnea lui; dar Ilie s’a suit gol; Hristos însă ne-a lăsat-o ÅŸi nouă, ÅŸi s’a suit ÅŸi la cer cu ea. Drept aceea să nu ne descurajăm, să nu ne văităm, ÅŸi nici să nu ne temem de greutatea vremurilor. Căci acel care n’a pregetat să-ÅŸi verse sângele său pentru toÅ£i, ÅŸi a împărÅ£it cu noi sângele Său ÅŸi trupul Său, ce va pregeta El să facă pentru mântuirea noastră? Bizuindu-ne deci pe această credinţă, să-l chemăm necurmat, să ne îndeletnicim cu rugăciuni ÅŸi să ne îngrijim cu toată osârdia de celelalte virtuÅ£i, ca să scăpăm de primejdia ce bate la uşă, ÅŸi să ne facem vrednici de bunurile viitoare; de care, fie ca să avem cu toÅ£ii parte.